Ghioceii de Crăciun

Ghiocei

Ghioceii de Crăciun

”Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”   (Matei 6:28b,29)

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” (1  Tes. 5:18)

În ziua de Crăciun am privit pe geam spre grădina din spatele casei. Prin pomi zburau libere multe păsărele de tot felul şi de toate culorile: albastre, roşii, maronii, negre cu aripoiare roşii, chiar şi nişte ciori printre ele. Au venit să caute mîncare şi au găsit, pentru că Dumnezeu le-a pregătit-o.  În fiecare zi cînd le văd îmi aduc aminte de versetele din Matei cap. 6:25-26

”Nu vă ingrijorati de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?

”Uitaţi-vă la păsările cerului ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mai mult decît ele?”

Îmi aduc aminte de cîntarea îndrăgită:

”De ce-s cuprins de grijuri? de ce-s îndurerat?

El pasărea hrăneşte, nici de mine nu va uita”

Admir mult felul cum Dumnezeu a îmbracat aceste păsări şi combinaţiile de culori atit de minunate. Îmi place în fiecare dimineaţă să le ascult ciripitul prin care Îl lăudă pe Creatorul lor. Mulţumesc Domnului pentru fiecare firicel de iarbă şi pentru florile frumoase din grădina de care mă bucur aşa de mult.

Privind la pomi şi la păsărele am observat că au ieşit şi au înflorit ghioceii pe care i-am plantat în anul precedent. Imaginaţi-vă surpriza mea să văd ghiocei înfloriţi în decembrie, da, chiar în ziua de Crăciun.  În fiecare an am considerat că Domnul Isus este cel mai minunat cadou pentru mine. Anul acesta am avut un cadou în plus – Domnul Isus mi-a dăruit ”mie” un buchet de ghiocei. Am fost copleşită de bucurie şi recunoştinţa faţă de Cel mai minunat Creator, cel mai minunat Artist care îmbină culorile şi crează frumuseţe.

Îmi place să-I mulţumesc Domnului că m-a adus pe lume în cea mai frumoasă lună şi anotimp din an, primăvara, la începutul lunii martie, cînd în România înfloreau ghioceii. Iar acum mă bucur de ei si aici.

Te bucuri de ceea ce vezi în jurul tău? Ai timp să observi cadourile speciale pe care ţi le dăruieşte Domnul? Dacă eşti într-o continuă alergare s-ar putea să treci indiferentă pe lângă surprizele pe care ţi le-a pregătit Dumnezeu.

Îngrijorarea pentru ziua de mâine se strecoară de multe ori pe furiş în inimile noastre ca să nu vedem binecuvântările pe care le-am primit deja astăzi. O inimă mulţumitoare va fi întotdeauna copleşită de frumuseţea şi bunătatea Domnului.

Chiar daca ziua îţi este presărată de necazuri, de dureri sufleteşti, de neajunsuri sau dureri în trup, încearcă să observi frumuseţea din jur şi să mulţumeşti Tatălui din cer pentru o natură aşa de minunată. Învaţă-i şi pe copii să aprecieze ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi.

Domnul să-ţi dăruiască o zi plină de raze de soare, un cer senin şi flori mirositoare în viaţă.

În serviciul Domnului

Mariana Percy (Strizu)

40 de ani

40 DE ANI, DAR NU ÎN PUSTIE, CI ÎN AMERICA

m. percyPsalmul 91:1, 2, 11
*
 ,,Cel ce stă supt ocrotirea Celui prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,
 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”…
căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.”
*
Pe data de 11 ianuarie 2013 am sărbătorit 40 de ani de la sosirea noastră în America.
Tata a decis să plece din România din cauza lipsurilor și a nedreptăților care se făceau pe vremea aceea. Și așa a hotărât să plece peste graniță și apoi să ajungă în America; a plecat în anul 1970, iar noi am rămas singuri 3 ani.
Și-a luat la revedere de la noi, ne-am rugat împreună, am plâns împreună și l-am încredințat în mâna tare a Celui care-l poate păzi să ajungă dincolo, și așa a fost – Domnul i-a dat izbândă.
În România, am locuit într-o casă modestă, doar în două camere, fără apă în casă, sau căldură centrală. Am fost 11 persoane, 9 copii și părintii. Domnul a fost bun cu noi și ne-a purtat de grijă, am fost fericiti lîngă Domnul chiar dacă nu am avut multe.
Mi-aduc aminte că într-o zi mama s-a rugat și a spus: „Doamne, ce le voi da copiilor mei de mâncare astăzi?”  Era dupămasa și am auzit o bătaie în geam. Eu eram adolescentă, am deschis geamul și la geam era sora Silvia, o soră văduvă care și-a pierdut sotul la o vârstă foarte tânără. A rămas cu doi copii mici, nu s-a mai căsătorit niciodată, umbla tot timpul în haine negre. Ea a realizat că Domnul i-a dat o chemare, și aceasta era să cerceteze femeile cu multi copii și să le ajute cu ce poate.
Când am deschis geamul ea mi-a înmânat o pâine și un vas de lut cu lapte și cacao. Mămica a dat Slavă Domnului că i-a purtat de grijă.
Domnul ne-a binecuvântat cu o mamă eroină, cu o mamă care a avut o încredere foarte puternică în Dumnezeu, L-a iubit mult pe Domnul. Îmi aduc aminte din copilărie cum cânta sau fluiera sau fredona cântări spre Slava Lui Dumnezeu. Domnul ne-a binecuvântat cu părinti credincioși, care nu au lipsit de la Casa Lui Dumnezeu. Mămica rămânea acasă cu cei mici, iar noi cei mari mergeam cu tăticu la Biserică.
Despărtirea de Biserica penticostală din Timisoara a fost grea; am stat în fata Bisericii, o mamă și 9 copii care și-au luat ,,La revedere”, – toată biserica plângea împreună cu noi.
Am cântat împreună cântarea:
,,Isuse-al meu prieten bun, din zorii tinereții
Cu Tine eu călătoresc pân’ la sfârșitul vieții
Când merg pe-un drum îndepărtat, Tu Doamne ești cu mine
Și fie drumul cât de greu, e-așa ușor cu Tine.”
Și așa a fost, Domnul ne-a păzit și am ajuns cu bine pe meleagurile Americii, în Chicago. A fost o zi însorită, cu cerul albastru și puțină zăpadă pe pământ. Așa am început noi viața în America, unde am fost binecuvântați și ocortiți de Dumnezeul în care ne-am încrezut.
Scumpa noastră măicuţă a plecat la Domnul. Tatăl nostru locuiește în Florida, departe de noi toți, dar am hotărât să-i facem surpriză, și să-i aducem mulțumiri că s-a gândit la noi să avem o viață mai bună și a riscat chiar viața lui pentru noi. Împreună cu doi frați ai mei, unul din California și celălalt din Portland, i-am făcut o vizită tatălui și am petrecut un timp bun vorbind de vremurile din copilărie, și mulțumind Tatălui Ceresc  pentru biruința care ne-a dat-o.
fam. strizu
 Familia Strizu
*
by Mariana Percy (Strizu), fiica cea mai mare.