motivaţia

by

Făţărnicia

flori albe de cires*

Isaia 58

Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Sunt mulţi oameni care urmăresc şi astăzi purtarea credincioşilor. Oamenii vor să ştie dacă cei ce pretind că sunt urmaşii lui Hristos, demonstrează acest lucru prin integritatea personală şi responsabilitatea socială. Lumea este plină de sărăcie, nedreptate şi apăsare. Biserica de-a lungul veacurilor a fost ajutor pentru săraci, văduve şi orfani, apăsaţi şi nedreptăţiţi. Astăzi, mai mult ca întotdeauna, oamenii se întreabă dacă creştinii vor răspunde nevoilor din jurul lor.

Crezi că eşti responsabilă faţă de nevoile celor nedreptăţiţi şi apăsaţi?

Care este devoţiunea acceptată de Dumnezeu?

Poporul Israel a preferat aparenţa exterioară religioasă în locul celei cerute de Domnul (o relaţie care produce fapte de dreptate şi judecată). Se pune aici în contrast adevărata religie a inimii cu cea a aparenţelor generată de duhul formalismului. Israeliţii au postit ca să atragă atenţia lui Dumnezeu, ca El să fie responsabil pentru ei. Au crezut că prin post, ei sunt aşa de religioşi că Dumnezeu trebuie să-i răsplătească. Crezi că Dumnezeu este obligat să facă ceva pentru tine pentru că mergi la biserică, dai bani la săraci, participi la studiu biblic sau la alte activităţi religioase? De ce facem fapte bune? Motivaţia este foarte importantă!

Isaia a slujit poporul Israel mai mult de şaizeci de ani, îndemnându-i mereu să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au ascultat. Pentru că au fost aşa de încăpăţânaţi, Dumnezeu a zis lui Isaia să condamne cu vehemenţă starea lor.

Oare de ce nelegiuirea poporului trebuia strigată cu gura mare, înălţată ca o trâmbiţă?

De ce era nevoie de o aşa puternică avertizare? Religia lor era făţărnicia! Au crezut că pot scăpa de ochiul lui Dumnezeu, şi vor fi compensaţi pentru pietatea lor. Dumnezeu a văzut păcatele lor. Trăiau după plăcerea lor, apăsau pe alţii, se certau, dar se şi închinau.

Crezi că Domnul vede viaţa ta? Crezi că poate cineva să-L înşele cu o zi de post?

Cum este inima ta? 1 Samuel 16:7, ne spune: „Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă”.

Iacov 1:27, ne spune: ,,Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Doamne, păzeşte inima mea de făţărnicie!

 

Advertisement
by

Odrasla lui Işai

22mIsaia 11:1-9

Isaia 11:1

„Apoi o Odraslă

va ieşi

din tulpina lui Işai

şi un Vlăstar

va da

din rădăcinile lui.”

* 

Care sunt calităţile care Îl fac diferit pe Domnul Isus (Odrasla lui Işai), de toţi conducătorii lumii?

Înţelepciune, pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Înţelepciunea şi priceperea sunt puteri ale minţii.

Înţelepciunea este puterea de a vedea lucrurile, priceperea este puterea de a vedea diferenţele şi a lua decizii bune.

Duh de sfat înseamnă puterea de a sfătui, de a trage concluzii drepte. Duh de tărie înseamnă puterea de a pune în practica concluziile bune.

Cunoştinţă înseamnă aici înţelegerea adevărului şi aplicarea lui în viaţă. Frica de Domnul este motivaţia corectă în purtare, care dovedeşte ascultarea de Tatăl, loialitate şi voia Lui. Plăcerea Domnului Isus a fost frica de Tatăl. Judecata Lui nu se va baza pe aparenţe nici pe erezii.

Noi credem că Mesia va stăpâni având aceste calităţi. Va fi plăcerea Tatălui, nu va lua ochii oamenilor ca să fie aprobat şi acceptat. Ca dreptatea (judecata) să fie absolută este nevoie de cunoaştere absolută pe care numai Mesia o poate avea. Nimic nu-L va lua prin surprindere.

 

Conducătorii lumii nu sunt în stare să apere pe cei săraci şi nevoiaşi.

„El (Domnul) va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării.” Pentru că lumea este ostilă faţă de Mesia şi-i apasă pe cei săraci, pământul va fi lovit. Puterea Lui este aşa de mare că prin Cuvântul gurii Lui şi prin suflarea gurii Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea şi credincioşia Domnului vor învinge în lupta cu cel rău. Pacea va triumfa.

Ţi-ai dori aceste calităţi? Sau care dintre aceste calităţi ţi le-ai dori?

Eu mi-aş dori înţelepciune, pricepere, duh de sfat şi de tărie, cunoştinţă şi frică de Domnul, judecată dreaptă, neprihănire şi credincioşie.

Domnul să te binecuvânteze cu aceste calităţi!

 

Doamne, dă-mi o inimă înţeleaptă, pricepută,

care Te cunoaşte şi are frica de Domnul!

 

by

Datori

Ioan 13

Ioan 13:14

„Deci, dacă Eu,

Domnul şi Învăţătorul vostru,

v-am spălat picioarele

şi voi sunteţi datori

să vă spălaţi picioarele unii altora.“

*

Doamne Isuse,

Tu i-ai iubit pe ucenicii Tăi până la capăt. Din iubire pentru ei Te-ai plecat să-i slujeşti. Le-ai spălat picioarele.

Doamne, vreau şi eu din dragoste pentru alţii să-i slujesc. Cum aş putea să-i ajut pe alţii să fie mai curaţi? Învaţă-mă pentru că nu ştiu.

Te rog să mă ierţi că de multe ori motivaţia mea nu este corectă în slujire şi uneori chiar vreau ca alţii să mă slujească pe mine.

Vreau să am bucurie şi dragoste în slujire, pentru ca cei slujiţi să nu fie o povară nici pentru mine nici pentru ei.

Mă gândesc cum ar putea slujirea mea să aducă o curăţire fizică sau spirituală în viaţa altora. Dă-mi, Te rog, ochi să văd, urechi să aud, inimă să simt ce se poate face.

Doamne, şi eu am nevoie de curăţire. Te rog să nu mă laşi să-mi ascund păcatul sau să nu îl recunosc. Mustră-mă şi ceartă-mă căci vreau să rămân pe calea cea dreaptă. Mai bine în mâna Ta decât în mâna duşmanilor.

 

Fie inima ta plină de bucurie şi dragoste în slujire!

 

by

S-au dus să-L caute pe Isus

Ioan 6:22-27

„Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să-L caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acestea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“

Mulţi oameni Îl caută pe Domnul pentru un câştig material. Domnul îi cunoaşte, dar noi nu-i cunoaştem.

Domnul cunoaşte motivaţia fiecăruia.

Atenţia noastră trebuie să fie asupra noastră, nu asupra altora. Dacă ne ocupăm de alţii şi de motivaţia lor, nu mai avem timp de noi. Lucrarea noastră nu este să-i schimbăm pe alţii, căci numai Domnul poate schimba o inimă.

Lucrarea mea este să mă aduc pe mine în ascultare de Domnul.

De ce Îl caut eu pe Domnul? Ce vreau de la El?

Care este mâncarea pentru viaţa veşnică pe care trebuie să o caut sau pentru care trebuie să lucrez?

Domnul să te ajute să-L cauţi pentru că Îl iubeşti!

Şi nu uita să lucrezi pentru viaţa veşnică!