40 de ani

40 DE ANI, DAR NU ÎN PUSTIE, CI ÎN AMERICA

m. percyPsalmul 91:1, 2, 11
*
 ,,Cel ce stă supt ocrotirea Celui prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,
 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”…
căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.”
*
Pe data de 11 ianuarie 2013 am sărbătorit 40 de ani de la sosirea noastră în America.
Tata a decis să plece din România din cauza lipsurilor și a nedreptăților care se făceau pe vremea aceea. Și așa a hotărât să plece peste graniță și apoi să ajungă în America; a plecat în anul 1970, iar noi am rămas singuri 3 ani.
Și-a luat la revedere de la noi, ne-am rugat împreună, am plâns împreună și l-am încredințat în mâna tare a Celui care-l poate păzi să ajungă dincolo, și așa a fost – Domnul i-a dat izbândă.
În România, am locuit într-o casă modestă, doar în două camere, fără apă în casă, sau căldură centrală. Am fost 11 persoane, 9 copii și părintii. Domnul a fost bun cu noi și ne-a purtat de grijă, am fost fericiti lîngă Domnul chiar dacă nu am avut multe.
Mi-aduc aminte că într-o zi mama s-a rugat și a spus: „Doamne, ce le voi da copiilor mei de mâncare astăzi?”  Era dupămasa și am auzit o bătaie în geam. Eu eram adolescentă, am deschis geamul și la geam era sora Silvia, o soră văduvă care și-a pierdut sotul la o vârstă foarte tânără. A rămas cu doi copii mici, nu s-a mai căsătorit niciodată, umbla tot timpul în haine negre. Ea a realizat că Domnul i-a dat o chemare, și aceasta era să cerceteze femeile cu multi copii și să le ajute cu ce poate.
Când am deschis geamul ea mi-a înmânat o pâine și un vas de lut cu lapte și cacao. Mămica a dat Slavă Domnului că i-a purtat de grijă.
Domnul ne-a binecuvântat cu o mamă eroină, cu o mamă care a avut o încredere foarte puternică în Dumnezeu, L-a iubit mult pe Domnul. Îmi aduc aminte din copilărie cum cânta sau fluiera sau fredona cântări spre Slava Lui Dumnezeu. Domnul ne-a binecuvântat cu părinti credincioși, care nu au lipsit de la Casa Lui Dumnezeu. Mămica rămânea acasă cu cei mici, iar noi cei mari mergeam cu tăticu la Biserică.
Despărtirea de Biserica penticostală din Timisoara a fost grea; am stat în fata Bisericii, o mamă și 9 copii care și-au luat ,,La revedere”, – toată biserica plângea împreună cu noi.
Am cântat împreună cântarea:
,,Isuse-al meu prieten bun, din zorii tinereții
Cu Tine eu călătoresc pân’ la sfârșitul vieții
Când merg pe-un drum îndepărtat, Tu Doamne ești cu mine
Și fie drumul cât de greu, e-așa ușor cu Tine.”
Și așa a fost, Domnul ne-a păzit și am ajuns cu bine pe meleagurile Americii, în Chicago. A fost o zi însorită, cu cerul albastru și puțină zăpadă pe pământ. Așa am început noi viața în America, unde am fost binecuvântați și ocortiți de Dumnezeul în care ne-am încrezut.
Scumpa noastră măicuţă a plecat la Domnul. Tatăl nostru locuiește în Florida, departe de noi toți, dar am hotărât să-i facem surpriză, și să-i aducem mulțumiri că s-a gândit la noi să avem o viață mai bună și a riscat chiar viața lui pentru noi. Împreună cu doi frați ai mei, unul din California și celălalt din Portland, i-am făcut o vizită tatălui și am petrecut un timp bun vorbind de vremurile din copilărie, și mulțumind Tatălui Ceresc  pentru biruința care ne-a dat-o.
fam. strizu
 Familia Strizu
*
by Mariana Percy (Strizu), fiica cea mai mare.

One thought on “40 de ani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s