Fiii tăi

love1*

Isaia 54:13

„Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.”

*

Cine nu şi-ar dori aşa ceva?

Care îţi este cea mai mare dorinţă pentru copiii tăi sau pentru tine? Eu îmi doresc să fim cu toţii ucenicii Domnului.

Cum pregăteşti copilul tău ca să devină ucenic al Domnului?

Cum te gândeşti la propăşirea copiilor tăi? Numai ucenicii Domnului vor avea o mare propăşire, o mare realizare, o mare biruinţă?

Mântuirea este darul fără de plata a lui Dumnezeu pentru toţi cei ce se întorc la El (Efeseni 2:8). Cea mai mare bucurie pe care o poate avea un părinte credincios, este să ştie că toţi copiii lui sunt mântuiţi.

Cum îl înveţi pe copilul tău să se întoarcă la Domnul? Ce ştie copilul tău despre viaţa veşnică?

Viaţa nouă este veşnică (Ioan 3:16; Romani 6:23b). Cum prezinţi viaţa cea nouă copilului tău? Cum explici naşterea din nou?

Părinţii îşi doresc să vadă ziua întoarcerii copiilor lor la Domnul. Totuşi este bine să nu punem presiune asupra lor cu dorinţele noastre. Atenţia noastră trebuie să fie la prezentarea adevărului despre Hristos.  Lucrul cel mai important este să ne rugăm pentru copiii noştri şi să-i ajutăm să se roage şi ei.

Când Duhul Sfânt lucrează în viaţa unui copil, vei observa schimbarea pe care numai Duhul Domnului o poate face.  Atunci el este gata să ia angajamente pentru Hristos şi Împărăţia Lui. Tu fii pregătită să răspunzi copilului. Pe măsură ce creşte copilul, va creşte şi înţelegerea lui în ce priveşte adevărul Bibliei.

Cere Domnului să pregătească inima copilului tău pentru voia Lui. Roagă-te mereu pentru înţelepciune.

Copilul tău trebuie să ştie că omul este păcătos şi a fost nevoie ca cineva să moară pentru ca să ne împace cu Dumnezeu. Prin moartea Lui, Domnul Isus a împlinit cerinţele lui Dumnezeu (păcatul pedepsit). Moartea Domnului Isus a fost de dragul nostru şi în locul nostru.

Doamne, dorinţa cea mai mare pe care o am este ca toţi copiii mei să fie ucenicii Tăi!

 

Doamne, binecuvântează pe toţi cei dragi ai mei, ca să fie ucenicii Tăi !

 

Advertisements

Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (6)

1 bigIsaia 40:21-24

„Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pământului. De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Da, Doamne, ştiu, am auzit şi mi s-a făcut de cunoscut, dar nu am ascultat. Toată viaţa mea am fost în biserică şi am auzit Cuvântul. Nu am înţeles temelia tuturor lucrurilor. Nu am nici o scuză.

Tu ştii şi înţelegi? Ai auzit Cuvântul Domnului? De multe ori? L-ai înţeles? L-ai împlinit? Ai băgat de seamă la mesajul transmis? (Romani 1:20) Ai înţeles puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui? Cum pui în practică ceea ce ştii?

Cum mă ajută aceste adevăruri să-L pun pe Domnul la locul Lui şi toate celelalte (oameni şi circumstanţe) la locul lor?

De multe ori încercăm să fixăm anumite probleme pe care credem că le putem noi rezolva şi numai pe cele mai grele le dăm Domnului. Domnul merită totul, chiar şi îngrijorările noastre, căci atunci dovedim că ne încredem în El pentru toate.

De ce crezi că Dumnezeu lasă ca oameni răi să ajungă să stăpânească peste popoare?

Aşa cum Dumnezeu a folosit Asiria şi Babilonul ca să pedepsească pe alţii, poate să folosească şi oamenii răi la împlinirea planurilor Lui. Dumnezeu lasă pe anumiţi oameni la putere pentru o vreme scurtă ca să le arate cine are de fapt puterea veşnică. Sunt oameni inteligenţi, dar răi, care înşeală pe cei care nu cunosc pe Domnul, conducându-i pe drumuri greşite. Mulţi oameni cred că au ajuns la putere datorită calităţilor lor, dar Dumnezeu conduce pământul, şi în suveranitatea Lui plănuieşte istoria, şi totul se derulează conform planului Lui.

Este vreo persoană în viaţa ta care îţi doreşte răul, te necăjeşte, te ridiculizează, te marginalizează, sau se poartă ca un duşman cu tine?

Vezi în tine o opoziţie puternică faţă de chemarea Domnului pentru tine?

Nimeni şi nimic dinafară sau dinlăuntru nu poate schimba voia lui Dumnezeu.

Aminteşte-ţi cine este Dumnezeu şi fii curajoasă. Dumnezeu este veşnic, suveran şi atotputernic, în timp ce circumstanţele vieţii sunt trecătoare. El este în controlul tuturor lucrurilor. Nimic nu vine şi nimic nu trece fără voia Lui.

 

Doamne, cred din toată inima că Tu eşti Stăpân suveran peste toată istoria!

 

Dumnezeu conduce istoria!

6aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat

şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

*

Victoria este a lui Dumnezeu. El conduce istoria.

Dumnezeu este mângâierea mea, refugiul meu când sunt ameninţată de cel rău. El mă va apăra. Nu trebuie să mă îngrijorez de nimic pentru că El va domni.

Este un singur Dumnezeu, şi El domneşte din ceruri.

Dumnezeu îşi descoperă dragostea faţă de poporul Lui.

Îl caut pe El ca să primesc direcţii clare pe calea credinţei.

Îţi aduce mângâiere faptul că ştii că Dumnezeu are putere să transforme suferinţa în speranţă?

Tăria noastră vine din încrederea noastră în planurile şi scopul pe care-l are Dumnezeu pentru fiecare din noi.

Planurile lui Dumnezeu pentru noi sunt să ne dea un viitor şi o nădejde. El are milă de noi şi nu ne lasă sub asuprirea celui rău la nesfârşit. El hotărăşte marginile, limitele pentru orice lucru în viaţa noastră. Nimeni nu poate face mai mult decât îi permite Domnul.

Cum te încurajează faptul că ştii că planurile lui Dumnezeu nu pot fi oprite de nimeni?

Dacă El vrea să te păzească, nimeni nu-L poate opri. Crezi tu? Eşti sub protecţia Lui?

Nu mă rog ca Dumnezeu să fie de partea mea, ci mă rog ca eu să fiu de partea Lui. Mă rog să am discernământ pe calea credinţei să aleg voia Lui în fiecare zi.

Cum te rogi tu? Care sunt lucrurile pentru care ai încetat să te mai rogi?

Care promisiuni crezi că nu le-a împlinit Domnul în viaţa ta?

Crezi că te-a uitat Dumnezeu? Crezi că cineva Îi încurcă planurile?

Cu cine vei împărtăşi gândurile tale?

Cui vei spune aceste adevăruri? Cui vei cere ajutor?

Ce ai învăţat despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu istoria? Cum aplici această cunoştinţă la viaţa ta astăzi?

Doamne, mă rog ca inima mea să stea lângă inima Ta!

Te laud, Doamne!

2 foriIsaia 12

Isaia 12:1a

„În ziua aceea

vei zice:

„Te laud, Doamne”.”

Cum lauzi tu pe Domnul? Ai bucurie în inima ta?

Pacea şi unitatea duc la bucurie! Domnul dă bucuria! În ziua aceea mânia lui Dumnezeu se va sfârşi şi ne va mângâia pentru că este un Dumnezeu plin de har. Nu pentru că noi merităm, ci pentru că El este salvarea noastră. Ne încredem în El şi nu ne temem.

Câtă bucurie trebuie să fie în inima celui ce laudă pe Domnul!

Inima care a fost atinsă de harul Domnului este o inimă plină de mulţumire şi caută voia Lui.

Motivul bucuriei este salvarea primită în dar şi iertarea păcatelor. Atenţia celui ce laudă pe Domnul este Domnul Însuşi care nu mai este mânios, ci iertător, gata să mângâie şi să întărească. El dă bucuria salvării. El mă mângâie nu pentru că merit, ci pentru că El este bun.

Un alt motiv al bucuriei este sărbătorirea victoriei lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu este mântuire, nu este eliberare, nu este împlinire (satisfacţie). Pentru că Dumnezeu lucrează mântuirea, noi putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii: dragoste, vindecare, har, (Psalm 116:13). După cum fântâna este simbolul potolirii setei, tot aşa şi Cuvântul (Dumnezeu Însuşi), stâmpără setea sufletului, satisface şi dă bucurie.

Imaginează-ţi un însetat lângă fântână. Fântâna noastră nu seacă niciodată. Cristos nu ne va părăsi niciodată. El întotdeauna ne va împlini setea sufletului nostru şi ne va da bucurie.

Experimentezi tu această împlinire în relaţia ta cu Dumnezeu?

Inima mea este plină de bucuria Domnului!

Doamne, Te laud că potoleşti setea inimii mele!

Domnul este sprijinul meu!

19mIsaia 10:1-34

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Doamne, mă sprijinesc pe Tine. Mă încred în Tine din toată inima şi nu mă bizuiesc pe înţelepciunea mea. Te recunosc în toate căile mele căci Tu îmi netezeşti cărările. Mă tem de Tine şi mă abat de la rău. Nu dispreţuiesc mustrarea Ta şi nu mă mâhnesc de pedeapsa Ta căci ştiu că mă iubeşti. Nu îndepărtez învăţăturile Tale de ochii mei căci ele sunt viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu. Merg cu încredere pe drumul Tău ca să nu mi se poticnească piciorul. Tu eşti nădejdea mea. Tu-mi păzeşti piciorul de cădere.

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre suveranitatea lui Dumnezeu?

Dar despre felul cum Domnul Îşi împlineşte planurile Lui?

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre pedeapsa (disciplinarea) lui Dumnezeu?

Cum ai vrea să fie rugăciunea ta pentru tine şi familia ta?

Cum te-ai ruga pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta, având în vedere aceste adevăruri?

Rugăciunea mea pentru tine este să te ajute Domnul să rămâi în umilinţă, să accepţi disciplinarea pe care o face în viaţa ta.

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui ca să nu ai nevoie de disciplinare!

Dumnezeu este suveran, nimic nu-L ia prin surprindere. El a plănuit ca tu să citeşti astăzi aceste cuvinte. Cere Domnului o minte clară, o inimă liniştită, eliberarea din problemele zilei şi o atenţie maximă la ceea ce El vrea să-ţi spună.

Chiar dacă Dumnezeu mă foloseşte ca un instrument de pedepsă, ca El să aducă judecata (în relaţiile mele cu copiii sau cu alţii), trebuie să fiu atentă cum împlinesc această slujbă, ca la rândul meu să nu cad sub judecată, pentru mânia (nervi nestăpâniţi) şi violenţa mea (cuvinte care rănesc). Disciplinarea se face cu dragoste.

Doamne, umple inima mea cu umilinţă

căci vreau să mă sprijinesc pe Tine!

Dragostea şi disciplina

14mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum ai explica tu dragostea lui Dumnezeu când disciplinează?

Cum înţelegi versetele de mai jos?

Psalmul 94:12-13 „Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Evrei 12:7-11 „Suferiţi pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? …nu trebuie cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?…Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Apocalipsa 3:19 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

*

Care sunt principiile pe care le-ai învăţat din aceste versete?

El ne disciplinează să rămânem pe calea Lui, în voia Lui.

El vrea să ne transforme tot mai mult în asemănare cu El.

Este spre binele nostru să fim disciplinaţi.

*

Cum ai vrea să fie răspunsul tău la disciplina bună şi plină de dragoste a lui Dumnezeu?

Eu aş dori să rămân calmă şi liniştită pentru că El ştie ce-i mai bine pentru mine.

Cum se vede disciplinarea copiilor în casa ta? Cum reflectă ea învăţătura Domnului?

 

Doamne, fie inima mea calmă şi liniştită când mă disciplinezi!