Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Advertisements

Binecuvântare sau povară? (7)

next churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!

 

Binecuvântare sau povară? (3)

1 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12  ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la  păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!

Binecuvântare sau povară? (2)

1 pastorEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

1.

În loc să-l critic pot să mă rog pentru el. Când credincioşii s-au rugat pentru Petru, Domnul l-a scos din închisoare (Fapte 12:5-11). Pavel a spus că a fost binecuvântat de rugăciunile credincioşilor (2 Corinteni 1:11; Filipeni 1:19).

Biblia ne spune în Filipeni 4:6 să ne rugăm pentru toate lucrurile. Păstorul se roagă pentru mine. Mă rog şi eu pentru el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea s-ar ruga pentru păstorul meu aşa cum mă rog eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să mă rog zilnic pentru păstorul meu!

Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

Doamne, vreau să Te ascult

1 blessedIsaia 48

*

Isaia 48:16a

„Apropiaţi-vă

de

Mine

şi

ascultaţi!”

*

*

Cum te apropii tu de Dumnezeu? Prin rugăciune?

Doamne, Te laud că m-ai binecuvântat cu multe binecuvântări şi îmi vorbeşti prin Cuvântul Tău.

Doamne, Dumnezeul lui Israel, mulţumesc că mă chemi să Te ascult cu mintea şi cu inima. Tu eşti Domnul oştirilor şi vreau să mă bizuiesc pe Tine. Ce a vestit gura Ta, s-a împlinit.

Doamne, Te rog să mă ajuţi să nu îmi împietresc inima, să nu-mi întăresc grumazul şi să nu am o frunte de aramă, ci să-mi amintesc că Tu ceri ca adevărul Tău să locuiască în adâncul inimii mele şi trebuie să-l mărturisesc fără să-mi fie ruşine. Mulţumesc că lucrezi în prezent în viaţa mea. Mulţumesc că vei aduce lucruri noi în viaţa mea în viitor. Tu îmi deschizi urechea să Te aud. Tu mă încurajezi să fiu credincioasă, nu răzvrătită.

Doamne, Tu eşti îndelung răbdător şi bogat în bunătate. Tu eşti drept în toate faptele Tale. Mulţumesc că nu mă nimiceşti din cauza păcatelor mele, ci ai milă de mine. Tu mă curăţeşti prin suferinţă. Tu Îţi vei împlini promisiunile Tale faţă de mine, aşa încât Numele Tău să fie glorificat.

Doamne, Tu eşti Cel dintâi şi Cel din urmă. Mâna Ta a întemeiat pământul şi dreapta Ta a întins cerurile. Tu conduci istoria. Tu alegi oameni şi-i chemi ca să-Ţi împlinească planurile. Tu vorbeşti, şi lucrarea Ta izbuteşte.

Mulţumesc că mă chemi să mă apropii de Tine şi să Te ascult. Tu ai avut grijă de mine de când m-am născut şi până acum. Te laud că eşti Răscumpărătorul meu! Mulţumesc că mă înveţi ce este de folos şi mă călăuzeşti pe calea pe care trebuie să merg. Vreau să iau aminte la poruncile Tale ca pacea şi fericirea să fie în viaţa mea. Mulţumesc că mă binecuvântezi în familie, binecuvântezi rodul muncii mele. Mă bucur să ştiu că numele meu nu a fost niciodată şters, nici nimicit înaintea Ta.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, mulţumesc că Tu mă îndemni să fug de orice robie (păcatului, omului, firii pământeşti). Tu mă provoci să vestesc, să trâmbiţez, să dau de ştire, să spun că Domnul este Răscumpărătorul. Atenţia mea va fi la Tine, la voia Ta, la valorile Tale.

Cred că Tu vei avea grijă de nevoile noastre ori pe unde vom trece. Cred că Tu vei fi apa vie care va stâmpăra setea sufletului nostru.

 

Doamne, inima mea caută ascultarea de Tine!