Proverbe 8

8*

Proverbe 8

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, vreau să aud strigătul înţelepciunii şi glasul priceperii; fie că strigă sus pe înălţimi, sau afară pe drum, la răspântii; fie că strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor. Vreau să învăţ şi să mă înţelepţesc, să ascult lucrurile mari şi să pricep ce este drept, căci gura Ta vesteşte adevărul şi buzele Tale urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii Tale sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte  pentru cei ce au găsit ştiinţa. Ajută-mă să am ştiinţa Ta ca să am lumină şi să înţeleg cuvintele Tale.

Primesc mai de grabă învăţăturile Tale decât argintul şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Înţelepciunea, are ca locuinţă mintea şi poate născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul mă face să urăsc răul; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă.

Doamne, cred că  de la Tine vine sfatul şi izbânda, priceperea şi puterea. Prin Tine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. Prin Tine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului. Tu iubeşti pe cei ce Te iubesc şi cei ce Te caută cu tot dinadinsul Te găsesc. Cu Tine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul Tău este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul Tău întrece argintul cel mai ales. Te caut să-mi dai izbândă, pricepere şi putere.

Ajută-mă să umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să fie binecuvântaţi.

Doamne, ai făcut Înţelepciunea ca cea dintâi dintre lucrările  Tale, înaintea celor mai vechi lucrări ale Tale. Ai aşezat-o din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.  A fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; a fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Doamne, când ai întocmit cerurile, Înţelepciunea era de faţă; când ai tras o zare pe faţa adâncului, când ai pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când ai pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Ta, când ai pus temeliile pământului, Înţelepciunea era meşterul Tău, la lucru şi în toate zilele era o desfătare, jucând neîncetat înaintea Ta, jucând pe rotocolul pământului Tău şi găsindu-Şi plăcerea în fiii oamenilor.

Tată ceresc, Te ascult, căci ferice de cei ce păzesc căile Tale! Ascult învăţătura, ca să mă fac înţeleaptă şi nu lepăd sfatul Tău.

Vreau să fiu omul fericit care Te-ascultă, care veghează zilnic la porţile Tale şi păzeşte pragul uşii Tale prin rugăciune şi o viaţă curată.

Te caut, căci cel ce Te găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului; dar cel ce păcătuieşte împotriva Ta îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce Te urăsc, iubesc moartea.

Iubesc Înţelepciunea şi Îi ascult sfaturile şi învăţăturile!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ascultăm sfaturile Înţelepciunii!

 

Proverbe 2

proverbe 2*

Proverbe 2

*

Tată ceresc, primesc cuvintele Tale, păstrez cu mine învăţăturile Tale, iau aminte la înţelepciune şi îmi plec inima la pricepere. Cer înţelepciune şi mă rog pentru pricepere. O caut ca argintul şi umblu după ea ca după o comoară, ca să înţeleg frica de Domnul şi să găsesc cunoştinţa lui Dumnezeu.

Doamne, Tu dai înţelepciune; din gura Ta iese cunoştinţă şi pricepere. Tu dai izbândă celor fără prihană, dai un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Tu ocroteşti cărările neprihănirii şi păzeşti calea credincioşilor Tăi.

Ajută-mă să înţeleg dreptatea, judecata, nepărtinirea şi toate căile care duc la bine.

Fă dar, ca înţelepciunea Ta să vină în inima mea, cunoştinţa Ta să fie desfătarea sufletului meu, chibzuinţa să vegheze asupra mea, priceperea să mă păzească ca să mă scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;  de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite.

Scapă-mă Doamne, de pofta rea, de persoana care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care este necredincioasă legământului căsătoriei şi uită legământul Dumnezeului ei; căci casa ei pogoară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi şi nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Tată ceresc, ajută-mă  să umblu pe calea oamenilor de bine şi să ţin cărările celor neprihăniţi! Caut neprihănirea, căci oamenii fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. Păzeşte-mă de răutate şi necredincioşie şi ajută-mă să păstrez legământul cu Tine până la capătul vieţii mele.

Doamne, învaţă-ne care sunt beneficiile înţelepciunii!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne ajuţi să umblăm pe calea oamenilor de bine!

What if…?

from my heart1 Samuel 16:7b

,,Domnul

nu se uită

la ce se uită omul;

omul

se uită

la ceea ce

izbeşte ochii,

dar

Domnul

se uită

la inimă.”

*

Săptămâna trecută a venit cineva la noi în vizită pentru câteva zile. L-am slujt cum am ştiut eu mai bine, pregătind totul cu dragoste, ca să se simtă ca acasă.

Înainte de a pleca mi-a pus câteva întrebări la care nu încetez să meditez: ,,What will you do, if your husband would not provide for you anymore? How will you pay the mortgage and your bills?”

Ce ai face, dacă soţul tău nu ar mai avea grijă de tine, nu ar mai aduce bani în casă? Cum ai plăti rata la casă şi cheltuielile tale? Cu alte cuvinte, eşti tu înstare să ai grijă de tine?

Oare de ce mă deranjează aceste întrebări? Oare de ce mă dor aceste întrebări? La cine trebuie să dovedesc eu cât sunt de capabilă să mă descurc în viaţă? Oare nu Dumnezeu mă ajută pe mine să am grijă de mine şi de alţii? Cine ce pretenţii are de la mine? Ce ar trebui să fac şi nu fac? Iau lucrurile de apucat? Cred că mi se cuvine ca soţul meu să aibă grijă de mine fără condiţii? Este corect să aştept şi să mă bazez pe grija lui? Sunt eu o povară pentru soţul meu? Oare bărbaţii nu vor să aibă grijă de nevestele lor?

Oare ce poate să fie în mintea unui bărbat credincios, ca să pună asemenea întrebări?

Uneori mă simt pusă în colţ fără să înţeleg de ce.

Mi-am luat puţin curaj ca să mă apăr ca şi cum aş fi încolţită din toate părţile.

Eu am încercat să-i răspund că m-aş descurca singură cu ajutorul lui Dumnezeu, trăind mai simplu şi m-aş ruga să am inima mulţumită cu tot ceea ce El mi-ar da sau nu mi-ar da (loc de muncă, casă, bani, sănătate, lipsuri etc.). Şi m-aş ruga lui Dumnezeu să mă ajute să fiu bună cu soţul meu chiar dacă el este rău cu mine.

Prima mea observaţie este că unii bărbaţi nu mai vor să aibă grijă de nevestele lor, dar au pretenţia ca ele să aibă grijă de ei. Unii ştiu foarte bine care este datoria femeilor, dar niciodată nu sunt preocupaţi de datoriile bărbaţilor.

Aş avea şi eu câteva întrebări pentru astfel de bărbaţi:

Ce ar face el, dacă ea nu ar mai avea grijă de el?

Ce ar face el, dacă El nu ar mai avea grijă de el?

Sunt mult întrebări în vieţile noastre. Unele încurajează, altele descurajează. Eu m-am simţit foarte descurajată, şi m-am gândit că purtarea mea de grijă, munca mea nu este băgată în seamă, nu este apreciată. Oare de ce nu a văzut acest bărbat că şi eu am grijă de soţul meu, şi eu lucrez, nu numai el? De ce nu l-a întrebat şi pe soţul meu ce ar face el dacă eu nu aş mai avea grijă de el? Oare de ce unii bărbaţi nu văd munca femeii? Evită ei să citească în Biblie pasajele care îi învaţă cum să se poarte cu soţiile lor?

Mă gândesc la femeile care au asemenea soţi care nu dau doi bani pe munca lor. Poate sunt descurajate şi obosite. Poate sunt bolnave de durere.

Dragele mele soţii şi mame: Cineva vede tot, Cineva ştie tot şi va răsplăti. Să nu fiţi descurajate, ci transformaţi durerea voastră în rugăciune pentru cei care vă rănesc. Numai prin iubire, bunătate şi iertare veţi birui. Cereţi înţelepciune şi rugaţi-vă.

Numai Dumnezeu poate transforma o inimă! Nu încetaţi să vă rugaţi pentru soţii voştri, chiar în ciuda tuturor neascultărilor lor de Domnul şi a căderilor lor. Numai Dumnezeu vă poate ajuta. Prin toate greutăţile, Dumnezeu va transforma inima femeii. Doamne, dă-ne o inimă ca inima Ta.

A doua mea observaţie este că soţiile trebuie să se roage mult ca să înţeleagă ce înseamnă să-şi respecte soţii şi să aprecieze purtarea lor de grijă. Femeile care au soţi care au grijă de ele, sunt foarte binecuvântate şi cred că cel mai mare bine pe care ar putea să-l facă pentru cele care nu au această binecuvântare, ar fi să se roage zilnic pentru ele.

În ultimul timp Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă rog pentru soţiile neiubite şi neapreciate de soţii lor, pentru soţiile care au soţi necredincioşi şi răi, pentru mamele cu copii mulţi, mamele cu copii bolnavi sau handicapaţi, pentru mamele bolnave, pentru mamele care plâng pentru copiii lor neascultători, pentru mamele însărcinate şi pentru fetele necăsătorite, pentru femeile singure, femeile divorţate, văduvele şi orfanii, pentru păstori şi familiile lor. Dacă inima voastră bate cu inima mea, haideţi să ne unim în rugăciune, ca Dumnezeu să lucreze. El face minuni şi astăzi. El schimbă oameni şi astăzi. Să nu descurajăm niciodată, căci Domnul se uită la inimă, vede dorinţele şi aude rugăciunile.

Doamne, binecuvântează familia!!! Doamne, dă biruinţă în familie!!!

Doamne, binecuvântează femeia!!! Doamne, dă biruinţă femeii!

Doamne, ascultă rugăciunile! Doamne, dă izbândă! Doamne, dă lumină şi călăuzire! Doamne, dă ajutor în Numele lui Isus Cristos!!!

Doamne, ajută-ne să biruim rău prin bine!

40 de ani

40 DE ANI, DAR NU ÎN PUSTIE, CI ÎN AMERICA

m. percyPsalmul 91:1, 2, 11
*
 ,,Cel ce stă supt ocrotirea Celui prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,
 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred”…
căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.”
*
Pe data de 11 ianuarie 2013 am sărbătorit 40 de ani de la sosirea noastră în America.
Tata a decis să plece din România din cauza lipsurilor și a nedreptăților care se făceau pe vremea aceea. Și așa a hotărât să plece peste graniță și apoi să ajungă în America; a plecat în anul 1970, iar noi am rămas singuri 3 ani.
Și-a luat la revedere de la noi, ne-am rugat împreună, am plâns împreună și l-am încredințat în mâna tare a Celui care-l poate păzi să ajungă dincolo, și așa a fost – Domnul i-a dat izbândă.
În România, am locuit într-o casă modestă, doar în două camere, fără apă în casă, sau căldură centrală. Am fost 11 persoane, 9 copii și părintii. Domnul a fost bun cu noi și ne-a purtat de grijă, am fost fericiti lîngă Domnul chiar dacă nu am avut multe.
Mi-aduc aminte că într-o zi mama s-a rugat și a spus: „Doamne, ce le voi da copiilor mei de mâncare astăzi?”  Era dupămasa și am auzit o bătaie în geam. Eu eram adolescentă, am deschis geamul și la geam era sora Silvia, o soră văduvă care și-a pierdut sotul la o vârstă foarte tânără. A rămas cu doi copii mici, nu s-a mai căsătorit niciodată, umbla tot timpul în haine negre. Ea a realizat că Domnul i-a dat o chemare, și aceasta era să cerceteze femeile cu multi copii și să le ajute cu ce poate.
Când am deschis geamul ea mi-a înmânat o pâine și un vas de lut cu lapte și cacao. Mămica a dat Slavă Domnului că i-a purtat de grijă.
Domnul ne-a binecuvântat cu o mamă eroină, cu o mamă care a avut o încredere foarte puternică în Dumnezeu, L-a iubit mult pe Domnul. Îmi aduc aminte din copilărie cum cânta sau fluiera sau fredona cântări spre Slava Lui Dumnezeu. Domnul ne-a binecuvântat cu părinti credincioși, care nu au lipsit de la Casa Lui Dumnezeu. Mămica rămânea acasă cu cei mici, iar noi cei mari mergeam cu tăticu la Biserică.
Despărtirea de Biserica penticostală din Timisoara a fost grea; am stat în fata Bisericii, o mamă și 9 copii care și-au luat ,,La revedere”, – toată biserica plângea împreună cu noi.
Am cântat împreună cântarea:
,,Isuse-al meu prieten bun, din zorii tinereții
Cu Tine eu călătoresc pân’ la sfârșitul vieții
Când merg pe-un drum îndepărtat, Tu Doamne ești cu mine
Și fie drumul cât de greu, e-așa ușor cu Tine.”
Și așa a fost, Domnul ne-a păzit și am ajuns cu bine pe meleagurile Americii, în Chicago. A fost o zi însorită, cu cerul albastru și puțină zăpadă pe pământ. Așa am început noi viața în America, unde am fost binecuvântați și ocortiți de Dumnezeul în care ne-am încrezut.
Scumpa noastră măicuţă a plecat la Domnul. Tatăl nostru locuiește în Florida, departe de noi toți, dar am hotărât să-i facem surpriză, și să-i aducem mulțumiri că s-a gândit la noi să avem o viață mai bună și a riscat chiar viața lui pentru noi. Împreună cu doi frați ai mei, unul din California și celălalt din Portland, i-am făcut o vizită tatălui și am petrecut un timp bun vorbind de vremurile din copilărie, și mulțumind Tatălui Ceresc  pentru biruința care ne-a dat-o.
fam. strizu
 Familia Strizu
*
by Mariana Percy (Strizu), fiica cea mai mare.

Pe cine te sprijineşti la greu?

16mIsaia 10:20-25

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Nici un om, nici o naţiune nu se poate ridica împotriva Atotputernicului Dumnezeu!

Ziua Domnului este o zi de judecată pentru cei ce aleg să nu creadă şi o zi de salvare pentru cei ce cred.

Cum dovedesc acţiunile tale credinţa ta în promisiunile lui Dumnezeu?

Cum comunici tu altora promisiunile lui Dumnezeu?

Dacă ai primit mântuirea, cum împlineşti porunca Domnului: „Mergeţi şi faceţi ucenici!”? Cu cine împărtăşeşti vestea cea bună?

Domnul întotdeauna are urmaşi care se bazează pe El. Eşti tu unul dintre ei?

Scopul lui Dumnezeu în disciplinare este întotdeauna restaurarea noastră şi nu distrugerea noastră. Orice pedeapsă are un sfârşit. Aceasta este vestea cea bună. Nu te da bătută. Domnul va purta de grijă. Bazează-te pe Domnul. Aşteaptă ajutorul Lui în tăcere, cu umilinţă.

Oare de ce este amintită aici minunea de la Marea Roşie şi îzbânda lui Ghedeon? Pentru că atunci când omeneşte nu este cale de ieşire, Dumnezeu poate transforma imposibilul în posibil.

Oricât ar fi de dificilă situaţia ta, Domnul poate transforma şi restaura totul. În amândouă cazurile Israel a câştigat prin puterea lui Dumnezeu.

Care este atitudinea ta în ce priveşte disciplinarea copiilor tăi? Care este atitudinea ta faţă de nepoţii tăi? Vrei să-i controlezi? Vrei să restaurezi relaţia ta cu ei şi a lor cu Domnul? Crezi că trebuie schimbat ceva în relaţia ta cu copiii tăi: atitudini, metode, motivaţii?

Poate că Domnul nu te foloseşte ca un instrument al mâniei Sale, dar poate că te foloseşte să spui altora adevărul Lui. Cum sună cuvintele tale în casa ta, la locul de muncă? Nu uita că adevărul trebuie spus cu dragoste (Efeseni 4:15).

 

Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă sprijinesc pe ajutorul Tău!

 

Ce-i de făcut?

Matei 6:14

„Dacă iertaţi oamenilor

greşelile lor

şi Tatăl vostru cel ceresc

vă va ierta

greşelile voastre.”

 

Îţi este uşor să ierţi pe alţii?

Îţi doreşti să dai iertare tuturor?

De ce trebuie să dăm iertare?

Nu primim iertare dacă nu acordăm iertare?

Este condiţionată primirea iertării (de la Tatăl) de darea iertării (către alţii)?

 

Doamne, vreau să fiu iertată de Tine de aceea Te rog să mă ajuţi să iert pe cei ce mi-au greşit, tot şi complet. Vreau vindecare de la Tine în toate relaţiile mele. Nu mă lăsa să umblu cu uşurătate în acest domeniu. Vreau să iert, să dau har altora căci şi Tu mi-ai dat mie. Voi trece cu vederea greşelile altora, le voi pune la crucea Ta pentru că nu le pot duce, sunt prea grele pentru mine, nu mă voi împovora cu păcatele altora. Voi căuta pacea şi unitatea în relaţii prin iubire şi iertare. Voi accepta slăbiciunile altora. Nu mă voi supăra ci voi zâmbi şi voi tăcea. Voi fi înţelegătoare pentru că oricine poate greşi. Nu vreau ca să am dureri de inimă. Mă voi proteja, mă voi apăra, mă voi îmbrăca în Cuvântul Tău. El va fi izbânda mea în toate relaţiile mele. Doamne ajută-mă.

Domnul să te ajute să ierţi tot ce trebuie iertat!