“.. v’aţi îmbrăcat cu Hristos. “
Gal3;27
*
*
,,…sa ne imbracam cu armele luminii”
Rom 13;12
*
*
O poveste bogata in simboluri, o metafora a acceptarii, venita din sud, ilustreaza splendid un aspect esential al Intruparii .
Povestea, este dilema unui pastor in turma caruia, intr-o noapte, doua oi au nascut miei. Oaia dintai a murit indata ce a nascut mielul, iar mielul celei de a doua a murit, indata ce a fost nascut. Un miel orfan si o mama fara miel!
Ca sa salveze viata orfanului, pastorul l-a adus in repetate randuri la oaia mama; ea il mirosa… si apoi refuza sa il hraneasca.
Intr-un tarziu pastorul a inteles “mesajul” oii;… a luat atunci blana mielului mort si “a imbracat” cu ea pe cel viu, apoi l-a adus la oaia mama. Ea l-a mirosat,… a simtit aroma propriului fiu, din blana care acum imbraca pe strain… si de indata a inceput sa-l hraneasca, adoptandu-l.
Singura mireasma care satisface standardele lui Dumnezeu, este o aroma de aceeasi esenta cu a Sa, “mireasma lui Christos” (2Cor 2:15). Crestinismul nu este altceva decat “imbracarea cu Christos” in sens spiritual. Adica adoptarea gandirii (logos), simtirii (pathos) si caracterului (ethos) lui Isus din Nazaret. Un proces continuu, personal si voluntar; “ un proces experimentat, gasit dificil, si de aceia lasat nepracticat ” (G.K.Chesterton).
Intruparea Logosului Etern, este revelarea caracterului Absolut si a singurului drum catre El.
Intruparea este, Dumnezeirea, coborand sa intalneasca omul la nivelul cel mai acceptabil al intelegerii umane. (fg)
…Așa este!… Deși știm din Cuvânt aceste adevăruri, este ziditor să ni le spunem și noi, unii altora, ca o mârturisire a Credinței personale… E bine…