„Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acestea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“
Mulţi oameni Îl caută pe Domnul pentru un câştig material. Domnul îi cunoaşte, dar noi nu-i cunoaştem.
Domnul cunoaşte motivaţia fiecăruia.
Atenţia noastră trebuie să fie asupra noastră, nu asupra altora. Dacă ne ocupăm de alţii şi de motivaţia lor, nu mai avem timp de noi. Lucrarea noastră nu este să-i schimbăm pe alţii, căci numai Domnul poate schimba o inimă.
Lucrarea mea este să mă aduc pe mine în ascultare de Domnul.
De ce Îl caut eu pe Domnul? Ce vreau de la El?
Care este mâncarea pentru viaţa veşnică pe care trebuie să o caut sau pentru care trebuie să lucrez?
Domnul să te ajute să-L cauţi pentru că Îl iubeşti!
Şi nu uita să lucrezi pentru viaţa veşnică!