Păzitorul meu

sperantaIsaia 27:2-6

„În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese: „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni. N-am nici o mânie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” În vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli şi va umple lumea cu roadele lui.”

Poporul Israel este comparat cu o vie pe care Domnul o iubeşte, o păzeşte zi şi noapte ca nimeni să nu o strice, o îngrijeşte (o curăţă), o udă şi veghează asupra ei, aşteptând roadă.

Ce înseamnă să aduci roadă?

Isaia 27:7-11 ne spune că poporul Israel nu a adus roada pe care El o aştepta, de aceea, au fost pedepsiţi. Cu măsură au fost pedepsiţi în robie. Scopul judecăţii a fost să-i sfinţească şi să se întoarcă de la idoli înapoi la Dumnezeu.

Isaia 27:12-13 ne spune că în vremea aceea va fi o transformare a poporului Israel. Se vor aduna din toate ţinuturile unde au fost împrăştiaţi.

În ziua aceea va suna trâmbiţa şi cei credincioşi se vor închina Domnului la Ierusalim.

Ce-ţi spune ţie sunetul de trâmbiţă?

Va fi bucurie şi pace pentru credincioşi când puterea şi credincioşia lui Dumnezeu vor fi demonstrate. Ne vom închina Celui ce domneşte!

Evrei 12:22-28 ne îndeamnă să ne întărim mâinile obosite şi genunchi slăbănogiţi, să croim cărări drepte, să urmărim pacea şi sfinţirea, să nu ne abatem de la harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ajungem la tulburare şi întinare, să veghem ca să nu fim lumeşti; să luăm aminte ca nu cumva să nu voim să ascultăm pe Cel ce ne vorbeşte; să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi frică, pentru că am primit o Împărăţie care nu se poate clătina.

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

Sufletul meu

cerbIsaia 26:7-11

*

Isaia 26: 9a

„Sufletul

meu

Te

doreşte.”

*

Din acest text şi Psalmul 1 vedem că cei răi, chiar dacă li se acordă har, nu învaţă neprihănirea. Chiar dacă mâna Domnului este ridicată, ei nu o văd; sunt ca pleava pe care o spulberă vântul (uşurătate în vorbire şi fapte), nu pot să stea în adunarea celor neprihăniţi, şi în final vor fi distruşi.

Astăzi este o zi de har. Recunoşti? Înveţi neprihănirea astăzi?

Mâna Domnului este asupra ta astăzi. O vezi? Cum Îi mulţumeşti?

Vezi uşurătate în vorbirea şi purtarea ta? Ce vei face ca s-o eviţi?

Cum se bucură sufletul tău în adunarea celor neprihăniţi?

 

În contrast cu necredincioşii, cei credincioşi umblă cu Domnul. Ei nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoşi, nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori ci se bucură de Legea Domnului, Îl aşteaptă pe Domnul, Domnul este plăcerea lor, sufletul lor tânjeste după El, duhul lor suspină după El, sunt sădiţi lângă apă şi aduc roadă, tot ce încep duc la bun sfârşit şi protecţia Domnului este peste ei.

Care atitudini şi fapte te descriu pe tine?

Eşti tu aproape de Domnul aşa încât dorinţele tale să fie şi dorinţele Lui? Sau sistemul tău de valori este mai important?

Alergi la sfatul celor răi? Te opreşti pe calea celor păcătoşi? Stai cu plăcere lângă cei batjocoritori?

Iubeşti Legea Domnului? Duci la bun sfârşit ceea ce începi? Aduci tu roadă?

Domnul netezeşte cărarea dreptului. Este cărarea ta netedă?

Aştepţi tu pe Domnul? În timpul nopţii când nu poţi dormi, doreşte sufletul tău pe Domnul? Caută duhul tău pe Domnul? Te gândeşti la necaz, durere, relaţii rupte, îngrijorare, nevoile zilnice, educaţia copiilor etc., sau Îl chemi pe Domnul în ajutor?

El poate să schimbe căutările tale cu o dorinţă pentru El şi vei fi împlinită şi mulţumită.

Psalmi 42:1-5 ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

 

Doamne, pune în inima mea dorinţa de a învăţa şi de a umbla în neprihănire!

 

Bucuria

Bucuria

Multe locuri în Scriptură ne vorbesc de bucurie,

Și ne spun că roada aceasta va aduce armonie,

În relațiile noastre, în familiile dragi,

În bisericile-n care ne numim că suntem frați.

*

Întristarea, dacă nu e de la Domnul plănuită,

Va produce multă jale și o inimă zdrobită,

Dar când zâmbetul va-apare pe-orice față întâlnită,

Atmosfera va fi dulce și Scriptura împlinită.

*

Poate, oare, muritorul să zâmbească degajat,

Și să aibă bucurie, chiar dacă-i bolnav în pat ?

Inima dacă îi plânge, oare tot ar trebui,

Să se poarte fără grijă câtă viață va trăi ?

*

Ce secret ascunde versul ”Bucurați-vă, vă zic !” ?

Chiar și în necaz amarnic și când zâmbetul e mic ?

Cel care-a primit pe Domnul și-a gustat iubirea Lui,

Va cunoaște și secretul : mântuirea Domnului !

*

A trăi într-o prezență de natură pur divină,

Având sufletul curat și spălat de orice vină,

A urma învățătura ce-a lăsat-o Domnul nostru,

Ne va umple-ntreaga ființă de un zâmbet cald, celestru.

*

Da, acesta e secretul ce înviorează omul,

Care face ca în inimi să se instaleze tonul

Ce aduce bucurie și transformă-orice ființă,

Într-un suflet ce zâmbește și exprimă biruință.

*

Faptul că Mântuitorul S-a plecat și înspre mine,

Prin prezența Lui făcându-mi în viață numai bine,

Cum aș putea să consider ca să fiu tristă vreodată,

Când prin jertfa de la cruce am ajuns nevinovată ?

*

De aceea, bucuria nu va înceta vreodată,

Să-mi umple întreaga ființă, căci de-acum sunt nepătată !

Și cuvântul care spune : ”Bucurați-vă, vă zic !”

Va fi ploaia ce va face să rodească bob în spic !

*

Cauți și tu bucuria peste tot și n-o găsești ?

Te invit să-ți întorci fața către Tatăl cel ceresc.

Care doar un semn așteaptă. A avut răbdare multă,

Dar acum cu bucurie, viața toată ți-o inundă.

*

Bucurie, bucurie, vino și pătrunde-n lume,

Unde oamenii te caută și te știu doar după nume,

Fă-te însă, cunoscută la tot sufletul hoinar,

Și arată-le resursa bucuriei : La Calvar !

*

Aurelia Gabor Martie 2012

Voi înălţa pe Domnul

Isaia 5

*

Isaia 5:16

„Dar Domnul oştirilor

va fi înălţat

prin judecată şi

Dumnezeul cel Sfânt

va fi sfinţit

prin dreptate.”

 

Doamne, vreau să-Ţi cânt o cântare. Tu eşti Preaiubitul sufletului meu pentru că mă consideri o mlădiţă aleasă şi curăţită ca să aduc roadă. Mulţumesc pentru protecţia Ta căci mă înconjuri cu mâna Ta cea puternică şi mă aperi. Tu ai făcut totul pentru mine ca să pot aduce roadă, de aceea, Te rog să nu mă laşi să aduc roadă sălbatică (în firea mea pământească) ci roada Duhului Sfânt, viaţă care curge din Viţă (Domnul Isus). Nu vreau să ajung să fiu călcată în picioare din pricina mea, nici pustiită, ci, curăţită de spini şi mărăcini (roada firii pământeşti), udată cu ploaia de sus. Nu mă lăsa sub apăsarea celor răi. Fereşte-mă de lăcomie, de beţie spirituală (să cred că sunt bine când nu sunt), de petreceri şi plăcerile lumii, de ospeţele şi muzica lumii, căci nu vreau să ajung la foamete, sete, robie şi moarte.

Mă îndrept spre smerenie căci Tu dobori privirile trufaşe.

Tu eşti Cel Sfânt! Tu eşti Cel înălţat! Tu faci dreptate!

Imi păzesc gura de minciună, mă depărtez de batjocură, caut să deosebesc binele de rău, întunericul de lumină, amărăciunea de dulceaţă.

Nu mă lăsa să mă cred înţeleaptă în ochii mei, nici să mă socotesc pricepută, ci, să caut să fiu cu faţa curată şi să respect pe cei nevinovaţi.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc gura pentru ca nici un cuvânt să nu ardă pe nimeni, ci, să aducă vindecare şi mângâiere tuturor din jurul meu. Aminteşte-mi să nu nesocotesc Legea Ta şi să nu dispreţuiesc Cuvântul Tău.

Tu eşti Steagul meu! Tu eşti Biruitorul! Tu vii în ajutorul meu!

Vreau să fiu unul din cei iubiţi de Tine care nu obosesc nici nu şovăiesc, nu dorm şi nici nu dormitează, ci, împlinesc Cuvântul Tău, luptând lupta cea bună a credinţei.

Tu mă aperi când sunt în furtună! Nu voi vedea întunericul nici strâmtorarea, căci Lumina va alunga norii întunecaţi.

Cântarea de laudă din inima mea este pentru Împăratul!

Roada aşteptată

Isaia 5

*

Isaia 5: 4b

*

„Eu

mă aşteptam

să facă

roadă.”

 

Isaia a prezentat situaţia poporului într-un mod foarte clar . Poporul lui Dumnezeu (aşa de binecuvântat) nu a adus roada aşteptată de Domnul; cu toate avertizările nu a vrut să se pocăiască. De aceea Domnul a trimis pedeapsa asupra lui.

Crezi că generaţia noastră împlineşte cerinţele lui Dumnezeu?

Crezi că Dumnezeu este dezamăgit de purtarea şi nepocăinţa noastră?

Care ar fi motivele pentru care Domnul ar judeca şi pedepsi generaţia noastră?

Care din aceste „vaiuri” din capitolul cinci crezi că sunt adevărate în generaţia noastră?

Crezi că avem mai multe „vaiuri” decât poporul Domnului?

Despre care îţi vorbeşte ţie Domnul? Pentru care te avertizează?

Pentru care vrei să te pocăieşti?

Crezi că Legea lui Dumnezeu este desconsiderată în bisericile noastre, în societatea noastră?

Cum crezi că pedeapsa care a venit peste poporul Domnului s-ar potrivi cu judecata finală a lui Dumnezeu din ziua de apoi?

Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu ca să poţi să aduci multă roadă pentru Împărăţia Lui?

Ţi-a dat El o familie? Sau prieteni, biserică, sănătate, cunoştinţă, Cuvântul, Duhul Sfânt, dragoste, pace, linişte, protecţie etc.?

Cum vei folosi învăţătura primită de la El?

Doamne, vin la Tine căci Tu poţi să mă păzeşti de lăcomie (poftă după lucruri), de beţie (plăceri), de  batjocorirea Numelui tău (uşurătate în vorbirea mea), de stricăciune (confuzie) morală (trup şi suflet murdar, binele nu este rău şi răul nu este bine), de înşelăciune (mă cred învăţată şi înţeleaptă) şi de dispreţ faţă de Cuvântul Tău (nesocotesc citirea şi împlinirea Cuvântului). Am nevoie de ajutorul Tău căci vreau să aduc roadă.

Doamne, pune dorinţa de pocăinţă pe inima mea!

Cine aduce roadă?

Isaia 5

*

Isaia 5: 4b

„Eu

mă aşteptam

să facă

roadă.”

*

 

Domnul ne-a spus cerinţele, aşteptările Lui. El ne-a dat tot ce avem nevoie ca să împlinim cerinţele Lui.

Cum împlineşti tu cerinţele Lui?

Cum foloseşti ceea ce ai primit?

Ce ai învăţat despre aşteptările lui Dumnezeu pentru viaţa ta şi cum vrei să începi să le pui în practică?

Doamne, dă-mi o minte atentă, o inimă liniştită şi dă la o parte orice distrage atenţia mea, pentru că vreau să fiu numai eu cu Tine. Vreau să iau decizii în prezenţa Ta.

Mulţumesc că mai ai har pentru mine şi îmi vorbeşti. Vreau să împlinesc cerinţele Tale. Ajută-mă să ştiu cum să fac dreptate, cum să iubesc mila şi cum să trăiesc smerită cu Dumnezeul meu.

Crezi că Dumnezeu are ceva avertizări pentru tine?

Cum poţi să arăţi tu respect pentru Legea Domnului?

Cum poţi arăta tu valoarea Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum dovedeşti că iei în serios avertizările Domnului?

Doamne, mulţumesc pentru avertizările Tale pentru mine.

„Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne nu mă lăsa de ruşine!” Psalmul 119:31

„Fă-mă să pricep calea poruncilor ( şi avertizărilor) Tale şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. Îmi plânge sufletul de durere. Ridică-mă după Cuvântul Tău.” Psalmul 119:27-28

Doamne,

dorinţa inimii mele

este ca să găseşti roadă în viaţa mea!

Preaiubitul meu

Isaia 5:1-7

Isaia 5:1b

„Preaiubitul meu avea

o vie

pe o câmpie foarte mănoasă.”

 

Isaia cântă o cântare Preaiubitului lui (Dumnezeu) despre via Lui. Preaiubitul lui Isaia avea o vie întinsă pe un pământ fertil. A săpat-o, a curăţat-o de pietrele din jurul ei, a plantat o vie de cel mai bun soi. A îngrijit-o cu drag până la culesul viilor dar când să adune rodul a văzut că are struguri sălbatici. Atunci a cerut judecată între El şi via Lui.

Care crezi că sunt aşteptările (cerinţele) Domnului de la noi?

Crezi că este normal (rezonabil) ca Domnul să aibă aşteptări de la noi?

Crezi că noi putem împlini aşteptările Domnului?

Ce aşteaptă Domnul de la mine?

În cântarea lui Isaia Domnul a aşteptat roadă.

Era normal să aştepte roadă?

De ce a aşteptat roadă?

În primul rând a pus-o pe un pământ fertil, apoi a avut grijă de ea. A păzit-o şi a aşteptat roadă. A făcut tot ce a putut pentru via Lui dar la vremea culesului nu a găsit decât struguri sălbatici (acri, amari şi cu miros rău).

De ce? Ce a fost rău? Ce s-a întâmplat?

Care este roada acceptată de Domnul şi aşteptată de la mine?

Doamne, îmi doresc roada Duhului Sfânt în inima mea!

Lepădare de sine

Ioan 12:12-33

*

Ioan 12:24b

*

„Dar

dacă

moare

aduce

multă

roadă.“

*

Ce este lepădarea de sine?

Lepădarea de sine este cheia trăirii unei vieţi pline de putere şi roadă.

Devotamentul costisitor este preţios înaintea Domnului. La care valori materiale ai putea renunţa, dându-le lui Isus? Cât sunt de scumpe?

A trăi pentru Cristos este mult mai mult decât un angajament emoţional.

A urî viaţa înseamnă a renunţa la voia mea şi a accepta voia Lui. Renunţarea se petrece în cel mai ascuns loc unde nimeni nu are acces. Domnul face o schimbare acolo în ascuns, dă naştere la „o persoană nouă în Cristos.“

Ca să-L înţelegi pe Dumnezeu, trebuie să mori şi să înviezi. Cum mori tu? Accepţi circumstanţele pe care Domnul le trimite în viaţa ta? Te supui voinţei Lui?

Prin cine sau prin ce lucrează Domnul cel mai mult în viaţa ta? Soţ, copii, şef, boală, lipsuri materiale etc?

Ce anume în viaţa ta trebuie omorât? Negativismul, egoismul, teama, minciuna, mândria, vorbirea de rău, amărăciunea, îngrijorarea, depresia, supărarea etc.?

Cum vei arăta astăzi celor de lângă tine că-L iubeşti pe Domnul? La ce vei renunţa?

Domnul Isus a murit pe cruce de bunăvoie. Vei muri tu de bunăvoie?

Hotărârea de a nu crede întăreşte necredinţa. Alegi tu să crezi că moartea faţă de sine aduce viaţă?

Isus a zis: Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Ioan 8:24

Poţi tu spune „vreau să aduc roadă, cu orice preţ?“

Domnul să-ţi dea putere să aduci roadă!

Tu renunţă la voia ta şi acceptă voia Lui!!!

A sosit ceasul

Ioan 12:20-33

„Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Isus. Drept răspuns Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!“  Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El.“ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.“

 

Sunt şi astăzi oameni care Îl caută pe Isus. Lor le spune Domnul că trebuie să moară faţă de firea pământească şi să învieze pentru viaţa cu Dumnezeu. Moartea faţă de sine este grea, dar moartea este necesară ca să răsară viaţa.

Ca să aduci roadă, trebuie să îngropi firea pământească. Adevărata slujire nu se face în firea pământească. Renunţarea de sine este o suferinţă. Înţelepciunea se câştigă în şcoala suferinţei. Acceptă suferinţa.

Cine slujeşte Domnului va fi cinstit de Tatăl.

A sosit ceasul să aducem roadă!!!

Domnul să te binecuvânteze ca să aduci multă roadă!

Plată pentru semănat şi secerat

Ioan 4:31-42

*

Ioan 4:36

„Cine seceră,

primeşte o plată

şi strânge roadă

pentru viaţa veşnică.“

*

Acum este momentul pentru Domnul să-i înveţe pe ucenici despre lucrarea lui Dumnezeu şi răsplata în viitor pentru lucrul Domnului.

Domnul a spus ucenicilor că secretul inimii pline de bucurie, care-l susţine pe credincios în mijlocul problemelor şi nevoilor de fiecare zi, este împlinirea voii lui Dumnezeu. Ţinta Domnului a fost să sfârşească lucrul început. A semănat sămânţa şi acum urmează secerişul.

O singură femeie aduce la Domnul un sat întreg. Mărturia unei singure persoane aduce oameni la Domnul. Experienţa personală este puternică. Cuvintele unei persoane transformate de Domnul au putere.

Samaritenii au ales să aibă timp pentru Domnul şi credinţa lor a fost onorată de Domnul.

Oamenii care sunt impresionaţi de experienţa altora trebuie să ajungă şi ei la experimentarea credinţei.

Doamne, vreau să fac voia Ta cu bucurie, să seamăn sămânţa şi să aştept recolta cu încredere. Vreau să-mi fac timp pentru alţii şi împreună cu ei să învăţăm să umblăm în voia Domnului.

Domnul să binecuvânteze mărturia ta în lume!