Destinul tău

11 destinIsaia 41:1-7

Isaia 41:4

„Cine a făcut

şi a împlinit aceste lucruri?

Acela care a chemat neamurile de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.”

 *

Te rog să fii sinceră şi să-mi spui:

Crezi că s-a întâmplat acest lucru în viaţa ta (alege orice lucru din viaţa ta) sau este aşa pentru că Dumnezeu a hotărât aşa? Crezi că este o coincidenţă sau este providenţa lui Dumnezeu?

Crezi că aşa este istoria omenirii, a unei persoane sau crezi că fiecare lucru, oricât de mic, este hotărât de Dumnezeu? Crezi că eşti norocoasă sau binecuvântată?

Dumnezeul nostru suveran este arhitectul întregii istorii omeneşti. Fiecare eveniment are un scop în lume. Nici un om nu poate să-şi controleze destinul.

Ceea ce pentru poporul Domnului a fost profeţie, pentru noi este istorie. Ceea ce a vorbit Dumnezeu, s-a împlinit. Împăratul Cir a venit în istorie cum a fost profeţit, şi Dumnezeu i-a dat naţiunile în mâna lui. Dumnezeu i-a permis să cucerească popoarele. Dumnezeu i-a spus să elibereze pe robii proveniţi dintre iudei. Împăratul Cir a fost folosit de Dumnezeu, chiar dacă nu era iudeu, şi a recunoscut că nu prin puterea lui a ajuns mare, ci Dumnezeu i-a dat putere şi stăpânire.

Nimic în viaţa mea nu este o coincidenţă. Nu pot să mă laud că am făcut bine. Puterea mea de a face binele vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu ridică popoare sau oameni ca să împlinească planurile Lui.

În momente de frică unde te uiţi?

Te întorci către alţii? Întorci spatele lui Dumnezeu?

Când nu mai credem în Dumnezeu, credem în orice altceva, în toate lucrurile posibile.

Dacă eu cred că Dumnezeu are planurile Lui cu mine, cum este gândirea mea diferită faţă de cei ce nu cred? Cum gândesc despre viaţa mea, despre evenimente, despre ceea ce se întâmplă în lume?

Care este scopul pentru care Dumnezeu te-a ridicat pe tine?

Care este răspunsul tău la planul Domnului?

Domnul are un scop şi un plan pentru viaţa fiecăruia.

Cât de mult colaborezi tu cu Dumnezeu pentru planurile Lui?

Doamne, eu cred că Tu ai un plan minunat pentru viaţa mea, pentru că eu sunt copilul Tău şi Tu mă iubeşti. Cred că destinul meu este să înving prin furtunile vieţii şi să-mi păstrez credinţa şi curăţia până la sfârşit. Cred că Tu eşti Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. Îmi pun încrederea în Tine că mă vei ajuta să ajung cu bine la destinaţie (cerul).

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

Crăciunul

cris 15CRĂCIUNUL

*

Autor: Valentin Popovici

Noi n-am ştiut că-n noaptea-aceea rece,
La Betleem, în iesle, lângă boi,
Plângând ni se năştea în grajd un Rege,
Din cerul slavei coborât la noi.

*

Ni Te vestiseră demult bătrânii,
Şi-n visul lor profeţii Te-au văzut,
Te aşteptau şi robii şi stăpânii,
Dar ai venit, şi nu Te-am cunoscut.

De-atâtea ori, cu glasuri legănate,
Preoţii ne citeau din sulul scris,
Şi toţi stăteam cu suflete furate
De dorul lui Iehova cel promis.

Dar cine-ar fi putut atunci cunoaşte
Că Tu, Mesia, aşteptat din veac,
Vei coborî smerit şi Te vei naşte
Ca cel mai slab din oameni şi sărac !

Credeam că ceru-n fulgere aprinse
Ne va orbi cu ochii Tăi de jar,
Când colo Tu Te naşti pe paie-ntinse
La pâlpâirea unui felinar !

Palatele erau şi-aşa prea multe,
Puteai găsi în ele pat curat,
Dar ai lăsat ciobanii să-Ţi asculte
Duiosul plâns, Copile minunat !

Tu, Creatorul lumilor de astre,
În paie, Doamne, să ajungi să stai ?
Din tronul Tău, pe drumurile noastre,
Uitat şi nici măcar un pat să n-ai ?

Dar azi, când casele sunt pline,
Când toţi sătui trăiesc în bogăţii,
Se mai gândeşte cineva la Tine,
Copile sfânt, că iarăşi ai să vii ?

O, cum să nu ! Isuse, ia priveşte:
Palatele, Te-aşteaptă luminos,
Şi-mpodobită lumea pregăteşte
Şi pentru Tine un Crăciun frumos…

Ţi-au scos în frig, afară, lângă poartă,
Cumva pe-aicea iarăşi de-ai să treci,
O iesle, ca să-mparţi aceeaşi soartă,
În staul să Te naşti, în paie reci !