Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Binecuvântare sau povară? (7)

next churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!

 

Binecuvântare sau povară? (3)

1 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12  ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la  păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!

Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

Domnul oştirilor este mângâierea mea!

19aIsaia 20-23

Isaia 23:9

„Domnul oştirilor

a luat această hotărâre,

ca să ruşineze mândria

a tot ce străluceşte

şi să smerească

pe toţi cei mari ai pământului.”

Dumnezeu domneşte peste indivizi şi peste naţiunile pământului. El Îşi descoperă bunătatea şi caracterul în toată istoria omenirii. Dumnezeu Îşi iubeşte copiii; i-a aşezat în planul salvării şi-i învaţă să se încreadă în El, să respingă mândria, aroganţa, fudulia, alianţele cu lumea.

Este Dumnezeu speranţa ta? Într-o lume nesigură îţi aduce mângâiere faptul că ştii că Dumnezeu  este suveran şi El domneşte peste toate naţiunile pământului? Care este atitudinea ta faţă de aceste naţiuni şi faţă de oamenii din ele? Ce vei face ca să înţelegi istoria răscumpărării poporului lui Dumnezeu şi a neamurilor? Cum ţi-e inima când te gândeşti la viitor? Dar la mileniu? Dar la revenirea Domnului Isus? Va sta El înaintea ta ca Salvator sau ca Judecător?

Dumnezeu urăşte păcatul. În care domenii din viaţa ta vezi mândrie? Ce vei face cu mândria ta? Cooperezi cu Dumnezeu ca să te ajute să biruieşti mândria? Eşti împotriva Lui?

Dumnezeu este Dumnezeul tuturor naţiunilor.

Ce te-a învăţat Dumnezeu prin aceste naţiuni descrise în Isaia (15-23)?

Ce putem face ca să aflăm ce face Dumnezeu în lume astăzi?

Doamne, mulţumesc că îmi vorbeşti prin cartea prorocului Isaia. Vreau să-mi pun toată încrederea în Tine ca să nu mă îngrozesc şi să nu mă ruşinez în ziua judecăţii. Mă bizuiesc pe Tine căci Tu mă ajuţi, Tu mă izbăveşti. Tu eşti scăparea mea. Tu mă fereşti de asuprire şi pustiire. Nu mă lăsa să ajung să oftez şi să am inima neliniştită, să mă zvârcolesc şi să tremur. Scapă-mă de groază şi spaimă. Vreau să fiu ca un străjer care veghează, care aude şi ascultă cu luare aminte, cu mare băgare de seamă, la ceea ce spui Tu. Mulţumesc pentru pâine şi pentru apă. Tu mă păzeşti de cel rău. Îmi întorc privirile spre Tine, plâng cu amar păcatul meu, caut mângâierea Ta. Fii pentru mine o stâncă de adăpost în ziua necazului. Păzeşte-mi piciorul de cădere. Pune un zid de apărare în jurul meu. Întăreşte-mă prin Duhul Tău. Mulţumesc că mă chemi la pocăinţă. Mulţumesc că mă ierţi. Tu aduci oameni de bine în viaţa mea. Tu eşti binecuvântarea mea.

 

Doamne, Tu eşti mângâierea inimii mele!

 

Ghioceii de Crăciun

Ghiocei

Ghioceii de Crăciun

”Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”   (Matei 6:28b,29)

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” (1  Tes. 5:18)

În ziua de Crăciun am privit pe geam spre grădina din spatele casei. Prin pomi zburau libere multe păsărele de tot felul şi de toate culorile: albastre, roşii, maronii, negre cu aripoiare roşii, chiar şi nişte ciori printre ele. Au venit să caute mîncare şi au găsit, pentru că Dumnezeu le-a pregătit-o.  În fiecare zi cînd le văd îmi aduc aminte de versetele din Matei cap. 6:25-26

”Nu vă ingrijorati de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?

”Uitaţi-vă la păsările cerului ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mai mult decît ele?”

Îmi aduc aminte de cîntarea îndrăgită:

”De ce-s cuprins de grijuri? de ce-s îndurerat?

El pasărea hrăneşte, nici de mine nu va uita”

Admir mult felul cum Dumnezeu a îmbracat aceste păsări şi combinaţiile de culori atit de minunate. Îmi place în fiecare dimineaţă să le ascult ciripitul prin care Îl lăudă pe Creatorul lor. Mulţumesc Domnului pentru fiecare firicel de iarbă şi pentru florile frumoase din grădina de care mă bucur aşa de mult.

Privind la pomi şi la păsărele am observat că au ieşit şi au înflorit ghioceii pe care i-am plantat în anul precedent. Imaginaţi-vă surpriza mea să văd ghiocei înfloriţi în decembrie, da, chiar în ziua de Crăciun.  În fiecare an am considerat că Domnul Isus este cel mai minunat cadou pentru mine. Anul acesta am avut un cadou în plus – Domnul Isus mi-a dăruit ”mie” un buchet de ghiocei. Am fost copleşită de bucurie şi recunoştinţa faţă de Cel mai minunat Creator, cel mai minunat Artist care îmbină culorile şi crează frumuseţe.

Îmi place să-I mulţumesc Domnului că m-a adus pe lume în cea mai frumoasă lună şi anotimp din an, primăvara, la începutul lunii martie, cînd în România înfloreau ghioceii. Iar acum mă bucur de ei si aici.

Te bucuri de ceea ce vezi în jurul tău? Ai timp să observi cadourile speciale pe care ţi le dăruieşte Domnul? Dacă eşti într-o continuă alergare s-ar putea să treci indiferentă pe lângă surprizele pe care ţi le-a pregătit Dumnezeu.

Îngrijorarea pentru ziua de mâine se strecoară de multe ori pe furiş în inimile noastre ca să nu vedem binecuvântările pe care le-am primit deja astăzi. O inimă mulţumitoare va fi întotdeauna copleşită de frumuseţea şi bunătatea Domnului.

Chiar daca ziua îţi este presărată de necazuri, de dureri sufleteşti, de neajunsuri sau dureri în trup, încearcă să observi frumuseţea din jur şi să mulţumeşti Tatălui din cer pentru o natură aşa de minunată. Învaţă-i şi pe copii să aprecieze ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi.

Domnul să-ţi dăruiască o zi plină de raze de soare, un cer senin şi flori mirositoare în viaţă.

În serviciul Domnului

Mariana Percy (Strizu)