Binecuvântare sau povară? (7)

next churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!