curajul
Slava Domnului
Ioan 60:1-3
Isaia 60:1b
„Slava Domnului răsare peste tine.”
Gloria lui Dumnezeu este prezentarea frumuseţii (bunătăţii) şi lucrării lui Dumnezeu. Este strălucirea caracterului lui Dumnezeu. În cartea Exod capitolul 13 ni se relatează cum gloria lui Dumnezeu mergea înaintea şi înapoia poporului. În Exod 19, autorul descrie gloria lui Dumnezeu care a apărut ca un foc care nu se stinge. În Exod 40, gloria lui Dumnezeu se revelează sub forma unui nor. În Ioan 1:14, Domnul Isus întrupează gloria lui Dumnezeu. Într-o zi, gloria lui Dumnezeu va fi sub formă vizibilă, veşnică, stabilă şi întunericul va dispare. Gloria este o mare atracţie pentru mulţi oameni.
Cum te-a transformat gloria lui Dumnezeu?
Este ceva deosebit în tine care atrage oameni la Cristos?
Când s-a întâmplat ultima oară când cineva te-a întrebat ce-i deosebit sau diferit la tine?
Prezenţa glorioasă a Domnului transformă întunericul din viaţa ta în lumină.
Gloria lui Dumnezeu este astăzi în viaţa noastră, în inima şi mintea noastră.
Ce întuneric domneşte astăzi peste viaţa ta? Ce întuneric spiritual te acoperă astăzi (depresia, mânia, amărăciunea, egoismul, mândria, o adicţie etc.)? Cum plănuieşti să laşi gloria lui Dumnezeu să strălucească peste acele domenii, acele stări din viaţa ta unde domneşte întunericul?
Ai curajul să spui: ,,Doamne, am nevoie de lumina ta!”?
Transformarea pe care o face Domnul în viaţa noastră este pentru prezentarea splendorii veşnice a puterii Lui pe care numai El o poate da.
Ai văzut oameni ale căror feţe strălucesc sau radiază de bucurie?
Când viaţa este grea, aproape insuportabilă, unde găseşti putere să înduri?
Cei ce aleg să se încreadă în Cuvântul Domnului găsesc refugiu şi speranţă în promisiunile Lui.
Promisiunea revenirii Domnului Isus ne dă speranţă. Imaginile prezentate de Isaia sunt: belşug, bogăţie, înnoire, lumină, triumf, transformare, bucurie, siguranţă, unitate.
Cristos este lumina ta!
Doamne, aşterne slava Ta peste inima mea!
Binecuvântare sau povară? (7)
Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”
*
Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?
Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?
Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.
Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.
1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”
Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?
Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?
*
Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu
pentru absenţele mele de la Casa Domnului!
La crucea Lui
Isaia 36-39
Isaia 37:20
„Acum,
Doamne,
Dumnezeul
nostru,
izbăveşte-ne!”
*
Care sunt insultele pe care le auzi în societatea noastră împotriva principiilor şi autorităţii lui Dumnezeu?
Cum te mângâie Dumnezeu în suferinţele zilnice?
Cum răspunzi la insultele lumii? Cum te porţi cu cei care te insultă?
Inima noastră trebuie să-L laude pe Domnul pentru credincioşia Lui şi pentru răspunsul la rugăciuni. Lauda trebuie să fie un mod de viaţă, nu doar o alegere sau o opţiune din când în când. Când lumea ne respinge, ne întoarcem la Dumnezeu care are milă şi îndurare, har şi binecuvântare.
Ce presiune ai chiar acum în viaţa ta care te împinge la frică şi îndoială? Nu uita că Dumnezeu este dragoste, şi El a promis că este cu tine. Găseşte în Cuvântul Lui versete pe care să te bazezi.
Noi trebuie să punem poverile noastre la crucea Lui prin rugăciune. Orice îngrijorare, orice conflict, adus în prezenţa Domnului prin laudă şi închinare poate fi schimbat.
Recunoaşte caracterul lui Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.
Trebuie să scriem răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre ca o aducere aminte a bunătăţilor Lui, pentru că noi uităm repede lucrurile bune.
Care necazuri îţi aduc durere şi suferinţă? Cine sau ce îţi fură curajul şi bucuria?
Vrei să-i spui Domnului şi să ceri vindecare?
Vei aştepta cu răbdare răspunsul Lui?
Noi suntem într-o continuă dependenţă de Domnul. Avem nevoie de călăuzirea Lui.
Ce anume îţi distrage atenţia de la Domnul?
Ce dorinţe, ce ambiţii te depărtează de înţelepciunea şi căile lui Dumnezeu?
Cum vei aduce corectare prin Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta?
Cum vei mulţumi pentru harul salvării?
Doamne, Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de cel rău prin puterea Numelui Tău şi sfinţeşte-mă prin Adevărul Tău. Mulţumesc pentru harul Tău prin suferinţă, pentru curajul pe care mi-l dai să mă lupt lupta cea bună a credinţei şi pentru bucuria pe care o am în prezenţa Ta. Tu îmi asculţi rugăciunile şi mă vindeci. Tu îmi dai înţelepciune şi mă ajuţi să aştept în tăcere ajutorul Tău.
Doamne, inima mea se roagă şi aşteaptă!
ANA TATAR ANDRAS 