Dumnezeu conduce istoria!

6aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat

şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

*

Victoria este a lui Dumnezeu. El conduce istoria.

Dumnezeu este mângâierea mea, refugiul meu când sunt ameninţată de cel rău. El mă va apăra. Nu trebuie să mă îngrijorez de nimic pentru că El va domni.

Este un singur Dumnezeu, şi El domneşte din ceruri.

Dumnezeu îşi descoperă dragostea faţă de poporul Lui.

Îl caut pe El ca să primesc direcţii clare pe calea credinţei.

Îţi aduce mângâiere faptul că ştii că Dumnezeu are putere să transforme suferinţa în speranţă?

Tăria noastră vine din încrederea noastră în planurile şi scopul pe care-l are Dumnezeu pentru fiecare din noi.

Planurile lui Dumnezeu pentru noi sunt să ne dea un viitor şi o nădejde. El are milă de noi şi nu ne lasă sub asuprirea celui rău la nesfârşit. El hotărăşte marginile, limitele pentru orice lucru în viaţa noastră. Nimeni nu poate face mai mult decât îi permite Domnul.

Cum te încurajează faptul că ştii că planurile lui Dumnezeu nu pot fi oprite de nimeni?

Dacă El vrea să te păzească, nimeni nu-L poate opri. Crezi tu? Eşti sub protecţia Lui?

Nu mă rog ca Dumnezeu să fie de partea mea, ci mă rog ca eu să fiu de partea Lui. Mă rog să am discernământ pe calea credinţei să aleg voia Lui în fiecare zi.

Cum te rogi tu? Care sunt lucrurile pentru care ai încetat să te mai rogi?

Care promisiuni crezi că nu le-a împlinit Domnul în viaţa ta?

Crezi că te-a uitat Dumnezeu? Crezi că cineva Îi încurcă planurile?

Cu cine vei împărtăşi gândurile tale?

Cui vei spune aceste adevăruri? Cui vei cere ajutor?

Ce ai învăţat despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu istoria? Cum aplici această cunoştinţă la viaţa ta astăzi?

Doamne, mă rog ca inima mea să stea lângă inima Ta!

Te laud, Doamne!

2 foriIsaia 12

Isaia 12:1a

„În ziua aceea

vei zice:

„Te laud, Doamne”.”

Cum lauzi tu pe Domnul? Ai bucurie în inima ta?

Pacea şi unitatea duc la bucurie! Domnul dă bucuria! În ziua aceea mânia lui Dumnezeu se va sfârşi şi ne va mângâia pentru că este un Dumnezeu plin de har. Nu pentru că noi merităm, ci pentru că El este salvarea noastră. Ne încredem în El şi nu ne temem.

Câtă bucurie trebuie să fie în inima celui ce laudă pe Domnul!

Inima care a fost atinsă de harul Domnului este o inimă plină de mulţumire şi caută voia Lui.

Motivul bucuriei este salvarea primită în dar şi iertarea păcatelor. Atenţia celui ce laudă pe Domnul este Domnul Însuşi care nu mai este mânios, ci iertător, gata să mângâie şi să întărească. El dă bucuria salvării. El mă mângâie nu pentru că merit, ci pentru că El este bun.

Un alt motiv al bucuriei este sărbătorirea victoriei lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu este mântuire, nu este eliberare, nu este împlinire (satisfacţie). Pentru că Dumnezeu lucrează mântuirea, noi putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii: dragoste, vindecare, har, (Psalm 116:13). După cum fântâna este simbolul potolirii setei, tot aşa şi Cuvântul (Dumnezeu Însuşi), stâmpără setea sufletului, satisface şi dă bucurie.

Imaginează-ţi un însetat lângă fântână. Fântâna noastră nu seacă niciodată. Cristos nu ne va părăsi niciodată. El întotdeauna ne va împlini setea sufletului nostru şi ne va da bucurie.

Experimentezi tu această împlinire în relaţia ta cu Dumnezeu?

Inima mea este plină de bucuria Domnului!

Doamne, Te laud că potoleşti setea inimii mele!

Help is on the way!

Exod 3:7-10

,,Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere şi anume, în locurile pe care le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii. Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Domnul vede asuprirea noastră. Domnul aude strigătele noastre din pricina robiei în care ne aflăm. El vrea să ne izbăvească. El vrea să ne binecuvânteze. El vrea ca noi să spunem şi altora despre Eliberatorul nostru.

Poporul Israel era în robie. Este biserica de azi în robie? Avem noi astăzi nevoie de un Eliberator? Suntem noi astăzi sub legăturile celui rău aşa ca odinioară poporul Israel în robia Egiptului?

Trebuie să recunoaştem că în adâncurile noastre murim încet. Trăim vremuri grele. Avem zilnic nevoie de un Eliberator.

Înainte ca Domnul să ne folosească trebuie să ne zdrobească. Trebuie să fim scoşi de undeva (din Egiptul nostru, din religiozitatea noastră, din strădaniile noastre, din comoditatea noastră, etc.).

Moise a stat patruzeci de ani în pustia Madian. Ce a învăţat Moise în această perioadă?

Iosif a fost în închisoare. Ce a învăţat Iosif în această perioadă?

Pavel a stat trei ani în Arabia. Ce a învăţat Pavel în această perioadă?

Lecţiile Domnului nu se învaţă peste noapte. Trebuie timp.

Teologia trebuie scuturată.

Religia trebuie înlăturată.

Dependenţa de sine trebuie alungată.

Lucrarea lui Dumnezeu începe cu sfinţirea.

Biserica are nevoie de sfinţenie nu de minuni. Cu cât căutam sfinţenia mai mult, cu atât experimentăm minunile Domnului.

Romani 6:14 ,,Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Cum ne dă harul putere asupra păcatului?

Romani 8:2 ,,În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.” Cum mă izbăveşte legea Duhului de viaţă în Cristos Isus de legea păcatului şi a morţii?

Vine o vreme când sunt numai eu cu Dumnezeu (fără religie, teologie, faptele mele).

Cele mai adânci lecţii le învăţăm în prezenţa Domnului.

Trebuie să părăsim Egiptul. Să-l lăsăm în urmă. Trebuie jertfă înainte de toate. În Exod 12:1-23, Moise ne prezintă jertfa care trebuia adusă şi sângele pus pe casele unde locuiau, ca să fie un semn pentru ca Domnul să nu nimicească pe cei ce aveau sângele pe uşă.

Sângele Jertfei vindecă (toţi evreii care au pus sângele la uşiorii uşii au fost gata de plecare, sănătoşi), restaurează (toţi evreii de la mic la mare (bătrân) au primit putere în trupurile lor ca să reziste în marea călătorie prin pustie), îmbogăţeşte (poporul evreu a plecat bogat din Egipt). Cu cât mai mult poate să facă sângele Domnului Isus Cristos decât sângele animalelor aduse ca jertfă!?!

Moise nu a fost eliberatorul. El a fost mesagerul. A fost doar un om.

Mesagerul trebuie să spună altora ca ei să audă despre Eliberatorul.

Vei spune altora despre Jertfa care eliberează?

Noi suntem sclavii pasiunilor rele, venite de la cel rău. Tot capul (conducătorii) este bolnav. Toată biserica suferă, cu mici excepţii (slavă Domnului pentru excepţii).

Trebuie să ajungem la victorie prin ceea ce a făcut Cristos la cruce nu prin ceea ce facem noi. Sângele Domnnului Isus curăţeşte şi eliberează şi astăzi!

Credinţa noastră este în Cristos şi Crucea Lui.

Noi propovăduim pe Cristos şi pe El răstignit.

El este ajutorul nostru! El este Eliberatorul nostru!

Tu ai un Eliberator!