Va călăuzi blând…

sheperdIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Vrei să duci această veste bună? Vrei să-ţi deschizi gura în casa ta ca să prezinţi vestea cea bună? Sau la locul tău de muncă? Sau la un vecin? Sau la un copil?

Domnul cel puternic şi suveran se va întoarce, va domni şi va stăpâni peste întreg pământul. El are plata şi răsplata pentru copiii Lui.

Cum înţelegi cuvintele plată şi răsplată?

Ce înseamnă pentru tine că Domnul plăteşte şi răsplăteşte?

Cum te mângâie pe tine faptul că Dumnezeu plăteşte şi răsplăteşte?

Plata este ceva în schimbul unui lucru făcut, bine făcut.

Răsplata este ceva care întrece aşteptările noastre.

Domnul va răsplăti pe cei ce-L iubesc.

Plata şi răsplata sunt darurile lui Dumnezeu pentru poporul Lui.

Plata şi răsplata sunt aleşii lui Dumnezeu pentru Domnul Isus Cristos. Noi, cei credincioşi suntem darul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus Cristos.

În comparaţie cu Păstorul care are grijă de oile Lui, cum ai tu grijă de cei din jurul tău?

Sunt ei aproape de inima ta? În braţele tale de rugăciune? Cum îi păzeşti de duşmani?

Cum te porţi cu cei ce dau hrană poporului? Cu bunătate? Cu critică?

Cum este călăuzirea ta? Blândă sau aspră?

Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu puternic. Îmi înalţ glasul ca să Te laud şi să mărturisesc Vestea cea Bună. Nu tac, ci spun altora despre puterea Ta, despre braţul Tău cel puternic, despre răsplătirile Tale cele minunate. Tu eşti Păstorul meu cel blând. Tu mă călăuzeşti cu o mare blândeţe. Mângâierile Tale sunt o bucurie mare pentru mine. Ajută-mă şi pe mine să lucrez cu bucurie şi să mă port cu blândeţe şi cu bunătate. Nu voi înceta să mă rog pentru cei dragi şi pentru poporul Tău. Tu ne-ai descoperit Vestea cea Bună şi ne bucurăm să o spunem şi altora, ca ei să se întoarcă la Tine şi cu toţii să fim o turmă, iar Tu să fii Păstorul nostru.

 

Doamne, doresc din toată inima să spun cu blândeţe Vestea cea Bună!

 

Vestea cea bună

gospelIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Care este vestea cea bună şi cum trebuie prezentată?

Vestea cea bună este: Iată Dumnezeul vostru! El are puterea! El este  plin de compasiune pentru poporul Lui.

El este lângă mine şi îmi cunoaşte nevoile. Mă ajută şi are grijă de mine. El mă va iubi întotdeauna, indiferent de greşelile mele, pentru că sunt copilul Lui.

De multe ori nici nu ştiu că sunt o oaie rătăcită, dar El mă caută, mă găseşte şi mă aduce înapoi la turmă. Mă călăuzeşte cu blândeţe.

Vestea bună trebuie prezentată cu îndrăzneală, cu puterea lui Dumnezeu, fără teamă, cu voce tare, nu în şoaptă.

Cum au înţeles israeliţii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând? Cum au experimentat ei mângâierea lui Dumnezeu?

În ciuda haosului care domnea în vieţile lor, Dumnezeu era în control. El este acolo ca să aibă grijă de ei, să-i ţină aproape de inima Lui, în mijlocul problemelor lor.

Cum te mângâie pe tine faptul că ştii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând?

Gândeşte-te la o mamă şi copilul ei. Când copilul are o problemă, dacă merge la mama lui, problema nu dispare, dar, dacă mama îl ţine în braţe, aproape de inima ei, copilul este mângâiat şi calmat.

Doamne, mulţumesc că mă mângâi când am nevoie de mângâierea Ta.

Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, pentru puterea şi prezenţa Ta în viaţa mea.

Doamne, inima mea se bucură de vestea cea bună!

Îmbrăcămintea

 

cris 12, 2012*

“.. v’aţi îmbrăcat cu Hristos. “

Gal3;27

*

*

,,…sa ne imbracam cu armele luminii

 Rom 13;12

*

*

O poveste bogata in simboluri, o metafora a acceptarii, venita din sud, ilustreaza splendid un aspect esential al Intruparii .

Povestea, este dilema unui pastor in turma caruia, intr-o noapte, doua oi au nascut miei. Oaia dintai a murit indata ce a nascut mielul, iar mielul celei de a doua a murit, indata ce a fost nascut. Un miel orfan si o mama fara miel!

Ca sa salveze viata orfanului, pastorul l-a adus in repetate randuri la oaia mama; ea il mirosa… si apoi refuza sa il hraneasca.

Intr-un tarziu pastorul a inteles “mesajul” oii;… a luat atunci blana mielului mort si “a imbracat” cu ea pe cel viu, apoi l-a adus la oaia mama. Ea l-a mirosat,… a simtit aroma propriului fiu, din blana care acum imbraca pe strain… si de indata a inceput sa-l hraneasca, adoptandu-l.

Singura mireasma care satisface standardele  lui Dumnezeu, este o aroma de aceeasi esenta cu a Sa, “mireasma lui Christos”  (2Cor 2:15).  Crestinismul nu este altceva decat “imbracarea cu Christos” in sens spiritual. Adica adoptarea  gandirii (logos), simtirii (pathos)  si caracterului (ethos) lui Isus din Nazaret. Un proces continuu, personal si voluntar; “ un proces  experimentat, gasit dificil, si de aceia lasat nepracticat ” (G.K.Chesterton).

Intruparea Logosului Etern, este  revelarea caracterului Absolut si a singurului drum catre El.

Intruparea este, Dumnezeirea, coborand sa intalneasca omul la nivelul cel mai acceptabil al intelegerii umane. (fg)