Inspirational

by

Vrednic de închinare

Vrednic de închinare

Apocalipsa 5:8-14

Apocalipsa 5: 9:  ,,Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.”

                Cerul este un loc al sărbătorii. Chiar şi acum, minunăţia salvării şi bucuria inexplicabilă care vin din cunoaşterea lui Hristos, determină inimile celor răscumpăraţi să izbucnească în laude. Ce mare har ne-a dat Dumnezeu ca să ne bucurăm de muzică frumoasă, creştină, care cuprinde adevăruri şi emoţii pe care cuvintele deseori nu le pot exprima. Trupul lui Hristos – Biserica – exprimă unitatea credincioşilor prin cântare comună. Darurile pe care muzicienii le-au primit de la Domnul, îmbogăţesc experienţa pe care o avem în închinare. Armonii dulci, melodii plăcute, voci frumoase şi instrumente de toate felurile ne ajută să-I aduce închinare Celui ce este vrednic. Varietatea muzicală reflectă creativitatea şi frumuseţea lui Dumnezeu.

Dacă eşti bătrân sau tânăr, muzician sau afon, Dumnezeu adânceşte dragostea Lui prin cântarea care Îl înalţă pe El. Muzica exprimă limba inimii. Muzica are abilitatea unică de a imprima pe inimile noastre adevărurile despre Dumnezeu chiar înainte ca mintea să le cuprindă. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru darul muzicii care ne ajută la închinare. Cântarea celor din cer era nouă pentru că nu s-a mai cântat. S-a cântat despre puterea şi bunătatea lui Dumnezeu într-un fel nou. Cântarea a început cu o declaraţie despre Domnul Isus care este vrednic să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!

Biserica este comunitatea celor credincioşi care continuă să I se închine lui Hristos cel viu în vecii vecilor şi să-I slujească până la revenirea Lui ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. Dacă Domnul Isus te-a răscumpărat, Îi aparţii. Tu participi într-o cauză care va avea biruinţă. Răscumpărarea, pe care Hristos a făcut-o poporului Lui, dovedeşte vrednicia Lui. Nimeni nu putea să ofere sacrificiul suprem înafară de Domnul Isus care a fost fără păcat. Domnul Isus este tema muzicii cereşti pentru eternitate. Noi toţi suntem nevrednici să stăm înaintea Lui, Cel sfânt care stă pe tron. Vrednicia noastră nu poate fi găsită în ceea ce Îi putem noi aduce, ci numai în ceea ce El a făcut pentru noi. Să Îi mulţumeşti că eşti copilul Domnului salvat prin sânge sfânt. Mântuirea pe care El a câştigat-o prin jertfa Lui, Îi dă dreptul să deschidă cartea şi să rupă peceţile ca să ne dezvăluie planul lui Dumnezeu faţă de omenire.

Doamne, dă-mi experiențe noi cu Tine prin cântare!

by

Purtarea ta

Cred că vrei ca Dumnezeu să te folosească în Împărăţia Lui, de aceea ai nevoie de pregătire. Dumnezeu L-a pregătit pe Fiul Lui prin suferinţă (Evrei 2:10). Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţă şi la fel face şi astăzi. Dacă vrem ca Dumnezeu să ne folosească, atunci, toate ambiţiile, drepturile şi chiar viaţa noastră trebuie îngropate ca şi grâul în pământ, ca apoi să dea naştere la ceva nou, prin puterea Duhului Sfânt. Numai atunci vom produce multă roadă (Ioan 12:24). Un simplu test este felul cum răspunzi la o mică suferinţă sau la o mică inconvenienţă. Purtarea ta în suferinţă te califică sau te descalifică să îi conduci pe alţii la Hristos.

by

Faith, love and obedience to God

Genesis 26:1-11

Genesis 26:2a, 3b, “And the LORD appeared unto him, and said, I will be with thee, and will bless thee!” 

The Lord appeared to Isaac. It had been a while since he married Rebekah. God rewarded him for waiting and Rebekah was a good and faithful wife. How blessed are those who wait for the Lord’s time! What is your heart’s desire? Maybe you pray to the Lord to give you pure desires, and then wait patiently for the Lord to fulfill your desires. Psalms 37:4 says, “Delight thyself also in the LORD; and he shall give thee the desires of thine heart.”God spoke to Isaac.He needed a relationship with God too, not only rely on his father’s relationship with God.Every man or woman, even if born into a family of believers, must choose to have a personal relationship with God.What a great blessing Abraham was for Isaac because he was a man of faith.What a great legacy of faith all believing parents leave to their children!

Faith, love and obedience to God are the greatest legacy that one leaves behind. Children inherit not only the good things but also the bad ones.What kind of sinful patterns do you leave behind?How responsible are we about what we leave behind?

Lord, God of Abraham, Isaac and Jacob, the God of my fathers and my God, with joy and thanksgiving I worship You because You blessed me beyond my expectations. I thank You for talking to me. You’re with me and You continue to bless me. You showed Your mercy to me, You protected me, You saved me, You defended me, You encouraged me, You raised me up, You took care of me all the days of my life, You delivered me from evil. You showed me Your kindness, Your love, Your faithfulness, Your majesty. Thank You for revealing Your will to me. You speak to me through your Word. You teach me how to pray and how to rejoice in worship and ministry. I want to be obedient and humble, to live by faith, to the end of my life when You will give me the crown which never withers, the crown of a winner. My desire is to leave a legacy of faith to those who come after me: a life of love, faith and obedience to You, Lord. You have grace for me every day. You fill my life with peace and meaning, for my heart is surrendered to You. You help me not to be afraid of famine and evil, for You are with me and You teach me to enjoy my relationship with You. You speak to me in times of crisis and I remember Your promises. I praise You because You never abandon me. I am Your child! I am glad to be in Your care!

Lord, You are with me always to bless me!

by

Doamne, Tu

Doamne, Tu ai pregătit un loc pentru mine pe pământ, un loc unde să locuiesc pentru o vreme. Tu vrei să ai o relaţie specială cu mine. Te iubesc şi mă închin Ţie. Doamne, cât de minunat ai creat totul! Tot ceea ce văd sau nu văd ochii mei este creaţia Ta minunată. Îți mulţumesc pentru lumină, pentru cer şi pământ, pentru copaci,  flori,  iarbă, pentru animale, pentru râuri, munţi şi dealuri, pentru văi şi lunci, pentru păsări și peşti şi pentru toată frumuseţea care mă înconjoară! Tu poţi să creezi şi în viaţa mea frumuseţe. Te invit în viaţa mea ca să schimbi întunericul în lumină, să dai viaţă unde este moarte, să înviorezi uscăciunea din inima mea cu izvoarele Tale nesecate, să dai odihnă sufletului şi trupului meu ostenit, să dai bucurie inimii mele prin toată creaţia Ta cea minunată; să dai sănătate minţii mele prin credinţa cea adevărată, bazată pe Cuvântul Tău, nu pe cuvântul oamenilor. Tu nu eşti departe de mine. Tu mi-ai dat Cuvântul Tău ca să Te cunosc. Îți mulţumesc pentru toate oportunităţile pe care mi le dai ca să Te cunosc. Puterea Ta mă ajută să aduc roadă. Îți mulţumesc pentru că lucrezi în viaţa mea. Câtă vreme rămân în Tine, voi aduce roadă (Ioan 15:4-5). Nu mă lăsa să mă depărtez de Tine sau să mă izolez. Îți mulţumesc că umpli viaţa mea cu activităţi care au o valoare veşnică. Nu doresc să fiu plictisită şi neroditoare. Vreau să cresc în cunoaşterea Adevărului. Îți mulţumesc că m-ai creat ca să ai o relaţie specială cu mine. Îți mulţumesc pentru Domnul Isus care m-a răscumpărat. Îți mulţumesc pentru toate binecuvântările Tale. Aleg să rămân în voia Ta. Mă voi ruga ca Tu să continui să îmi schimbi viaţa mea şi a altora aşa cum vrei Tu. Nu voi înceta să Te iubesc, să Îţi mulţumesc şi să mă închin Ţie, căci îmi vorbeşti zilnic prin creaţia Ta. Tu m-ai binecuvântat peste măsură de mult!

by

Dumnezeu ni Se descoperă

Dumnezeu ni Se descoperă în Scripturi. El este Mângâietorul, Protectorul, Tatăl Etern şi Speranţa noastră. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu mă înţeleg pe mine însămi, nu-i înţeleg pe alţii, nu am adevăratul scop în viaţă şi nu înţeleg viaţa în sine. Îl voi lăsa pe Dumnezeu să-mi deschidă inima pentru a înţelege Cuvântul Lui. În Ieremia 10:12, ni  se spune că El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. Dumnezeu are tot controlul. El a creat totul după planul Lui, în ordinea pe care El a ales-o.  Tot ceea ce a creat El, a fost foarte bun. În Faptele Apostolilor 17:24, ni se spune: ,,Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile”. În Romani 1:18, citim: ,,Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi”. Poate vrei în acest an să cunoşti mai mult puterea şi dumnezeirea Lui. Poți alege să te uiţi cu băgare de seamă la toate lucrurile făcute de El.

by

A letter about divorce

I did read this letter and I decided to post it,

“Why I Will Not Divorce My Husband.”

Nearly two years ago my husband told me that he had been involved in an adulterous affair with a younger woman for the past six months. That moment began a journey I never expected to take in my lifetime. I’ve chosen not to divorce my husband even though he refused to stop the affair for over a year after his initial confession.

Several people have questioned me about why I have made this choice. In fact, some just assumed that divorce would be an automatic response to his unfaithfulness to me. When Steve [and that’s not his real name, but I’ll just call him that] and I were married almost twenty-five years ago, I made a covenant with him before God and our families and friends. That covenant as I repeated my vows, was “for better or for worse as long as we both shall live.”

I realize that Steve has broken his part of that covenant; however, I do not believe this means I should divorce him and break my part of the covenant. I realize there are differing opinions on the scriptural basis for divorce. Many claim the “exception clause” in Matthew 19 as the only grounds for divorce. Others refer to 1 Corinthians 7and claim abandonment as another ground for divorce. Yet in Matthew 19 when Jesus was confronted with this issue, He made it clear that God’s plan for marriage is until death.

Later in the chapter when pressed further, Jesus replied that it was only because of hardness of heart the divorce was allowed, but “from the beginning it was not so.” In Malachi 2:16, God says He hates divorce.

After studying these passages, it is obvious that God’s intent is that marriage should be for life. Even Jesus did not say to divorce even when adultery has been committed. He reiterated the Father’s heart for a lifetime covenant. I would find it very hard to pursue something or to counsel someone to do something that God says He hates.

There are even some theologians who believe that the immorality or “fornication” to which Jesus refers, [in that exception clause, that that] had taken place in the betrothal or engagement period, allowing for the betrothed couple to be “divorced.”

In Ephesians 5 the marriage union is presented as a picture of Christ and the Church. Think of the spiritual adultery and unfaithfulness we continually commit against our Savior as part of His Church—yet Christ never divorces us. He shows mercy, grace and forgiveness to us no matter how unloving and unfaithful we are. We may break our part of the covenant, but the covenant is still not dissolved because Christ keeps His covenant. His love and forgiveness draw our hearts back to Him.

Yes, He definitely uses pain, sometimes through severe discipline, to bring godly sorrow and repentance. But He also uses His goodness or kindness to lead us to repentance. Based on these and other biblical principles, I’ve come to the conclusion in my heart that I cannot and will not divorce my husband. I want to display the true picture of Christ and the Church before my husband, our children, family, friends, and the world. I want to have a heart like God’s concerning my marriage covenant.

I can only come to the conclusion that His heart is marriage for life. As for the “exception clause” in Matthew 19, I think it is very possible that Jesus was not referring to adultery in marriage but to immorality during the engagement or betrothal period. All this does not excuse my husband’s sin or give him license to continue breaking his vow to me.

First Corinthians 7 speaks of the possibility of separation. I believe separation for a period of time is not unscriptural as long as the intent is to be restored. I had been at this point with Steve for a couple months prior to his stopping the affair.

There is great pain inflicted upon the innocent mate when adultery has been committed. [Some of you know that all too well.] For me, the agony has been indescribable because I felt we had such a good marriage and such a close relationship before this happened. Steve and I were best friends, soul-mates, lovers and had a ministry team for Christ. So to be replaced by another and to experience continual rejection for over a year and a half is crushing. Some would say that this kind of pain is grounds for divorce.

But what am I teaching my children by getting out of a painful relationship? Do I show them that when times get tough you can run and try to find someone else who will make you happy and not hurt you? Or do I show them that God never promises us happiness, but holiness. Do I show them by divorce that God is not strong enough to see me through pain and suffering or do I fling myself upon my Savior and receive His strength and grace and show them He is enough?

Do I present a picture of Christ and the Church that is accurate—Christ never casting us off even when we sin greatly against Him? Or one that presents Christ putting us away when we break our covenant to Him?

John Piper makes this point in his book, A Godward Life. [And now she’s quoting from that book.]

Our culture has made divorce acceptable and therefore easier to justify on the basis of emotional pain. Historically, the misery of painful emotions was not a sanction for divorce in most cultures. Marriage durability—with or without emotional pain—was valued above emotional tranquility for the sake of the children, the stability of society, and in the case of Christians, for the glory of God. In Christianity such rugged and enduring marriages through pain and heartache are rooted in the marriage of God to His rebellious people whom He has never finally cast off.

Covenants are broken because it feels good to free from the commitment. Covenant breaking is a way of short-term pain reduction. But in the process of reducing our pain we destroy life.

Pain-free relationships are assumed as a right. But God promises His people something better. “Blessed is the man who endures trial, for when he has stood the test he will receive the crown of life which God has promised to those who love him” (James 1:12 RSV).2

A few months ago, our son, who is eleven, came to me and said that when he saw what his dad was doing to me and to him and to his sister, he initially decided he never wanted to get married. However, he went on to say that as he had watched me forgive his dad and show love and mercy over and over, he decided he wants to get married so he can show that kind of commitment to his wife and children some day.He wept as he told me this and thanked me for my example.

I wept tears of gratitude to my Lord for allowing all the pain and sorrow I had experienced to be used for good in my son’s life already. I’ve experienced the broadest spectrum of emotions these past two years. I’ve wept many tears. At times I have felt crushed into powder.

Yet I believe everything God has allowed my children and me to go through has been meant for good and for His glory. I see it as a gift to be embraced, for my Father who allowed His Son to suffer so greatly for me would not allow anything in my life with intent to harm me but only to make me more like Himself.

I have blown it many times by some of my reactions and responses. I have been angry. At times I have been so deeply discouraged that I wanted to call it quits. I have been far from perfect through it all. Yet I have such a deep joy in knowing I have chosen to obey my Savior no matter the cost.

Some have suggested that the only reason I have not divorced my husband is because I am insecure. I do not claim to be without insecurities. In fact, I don’t feel very secure in my husband’s love for me right now. I know his heart has been given to another and I find myself grasping for assurance from him that he still loves me and wants me.

But one reason I have not pursued divorce is because of my security in Christ and in His love and faithfulness to me. He has taught me for many years that I must rest in Him and not only surrender to what He allows but accept and even embrace it. I find great security in this kind of rest in my Father’s choices for me.

In fact, I have to sit back and marvel at it all. It is all Him and none of me. Throughout these painful months He has sustained and carried me even above my circumstances. His love has been so sweet and His Word so healing to my soul. I can only fall before Him in awe and gratitude that He saw fit to give me the privilege of suffering. To Him I give great glory and praise for what He has done and will continue to do.

I realize that I have no guarantee that my husband will ever love me the way he once did. I have known of people who have come through this kind of moral failure with more depth in their walk with Christ and ministry to others and with a deeper love for their spouse than ever before. That’s what I am praying and hoping for. But what if that never happens and Steve is never restored to the man he once was, or, as I pray, even better? Does that give me a basis to divorce him?

I believe not. My covenant with this man is rooted in Christ. I am in it for the long haul. All the hurt and rejection I have felt have not lessened my love for my husband. In fact, quite the opposite has happened. I knew I loved him but I never knew how much until this happened. God has given me a deeper understanding of what true love really is—His kind of love. I can only describe it as a fierce love that cannot give up on the one it loves and is committed to. I realize that great men of God disagree on the grounds of divorce. Who am I to tell them they are wrong? But I can only obey what I believe Scripture teaches on this issue.

My journey is not over. My husband and I are in the process of being restored in our marriage. There have been many times since he came home that were as tough to endure as when he was gone from us. Satan is still after him and after our marriage. I know there are still painful times ahead in this process. Yet I believe God will see our family through the days ahead as He has the past two years. I am truly grateful for what God has allowed for us. I believe He wants to use us together for His glory again someday. Until then I can only stay bowed to what God allows and continue to rest in His love.

https://www.reviveourhearts.com/radio/revive-our-hearts/what-does-your-marriage-communicate-1/

by

Sfintească-se Numele Tău

Trăim zile când creștinii seamănă foarte mult cu necreștinii. Dacă cei credincioși au aceeași atitudine față de suferință ca și necredincioșii, dacă sunt frustrați ca și necredincioșii, lacomi ca și necredincioșii, nemulțumiți ca și necredincioșii, îngrijorați ca și necredincioșii, nervoși ca și necredincioșii, vinovați și necinstiți ca și necredincioșii etc.,  de ce ar căuta necredincioșii să fie credincioși?

Nietzsche, flozoful german, un păgân, a spus odată: ,,Dovedește-mi că ești răscumpărat și atunci voi crede în Răscumpărătorul tău.”

Vrei să știi de ce lumea nu crede în Hristos, de ce unii credincioși nu sfințesc Numele lui Dumnezeu? Într-o anumită măsură, unii dintre cei credincioși sunt vinovați pentru că nu arată, nu dovedesc faptul că sunt răscumpărați. Atunci lumea spune că nu-i relevant să fii creștin pentru că toți trăiesc la fel. Dacă Hristos nu face diferență în viața unui credincios, cum va face diferență în viața unui necredincios? Satan stă gata să aducă rușine Numelui lui Dumnezeu. Când ne rugăm: Sfintească-se Numele Tău!, distrugem planurile lui Satan. Această cerere: Sfintească-se Numele Tău, este o rugăciune pe care o vom rosti chiar și în Împărăția Tatălui. Vom cânta pentru totdeauna: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!, și Aleluia Celui sfânt!, – ceea ce înseamnă sfințirea și glorificarea Numelui Domnului.

Doamne, Tu ești sfânt și Te rog ajută-mă să sfințesc Numele Tău prin gândirea, vorbirea, purtarea și lucrarea mea.

by

Stăpânul și robul

Matei 25:14-30

Matei 25:23: ,,Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Robul bun şi credincios, căruia stăpânul i-a încredinţat cinci talanţi, este o imagine a credincioşilor care au multă cunoştinţă biblică, mari abilităţi personale dăruite de Domnul şi multe oportunităţi ca să transforme cunoştinţa în experienţă vie. Robii buni și credincioși sunt plini de Duhul Sfânt, se duc îndată şi lucrează cu ceea ce au primit; fac tot posibilul ca să ajungă la maturitate duhovnicească; doresc să-i ajute pe alţii să Îl cunoască pe Hristos; cresc în încredere și ascultare, văd schimbare în viaţa lor şi a altora. Nu sta departe de aceste lucruri. Nu ezita să împlineşti scopul Domnului în viaţa ta. Să te rogi Domnului ca să te ajute să vezi oportunităţile pe care El ţi le dă zilnic. Cere Domnului ajutor ca să vesteşti Evanghelia.

Robul bun şi credincios, căruia stăpânul i-a încredinţat doi talanţi, este o imagine a credincioşilor care au o anumită cunoştinţă biblică, anumite calităţi dăruite de Domnul şi anumite oportunităţi ca să transforme cunoştinţa în experienţă vie. Ei folosesc ceea ce au primit de la Domnul, se bucură de relaţia lor cu Domnul, cred promisiunile Domnului şi experimentează puterea lui Dumnezeu în vieţile lor. În viaţa lor se văd rezultate şi îi influenţează pe alţii pentru Hristos. Roagă-te Domnului să te crească în slujire şi să te folosească  în viaţa altora.

Robul viclean şi leneş, deşi a primit numai un talant, de fapt a primit o avere mare, dar el în loc să fie mulţumitor, s-a comparat cu alţii. A ales să nu creadă în bunătatea stăpânului. A dispreţuit marele privilegiu de a sluji pe stăpânul cel generos. A fost plin de invidie, resentimente şi amărăciune. Acest om este o imagine a membrilor din Biserică, care aud Evanghelia, dar refuză să creadă că promisiunile Domnului sunt pentru ei. Unii sunt plini de amărăciune pentru că nu sunt mulţumiţi de copilăria lor (anumite lipsuri materiale sau situaţii (boală, lipsa de succes)), de relaţiile lor, de educaţia lor, de cariera lor etc. În loc să se bucure de darul primit de la Stăpân, îşi doresc alte circumstanţe, alte oportunităţi. Deși primesc oportunităţi de la Domnul care pot să le crească încrederea în El, ei preferă să caute scuze, se compară cu alţii sau cu oportunităţile altora, nu-şi asumă responsabilităţi, nu vor să plătească nici un preţ pentru ca să experimenteze puterea şi promisiunile Domnului în viețile lor sau ale altora. Aşa cum acest rob îl blamează pe stăpânul lui pentru eşecul lui, tot aşa mulți oameni Îl blamează pe Stăpânul pentru nereuşitele lor. Unii chiar au curajul să spună: ,,Cum cere Dumnezeu de la mine să mă schimb, când nu mi-a dat nici credinţă, nici putere să mă schimb?” sau: ,,Dacă Dumnezeu mă iubeşte cu adevărat, de ce am această problemă?” Imaginea lor despre Dumnezeu este incorectă şi nu Îl cunosc ca pe un Tată bun care are grijă de copiii Lui, ci ca pe un poliţist care stă cu bastonul şi-i interzice plăcerile. Ei îngroapă ceea ce cunosc despre Hristos şi despre mântuire; refuză să deschidă Biblia de pe raft; îşi plâng de milă că au mai puţin decât alţii; dispreţuiesc dragostea lui Hristos faţă de ei. Unii au o anumită cunoştinţă intelectuală biblică, dar resping realitatea zilnică a unei experienţe cu Hristos. Acceptarea cu mintea a adevărului nu este suficientă. Credinţa care salvează, întotdeauna aduce roade. Cunoştinţa trebuie să devină experienţă pe măsură ce ne încredem în Domnul. Dacă eşti creştin, Dumnezeu ţi-a dăruit mult şi tu trebuie să dăruieşti mult.

Doamne, Îţi mulţumesc că îmi creşti încrederea în Tine!

Doamne, ajută-mă să fiu un rob bun și credincios!

by

Evanghelia Împărăţiei

Matei 24:1-28

Matei 24:14: ,,Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Trebuie să cunoşti Evanghelia Împărăţiei. Evanghelia Împărăţiei trebuie să fie propovăduită în toată lumea. Pentru cei ce cred, Evanghelia Împărăţiei este mântuire. Pentru cei ce nu cred, Evanghelia Împărăţiei este mărturie. Vrem să cunoaștem vremurile sfârșitului și să înțelegem avertizările Domnului pentru ca să nu fim furați de înșelăciunea lumii. Ucenicii au vrut să ştie mai multe lucruri cu privire la vremea sfârşitului. Domnul Isus îi avertizează pe ucenici de pericolul înşelăciunii în cinci domenii: Hristoşi mincinoşi şi învăţătură falsă, războaie şi veşti de războaie, dezastre naturale, persecuţie şi imoralitate. Mulţi oameni, de-a lungul vremurilor, s-au proclamat eliberatori spirituali. Sunt mulţi oameni chiar și astăzi, care vorbesc despre Domnul Isus, dar nu Îl urmează. Scriitorii Bibliei, într-un mod repetat, prezic înmulţirea conducătorilor falşi şi a credinţelor false şi periculoase, odată cu progresul în toate domeniile vieţii. Biserica este ameninţată. Pentru cei ce cred în Domnul Isus Hristos, siguranţa lor este în puterea lui Hristos, Cel care-i păzeşte de înşelăciunea lumii. Trebuie să-i învăţăm pe copii acest adevăr şi pe cei ce nu cunosc adevărul. Credincioşia în învăţarea şi trăirea Scripturilor este nu numai calea de a ne păzi de înşelăciune, dar şi o minte şi o inimă plină de pace, linişte şi încredere în Salvatorul nostru, în toate timpurile şi în toate locurile. Să nu te depărtezi de mesajul curat al Scripturilor ca să auzi avertizarea Domnului Isus Hristos și să asculţi chemarea Lui la trăirea adevărurilor scrise în Scripturi.

Domnul Isus ne spune că vom auzi de războaie şi veşti de războaie, dar să nu ne înspăimântăm, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Vedem că un neam se scoală împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Să nu ne alarmăm, ci să ne încredem în Dumnezeu, Cel care guvernează lumea după planul Lui. Să ne rugăm pentru pacea inimii în orice situație. Domnul Isus ne spune că vor fi cutremure de pământ, foamete şi epidemii. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Aceste evenimente sunt o imagine a judecăţii lui Dumnezeu din cauza răului, păcatului. Dezastrele naturale ne amintesc despre puterea Creatorului nostru, dar nu sunt neapărat semnele sfârşitului. Ele au existat încă din timpurile primilor oameni.

Domnul Isus ne spune şi nouă, ca ucenicilor odinioară, că toţi cei credincioşi au fost şi vor fi persecutaţi într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru credinţa lor. Unii credincioși şi-au dat viaţa pentru Hristos. Biblia ne spune că persecuţia va fi mai mare înainte de revenirea Domnului Isus Hristos. ,,Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Oare vrea Domnul să ne trezească prin persecuţie? Cum răspunzi când cineva te întreabă despre credinţa ta? Ai fi gata să rişti să mergi în locuri periculoase ca să duci Evanghelia la cei ce nu o cunosc? Te temi de persecuţie? Dumnezeu îi numeşte fericiţi pe cei ce sunt prigoniţi: Matei 5:11-12: ,,Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.” Domnul Isus ne spune să ne ferim de învăţătura falsă, de credinţa care duce la: fapte rele, la coborârea standardului moral şi etic, la iubirea de bani şi alte lucruri în defavoarea iubirii de Dumnezeu. Să nu fim ocupaţi cu activităţi lumeşti. Dragostea faţă de lucruri materiale şi confort cresc stricăciunea, aduc răceală în relaţii şi multă confuzie. Dacă te-ai răcit, te-ai împietrit sau eşti în confuzie, întoarce-te la Adevăr. Cineva din jurul tău pretinde că-i creştin, dar este rece şi împietrit. Veghează! Răceala în relaţii duce la indiferenţă faţă de Dumnezeu și la  gândire falsă. Cere Duhului Sfânt să reaprindă focul dragostei în viaţa ta şi în familia ta.

Doamne, vreau să iubesc Evanghelia Împărăţiei!

by

Iertare

Matei 18:15-35

Matei 18: 33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cine ai avut milă recent? Pe cine ai iertat recent din toată inima ta? Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Eşti superficială şi spui că nu-i nimic? Sau alegi să ierţi din toată inima? Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare  Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

 

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!