Eu sunt un strop din unda Ta

1a

Eu sunt un strop din unda Ta,
Izvor desăvârșit de viață,
și toată strălucirea mea
mi-e revărsată de-a Ta Față.

Și sunt un psalm din cerul Tău
de negrăită armonie
tot ce-i dumnezeiesc al său
se datorește numai Ție.

Și-o iotă din Cuvântul Sfânt
suit cu trudnica trăire
spre slava unui legământ
dus doar cu moartea la-mplinire.

Și-o rază din lumina Ta
căzut-o clipă peste tină
tot ce-i ceresc și sfânt în ea
e numai partea Ta divina.

Și-un picur din al Tău ocean,
și-un rod al rugăciunii Tale,
și-un rob ce urcă an de an
spre slava datoriei sale.

Și tot ce-am vrednic și frumos
e numai caznă spre mai bine
și luptă grea ca tot ce-i jos
să nu-mi ia fața de la Tine.

By Traian Dorz

Glasul Lui

*

Vorbește Domnul, și cheamă pe toți,
În zori, El deschide a cerului porți,
Cu vuiet adânc și glas de furtună,
Doar cu un semn, pe toți ne adună.
Ah, ce chemare se-aude din cer:
” Vreau să Te văd, acum, Israel ! ”
A Domnului voce, de tunet, răsună,
Şi cine mai poate în cale să-i pună,
Jertfe , şi tauri, şi ţapi mistuiţi,
Când a Stapânului e pământul, cu tot ce priviţi?

Și cerul răsună cu pământu-mpreună:
” Nu mai vreau jertfe pe-altare străine,
Ci inimi supuse, de dragoste pline,
Vreau trupul tău, o jertfă vie,
Vreau timpul tău, al Meu să fie,
Vreau cu credință, și-ascultare,
Să-Mi mulțumești în ceas de înserare,
Vreau promisiuni puse în faptă,
Acestea-s jertfe fără pată. “

Așa striga-va Dumnezeu, în ziua judecății:
” Ai ascultat ce am spus Eu, și ai slujit dreptății?
Ai pus cuvântul Meu făclie, în noaptea lumii reci,
Sau ai urzit nemernicie, pierzându-te pe veci? ”

O, ce viziune-nficoșată, descrisă-i în Scriptură,
Nu te întrebi, o, frate, lucrarea ta e bună, sau se preface-n zgură?
În ani de pocăință, pe cale ai umblat,
Sau des te-ai abătut cu gândul necurat?
Cuvinte dulci pe gură, adesea ai rostit,
În timp ce înăuntru-ți ardea ura mocnit?
În cuvântări elaborate, despre Hristos mereu vorbeai,
Dar legile nu-s pentru tine, și nici Cuvântul nu-l iubeai…

Să ne verificăm cu toții: Oare-am uitat de Dumnezeu?
În goana cea nebună-a vieții, mai știu care e țelul meu?
Nu mai știm oare că ne-așteaptă o sfâșiere pe vecii
Sau o cunună minunată, să ne aducă bucurii?

Să-L lăudăm, să-I mulțumim,
Și-n toate să Îl proslăvim,
El merită, nu merit eu, căci El e Domnul Dumnezeu,
Ce-a mântuit poporul Său.

Autor: Otilia U. Lupeni

Nu pe brațul meu mă bizui

Nu pe brațul meu mă bizui,
brațul meu e-așa de slab
că vrăjmașul m-ar înfrânge
și m-ar nimici degrab

Ci mă bizui doar pe Tine
Cel ne-nvins și credincios
numai Tu mă ții puternic
Domnul meu Isus Hristos.

Nici pe firea mea cea slabă
nu mă bizui nicidecum
când m-aș crede cel mai tare
m-aș vedea căzut în drum.

Nici pe ajutorul sorții
nu mă bizui nicidecât
căci chiar când te crezi mai sigur
cazi și sângeri doborât.

Nu mă bizui nici pe oameni
nici pe-a lumii promisiuni
nici pe slava cea de-o clipă
Toate-s umbre și minciuni.
Da, mă bizui doar pe Tine
Dulce Dumnezeu meu
Care Singur ești în stare
să-mi ții frunte sus mereu;

Da, mă bizui doar pe Tine
Veșnicul Biruitor
Tu să-mi încununi răbdarea
cu un nimb nemuritor.

by Traian Dorz

Gândul care mă frământă

Gândul care mă frământă
Doamne bun şi-ndurător,
E de-a fi, mereu cu Tine
Şi-n ndragoste să Te-ador!

Orice gând care-l concep
O! El să fie-un rob supus,
Prin credinţă-al ascultării
De Tine, Domn bun Isus!

Să mă-ncred, în izbăvirea
Că în harul Tău cel mare,
Gândurile-mi pot conduce
La prea sfânta consacrare.

O! Şi întreagă, fiinţa mea
Suflet ş-inima-mi  arzândă,
Să le pun pe-altarul crucii
Lângă mâna, sângerândă!

Flavius Laurian Duverna
18-24 iunie 2014

Departe de Casa …

Departe de casă, dar, aproape de rug
Stau azi meditând sub dulcele-Ţi jug,
Cu sufletul plin de dragostea-Ţi mare
În crucea Golgotei am preţ de salvare
’Nălţat fiind de veci pe-al cerului crug!

În stare smerită, aştept să-mi vorbeşti
Din rugul aprins, să-mi spui cine eşti,
Desculţ şi-umilit, pregătit cu răbdare
S-aud glasul sfânt în dulcea chemare,
Să-i adun pe semeni de pe căi lumeşti!

Să-Ţi urmez întocmai îndemnul rostit
În flacăra arzândă-a rugului nemistuit!
Pe calea arătată să merg, să-mplinesc
Voinţa-Ţi cerească, la toţi s-o vestesc,
Dorinţa prea scumpă, de-a fi mântuit!

Să spun, c-a venit, timpul de eliberare
Din sclavia păcatului unde-n dormitare
Sufletele-şi plâng, soarta grea şi-amară,
Căci în vraja lumii, sunt gata sa piară
Cufundaţi în negura beznii otrăvitoare.

Împrăştiind vestea peste tot pământul
Că în Jertfa crucii, s-a-mplinit Cuvântul,
Omenirea toată, să spere acum poate
În salvarea sângelui curăţitor de păcate
Ce-n cer mijloceşte la Tatăl Preasfântul.

Şi să spun, de asemenea, marea bucurie
Cum Domnul din cer, din nou o să vie,
Coborând pe-albi nori, de îngeri urmat
Când sfânta-I lucrare-Şi va fi terminat,
El, Îşi va lua-n primire, sfânta Împărăţie.

Flavius Laurian Duverna
14 noiembrie 2013

Si Daca …

1 beChiar dac-ar fi să strâng în suflet
Parfumul florilor de mai,
Nicicând, Isuse, al meu umblet
Nu ar lăsa parfum de Rai…

Chiar dac-ar fi să-mi port durerea
Pe struna vieţii, mulţumind,
Doar Tu dai Doamne, mângâierea
Şi Tu dai veşnicul, alint!

Şi dac-ar fi să-mi zdrobeşti vasul
Şi-n mii, bucăţi să se destrame,
E pentru că, în taină, pasul,
Vrei să mi-l ţii curat pe Cale!

Şi dacă păşesc prin durere
Şi vasul este sfărâmat,
O, Doamne… Doar a Ta, Putere,
Mă va purta spre ceru-nalt!

Căci eu port lacrimi şi suspine,
Durere-n trupul pământesc…
Numai cu Ţine-mi este bine…
Tu-mi dai Puterea ce-o doresc!

Căci eu, ţărâna trecătoare,
Un fir de praf strâns dintr-un neant…
Iar Tu, a cerului splendoare
În Mâna Ta, sunt diamant!

Cu Harul Tău şi cu Iubire
Împodobeşte-mi viaţa mea!
Când vei veni, o, Sfinte, Mire,
Să pot ieşi naintea Ta,

Să pot, la sfintele-Ţi picioare
Să-mi las durere şi zdrobiri…
Purtate-n viaţa călătoare,
Cu mii de lacrimi în priviri!

Dar plânsul… Nu-i o veşnicie
Aici, pe-acest pământ, străin…
Veni-va zi de Bucurie,
Când vom pleca de-aici! Amin!

By Daniela Banita
28.05.2014

Ne-ai mai dat, O Tată, zile…

meNE-AI MAI DAT ZILE…

Ne-ai mai dat, O Tată, zile
Să vestim iubirea Ta
Vremurile sunt ostile
Rare-s faptele utile
Dar Te vom glorifica.

Ne-am trezit; văzut-am Raza
Ce-a sosit din Infinit
Ne ești scutul, ne ești paza
Mergem veseli către oaza
Unde totul e-nverzit.

Ne-ai mai dat și sănătate
Să muncim în lan cu spor
Bunurile Tale toate
Le primim cu demnitate
Știm care-i al lor Izvor.

Vrem și astăzi misiunea
S-o-mplinim prin al Tău har
Știm că vom vedea minunea,
C-om învinge presiunea,
Că munci-vom nu-n zadar.

Vremea de va fi cu soare
Sau cu ploaie din belșug
Știm că-n Tine e scăpare
Și alin și vindecare,
Știm că tragi cu noi la jug.

Ființa noastră Te cinstește
Pentru daru-Ți minunat
Îți cântăm dumnezeiește
Și atunci avântul crește
Către Plaiul luminat.

Ne-ai mai dat zile, Părinte
Dragostea-Ți s-o răspândim
La ce spui luăm aminte
Mergem numai înainte,
Cu ardoare Te slujim.

George Cornici/21 Iunie, 2014

ÎNCREDINȚAȚI…

1 jesusÎncredințați c-am fost chemați
Să împlinim ce Cartea spune
Pornim la luptă ne-nfricați
Să-nvingem orice presiune.

Venind dușmani nu dăm ‘napoi
Știind ce-aduce biruința:
Elan spre viața de apoi
Tării să stingem neputința.

Convingerea ce s-a format
Urmând, prin har, pe-al nostru Mire
De El, pe veci, ne-a atașat,
Ne-a îndrumat spre moștenire.

Parcurgem fără ezitări
Traseul stabilit de Dânsul
Trăim preafericite stări
Ce-alină zbuciumul și plânsul.

Nu ne-ndoim că în final
Primi-vom veșnica răsplată
Și nu doar un buchet floral
Ci tot ce-a spus cerescul Tată.

Încredințați că-ndeplinim
Ce-a Lui voință ne arată
Vrem misiunea s-o sfârșim
Pe drumu-ngust, nu calea lată.

George Cornici/16 Iunie, 2014

Adu-ne, Doamne, la unire!

1 flowerAdu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascultă.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.

By Valentin Popovici

Am invatat iubirea

love*

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.

Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.

Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.

Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.

Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.

Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.

By Valentin Popovici