Remember !!! October is Pastor Appreciation Month

paastor*

Aceasta luna este speciala,
In care vrem sa va sarbatorim
Pentru slujirea voastra si osteneala
Inaintea Domnului sa multumim.

*

Ati primit o chemare inalta-
Biserica Domnului s-o pastoriti,
Sa fiti lumina si sare,
Mantuirea prin har sa vestiti.

*

Nu-i deloc usoara chemarea,
Lupte si biruinte vor fi,
Dar Cel ce conduce lucrarea,
Dumnezeu Tatal va va-ntari.

*

Voi sa-i fiti credinciosi pan la capat,
Asa cum ati fost pan-acum,
Slujind Lui Dumnezeu si bisericii,
Ramanad neclintiti pe-al Sau drum.

*

Harul Sau sa va’nsoteasca
Duhul Sfant sa-L simtiti din plin,
Iar pentru tot ceea ce faceti
Din suflet va multumim.

*

Anonim

Fie binecuvantate toate sotiile pastorilor !!!

Fie binecuvantati toti copiii pastorilor !!!

Fie binecuvantate toate bisericile !!!

God has commanded us to respect and honor men in authority, particularly those who are in pastoral positions as ministers or shepherds of the flocks. They do the very best for us, making many sacrifices, despite many difficulties.  As the month of October is Pastor appreciation month, use this video to let your pastor know how much they mean to your church. Use this video to Say “Thank You Pastor”.

Dati click mai jos:

http://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&cad=rja&ved=0CE0QuAIwBw&url=http%3A%2F%2Fwww.sermonspice.com%2Fproduct%2F20838%2F&ei=4l5MUoHiA8KIqgHxvYGwDg&usg=AFQjCNHoWSTPq7Z4xvX5T6xVL0DckPgGHQ&bvm=bv.53371865,d.aWM

Păstorul meu

1 joyPĂSTORUL  MEU
*
Psalmul 23
*
Domnul e Păstorul meu!
Nici un idol, nici un zeu
nu mă înspăimântă.
El mă paşte-n verzi păşuni
şi mi-e pază în furtuni
prin puterea sfântă.

*

Şi pe ape de cristal
si pe mări, din val în val,
Domnul meu mă poartă.
El mi-e scut. El mi-e balsam.
El e pacea care-o am
şi a vieţii soartă.

*

Sufletu-mi e-nviorat
prin Cuvântul Său curat
care mă susţine.
Chiar de-ar fi să trec prin hău
nu mă tem de nici-un rău,
căci El e cu mine.

*

El m-alină cu-n toiag,
care-mi este-atât de drag,
dar şi cu nuiaua.
El mă spală-n sânge sfânt
şi mă face c-un cuvânt
mult mai alb ca neaua.

*

Traversând şi munţi şi văi
chiar în faţa celor răi
îmi întinde-o masă.
El îmi toarnă untdelemn
şi-mi dă cel mai bun îndemn:
dragostea-I aleasă.

*

Viaţa mea-i un zbor senin
şi paharul meu e plin,
plin de dă întruna.
Eu sunt serv. El mi-e Stăpân.
Vreau cu Domnul să rămân
pentru totdeauna.

*

Şi prin har eu voi trăi
pentru ceruri zi de zi
viaţa care trece.
Iar acolo, sus în Rai,
pe-al iubirii veşnic plai
cu El voi petrece.

*

by Corneliu Livanu

Amintirea unei cruci

1,1 pray*

Amintirea unei cruci

*
Peste lunga noapte-a vremii din trecutul depărtat
Strălumină-n timp o rază dintr-un deal de neuitat.
Şi cântarea ei sublimă şi iubirea ei de-atuncea
Se desface-n râu de slavă, ne inundă-n inimi, crucea.

În atâtea veacuri multe şi-n atâţia ani de-a rândul
A schimbat atâtea inimi şi-a-ngropat pe veci mormântul;
A cântat imnul iubirii în a noastre inimi moarte
Şi-a turnat în noi lumina, viaţa căilor curate.

Şi-n iubirea ei sublimă, în adanca umilinţă
A purtat a noastre inimi într-o crudă suferinţă;
Ne-a iubit atât de tainic cu-o iubire neuitată
C-a ajuns să-şi deie viaţa pentru viaţa noastră moartă.

A schimbat a noastre drumuri îndreptate spre pierzare
Şi-a croit în mintea noastră calea cea nemuritoare;
A scăldat ale noastre pleoape-n crude lacrimi de căinţă
Şi-a turnat în suflet dorul pentru dulcea pocăinţă.

A străpuns a noastră viaţă într-un foc sublim de lacrimi
Ce-l vărsaram lângă cruce, lângă ale iubirii patimi;
Şi de-atunci, a ei iubire în eternă sărbătoare
Suflă focul ei prea dulce prin cântări nemuritoare.

Singură, pribeagă-n lume pe Golgota ei sihastră,
Fost-a la-nceput de drum batjocorită, crucea noastră.
……………………………………………
Cruce, oh,  frumoasă taină ce pământul tai în două,
Coborâtă-i printre oameni, peste iarba noastră, rouă.
Stai ca vârful piramidei să-ncolţesti în una – timpul
Şi-mplineşti în inimi dulce, în realitate, visul.

În a ta iubire mare, clocoteşte-un scump tezaur
Care curge înspre lume voluptos, un câmp de aur,
Dar atâtea pete negre de ulei nesfânt şi tare
Nu pot fi acoperite de-a şuvoiului splendoare.

Însă inima sfinţită prinde-adânc a crucii formă
Ce păstrază legământul prin inelul de logodnă,
Căci în inime de carne, legea este ştampilată
Datorită crucii sfinte-n care moartea-a fost surpată.

Cruce, tu, crucit-ai  lumea prin Acel ce L-ai purtat
Pe ale tale braţe-n cuie unde sângele-ai vărsat,
Tu ai fost locul durerii şi-ai ţinut în palme Sfântul
Ridicând în chin iubirea ca s-o vadă-ntreg pământul.

Sub a ta privire-ntinsă azi se află lac de lacrimi
Şi se-adună legăminte să-ţi urmeze-a tale patimi,
Dar mai sunt mulţimi de oameni ce din ochii lor nu curge
Plânsul mulţumirii scumpe ce-ar putea măcar aduce.

Ridicată col` departe în coneţul lumii negre,
Eşti privită ca noroiul ce se află pe sub vedre,
Însă inima-nţeleaptă umilită vrea la Tine
Chiar de toată pompa lumii pune-n ură multul bine.

Şi tot sare, şi tot urlă, şi se străduie întruna
Să te-alunge dintre oameni, să dispari pe totdeauna;
Şi cu cât mai mare-i chinul să stâmpească a Ta slavă
Cu atât mai mult în lume creşte-a nopţilor epavă.

… Dar în colţul surghiunit, strălumină-n toi o rază,
Lângă marginile lumii, lângă-al lor pustiu, o oază
Şi-n grădina fericirii pe sub ploi de sărbătoare
Într-un trup de viaţă splendid curge-a cerului licoare.

Căci legate una-n alta inimile-n inocenţă
Din a sorţii groapă moartă, astăzi stau în existenţă,
Iar în gândul crucii sfinte cu o dragoste deplină
Toţi copiii mântuirii duc a cerului lumină.

O, tu cruce, o, ce dulce, o, ce scumpă amintire
Veşnică rămâi pe stâncă trecătoare-n nemurire.
Stai întinsă ca o scară ca să urci în cer, pământul
Şi pe treptele-ţi sublime creşti mai mult în inimi cântul.

… Ce cârmâz, ce negrime , ce păcate potopite
Ţi tu cruce-n marea moartă, a uitărilor virtute,
Căci arunci în spate totul, ce a fost făcut vreodată
Şi aspiri din orice inimi orice inimă-ntristată.

Tu ne pui la mese sfinte în eterna dimineaţă
Şi hrăneşti al nostru suflet cu a raiului dulceaţă,
Iar în inimile noastre izbucneşte-n val iubirea
Când vedem preţul iertării, când vedem ce-i mântuirea.

Căci în palmele iubirii pe sub raze dulci de soare
Ne înghite nemurirea într-o caldă sărbătoare
Şi în corturile păcii stăm pe culmea glorioasă
Unde-i crucea vieţii noastre, unde-i drumul către casă.

… O, tu cruce, vino astăzi lângă inimile noastre
Să ne cânţi duios iubirea pe sub zările albastre,
Să cobori în suflet cerul într-o dulce armonie
Ca în orice încercare să strigăm de bucurie.

Fii lumină-n viaţa noastră, fii o candelă curată
Şi mereu pe astă cale, calea vieţii ne arată.
Sapă-n noi mai mult iubirea cu al tău priboi de fier
Şi aprinde-n inimi focul, focul dorului de cer.

by Lauric George

PRIMIM, STĂPÂNE…

*

PRIMIM, STĂPÂNE…

*

Primim Stăpâne…primim tot ce ne dai
Știm Cine ești și-n ce Lumină stai
Și că Îți lași amprenta în Universu-ntreg
Îți acceptăm decretul de strălucit Strateg.

*

Primim o zi senină, dar și una cu ceață
Cuvântul Tău sublim întruna ne învață
Să-Ți dăm recunoștință-n orice-mprejurare,
Să nu-ntinăm, nicicând, cucernica lucrare.

*

Ești Cel ce ne-ai deschis spre Infinit o poartă
Să părăsim o stare nevrednică, deșartă,
Să ne-mbarcăm pe ruta cu sensul spre Cetate,
Să ne-mplinim menirea cu sacră demnitate.

*

Trimis-ai revelații și încă mai trimiți
N-am fost lăsați în beznă și n-am fost părăsiți
Purtarea Ta de grijă e făr-asemănare
Pe rană pui balsam să fie vindecare.

*

Asimilăm povețe prin Duhul Sfânt rostite
Că știm c-aduc odihnă în inimi ostenite
Ce-am face-n lumea urii fără a Ta prezență?
Ar fi cea mai amară, mai tristă existență!

*

Mustrarea nu-i respinsă; e dată cu candoare
Ea poate-ndepărta, din noi, o nepăsare
Să nu cădem pe panta ce-n adâncimi coboară,
Să-nflăcărăm credința cu-n gând de primăvară.

*

Cu zilnicu-Ți meniu fortificăm ființa
Să nu slăbească-n noi iubirea, năzuința
Tot ce-i desăvârșit doar de la Tine vine
N-abandonăm chemarea la fericiri depline.

*

Primim Stăpâne… primim pachetu-ntreg
Ne atașăm de cei ce flori cerești culeg
Apelul ce-l lansezi ne ține treji întruna
Să nu ne părăsim nici crezul, nici arvuna.

*

George Cornici

24 Septembrie, 2013

Glasul inimii

*

Ce pot să îmi doresc mai mult
Iubitul meu Mântuitor
Decât să stau la poala crucii
Să Te slăvesc…să Te ador…

*

Şi ce dovadă de iubire
Mai mult de-atât să pot afla
Când la Golgota, pentru mine
Ţi-ai dat ca jertfă…viaţa Ta!

*

Atâta pace şi speranţă,
Atâta dragoste-am aflat
De când Te-am întâlnit pe Tine
Şi sunt un rob răscumpărat!

*

Iar fiecare nouă zi
E har şi binecuvântare
Căci Tu, eşti Stânca vieţii mele
Şi în furtună, Veşnic Soare!

*

De-aceea-n orice dimineaţă
Şi-n liniştea din nopţi târzii
Te laud Tată…Te slăvesc
Şi-Ţi cânt prin glasul inimii!

*

Vulcan-19-09-2013
Mary

*

by Maria Luca

Meditatie

*

Uneori, mă aplec la răscruce de drum,
Caut o urmă pierdută-n ţărână şi scrum
Şi purtat de-amintiri, vreau acut rezolvări,
Pentru tot, pentru toate, răspuns şi-strigări.

*

Mă cheamă văzduhul, m-atrage mai mult,
Pe aripi de vis mă înalţ şi ascult,
Un foşnet de frunză în plânsă cădere,
Transmite-n tăcere perena-i durere.

*

Epopeea-şi descrie eternu-i fior,
Ghergheful Iubirii ţese tainicul dor,
Iar funia ce leagă pământul de cer,
Deschide cărări, dezleagă-un mister.

*

Mă aplec şi mai mult pământul s-ating,
Ca floarea ce trece, la fel eu mă sting,
Dar firul de iarbă în verdele-i clar,
Exaltă, vorbeşte: ” Mai există un Har!”

*

Decât un copac pe pământ, fără rod,
Mai bine o trestie răsfrântă în glod,
Decât un ocean plin de valuri, furios,
Mai bine-un izvor ce doineşte sfios!

*

Tu nu ai valoare aici pe pământ,
De nu cauţi frumosul şi tot ce e sfânt,
Căci astăzi exişti dar mâine-i o zi,
Ce nu-ţi aparţine, nu şti de-i mai fi.

*

Nu frumuseţea îţi dă o valoare
Nici  înălţimea, eşti mic sau eşti mare,
Nimic ce te leagă de praf şi de glie,
Nu-ţi dă paşaportul spre rai, veşnicie.

*

Eu caut frumosul în tainice şoapte,
Când soarele-adoarme în braţe de noapte,
Legănat de visări, mângâiat de Cuvânt,
Mă scutur de tină, spre ceruri m-avânt,

*

Iertare îmi cer Tatălui Sfânt Dumnezeu,
Puţin mi-a cerut, mai puţin am dat eu,
Primeşte-mă, Doamne, mi-e sufletul plâns,
Atâta povară şi-amărăciune am strâns!

*

Să mă cureţi în foc şi trăirea să-mi cerni,
În sufletul meu Duhul Tău să-L aşterni,
La răscruci de voi fi, pe genunchi mă aşez
Şi-aşteptând ca să vii, la ce sunt meditez!

*

18/09/13, Barcelona

*

by Lucia Baltosu

Ajutor Divin

*

AJUTOR DIVIN

*

Ne-ajuți în orice-mprejurare
De soarta noastră te-ngrijești
Din cea mai cruntă încercare
Ne scoți, ne dai eliberare,
Ne dai și haine preoțești.

*

În drumeția spre Cetate
Multe capcane întâlnim
Dar brațul Tău le ia pe toate,
Le-aruncă în pustietate
Cu Tine, Tată, ne unim.

*

Poverile ce mult apasă
Și ne-ndoiesc de-atâtea ori
Tu le ridici; ce mult Îți pasă!
Și ne inviți apoi la masă
Și ne numești învingători.

*

Vârtejuri iuți vin să ne-nghită
Dar le calmezi imediat
Iubirea Ta e dovedită.
Din starea cea nenorocită
De-atâtea ori ne-ai ridicat.

*

Blocați în labirintul rece
Credeam că nu mai sunt ieșiri
Dar pe la ceasul unsprezece
Am constatat ce se petrece:
Ne-ai dat din nou însuflețiri,

*

Și-urmând Lumina-Ți penetrantă
Acel infern l-am părăsit
Și am urcat, apoi, pe-o pantă
Spre o dumbravă captivantă
Unde răcoare am găsit.

*

Împresurați fiind de-armate
Îndoctrinate cu minciuni
Au fost, rapid, împrăștiate
În spațiile înnoptate.
O, ce lucrări și ce minuni!

*

Când ființa nu funcționează
La parametrii necesari
(Mai bine zis ea dormitează)
Vorbirea-Ți ne înviorează
Să fim, iar, harnici gospodari.

*

Ne-ajuți…ne-ajuți. Ce fericire!
Prezența Ta în noi e far
Îți vom aduce mulțumire
Și-aici și sus, în strălucire
În cel mai minunat hotar.

*

Geoirge Cornici

Dor de casă

heaven*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi

*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,

În strălucirea sfântă-a ţării mele.

Cu dor şi cu credinţă voi păşi

Prin poarta mântuirii către stele.

*

Şi voi lăsa acest pământ străin,

Cu jocurile lui de foc şi moarte;

De sărbătoarea-i plină de venin,

Departe voi fugi, tot mai departe.

 *

În ţara mea iubită am s-ajung,

Ca un copil cu sufletul fierbinte.

Să fie drumu’-acesta cât de lung,

Voi merge cu credinţă înainte.

*

Voi revedea după atâta vreme

Căminul bucuriilor dintâi;

La ţărmul mângâierilor supreme,

La casa Tatei, suflete, rămâi.

*

Şi nu voi mai călca, o, niciodată

Hotarul ţării mele înapoi,

Cu inima de dor înmiresmată

Voi rămânea, dragi îngeri, printre voi.

*

Da, niciodată nu voi mai pleca

Cu inima pe drumul spre Egipt,

Acolo unde-n bucuria mea,

Cuţitul răutăţii s-a înfipt.

*

Te voi lăsa, pământ ţesut de oase

Şi aburind de sânge de martiri,

Cu spaime şi cu râpi întunecoase

Săpate diabolic în priviri.

*

Mult n-oi mai sta, încovoiat sub vreme,

În ţara miliardelor de robi,

Ce-şi sapă-adânc, prin veacuri de blesteme,

Cu-atâta trudă, propriile gropi.

*

O, harpa mea, mi-e tare dor de-acasă

Şi sufăr ne-mpăcat printre străini.

Aud mereu o limbă ne-nţeleasă

Cu vorbe şi gramatică de spini.

*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,

În raiul frumuseţilor natale;

Şi rănile de-acum s-or odihni

Când voi sfârşi în cântec astă cale.

*

La masa întâlnirii, cea bogată,

Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,

Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,

La locul meu ştiut, printre ai mei.

*

Şi voi cânta atunci aşa cum simt,

Şi voi sălta cu strigăte-n tării.

Voi fi mereu o coardă de argint

În simfonia marii bucurii.

                                  Iunie 1974

by Florin Laiu

Toamna cu Desculti

Un preludiu vechi la o întâlnire nouă…11-13 oct-2013

*

Inima

*

Inima
Autor: Nelu Jarda

*

In inima ai parte,
De tot ce e frumos,
Daca in ea exista,
Cuvantul Lui Hristos.

*

In inima esti vesel,
Chiar si prin incercare,
Cand El traieste-in tine,
Ti-aduce vindecare.

*

Dar inima-i deschisa,
La tot ce-i pamantesc,
Daca aduni pacatul,
In lume tu te pierzi.

*

Vrasmasul cu putere,
Se lupta zi de zi,
ca sa iti ia cununa,
Care o poti primi.

*

In inima e lupta,
Cu tot ce e firesc,
Cu viata sau cu moartea,
Depinde tu ce alegi.

*

Din inima iti iese,
Ce-i bun sau ce-i murdar,
Cuvinte cu putere,
Cu har sau cu amar.

*

Acum la incheiere,
Din inima te-ndemn,
Sa scoti ce-i rau afara,
Si-ntruna sa veghezi.

*

Mai e putin si Domnul,
Va strange-a Lui Mireasa,
Si va lua cu El,
Doar inima aleasa.