Cred că vrei ca Dumnezeu să te folosească în Împărăţia Lui, de aceea ai nevoie de pregătire. Dumnezeu L-a pregătit pe Fiul Lui prin suferinţă (Evrei 2:10). Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţă şi la fel face şi astăzi. Dacă vrem ca Dumnezeu să ne folosească, atunci, toate ambiţiile, drepturile şi chiar viaţa noastră trebuie îngropate ca şi grâul în pământ, ca apoi să dea naştere la ceva nou, prin puterea Duhului Sfânt. Numai atunci vom produce multă roadă (Ioan 12:24). Un simplu test este felul cum răspunzi la o mică suferinţă sau la o mică inconvenienţă. Purtarea ta în suferinţă te califică sau te descalifică să îi conduci pe alţii la Hristos.
purtarea ta
Vestea Cea Bună (5)
Isaia 52:7
„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce
veşti bune,
care vesteşte pacea,
picioarele celui ce aduce veşti bune,
care vesteşte mântuirea!
Picioarele celui ce zice Sionului:
„Dumnezeul tău împărăţeşte!”
*
Vestea bună, Evanghelia ne spune că suntem datori cu un răspuns lui Dumnezeu.
4. Adevărul despre răspunsul rezonabil al omului:
Suveranitatea lui Dumnezeu în ce priveşte mântuirea nu neagă responsabilitatea omului.
Credinţa – încrederea în Dumnezeu şi pocăinţa – supunerea faţă de Domnul, sunt un răspuns rezonabil pentru ceea ce a făcut Cristos pentru om.
Răspunsul credinţei se bazează pe încrederea în promisiunile lui Dumnezeu -iertarea de păcat, siguranţa mântuirii, speranţă pentru viaţa nouă după voia lui Dumnezeu- (Romani 12:1; Tit 3:4-7). Credinţa este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8). Vei primi darul Lui?
Pocăinţa este evidenţa credinţei adevărate.
Pocăinţa este o schimbare a minţii şi a inimii, care se vede în purtare. Este o renunţare la sine şi slujire faţă de Împăratul salvator (Romani 12:2; Tit 3:8).
Pocăinţa este refuzul de a pune limite lui Dumnezeu în ce priveşte lucrarea pe care El o face în inima şi viaţa omului. El este Împăratul şi are tot dreptul să lucreze cum doreşte.
Singurul răspuns rezonabil la ceea ce a făcut Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos cuprinde două părţi: credinţa şi pocăinţa.
Pe ce se bazează credinţa ta?
Cum se vede pocăinţa prin purtarea ta?
Care este răspunsul tău în lumina acestor adevăruri?
Care este relaţia ta cu Dumnezeu?
Este Domnul Isus, Mântuitorul tău?
Doamne, inima mea a ales credinţa şi pocăinţa!
Ziceai în inima ta
*
Isaia 47
Isaia 47:10b
„Ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu”.”
*
Ce zici tu în inima ta?
Ai zis vreodată: ,,Eu şi numai eu!”?
Dumnezeu a folosit Babilonul ca să pedepsească Israelul, dar Babilonul a mers prea departe. A ajuns să se mândrească, a ajuns să zică: „Eu şi numai eu”. A uitat că Dumnezeu conduce istoria, nu Babilonul (chiar dacă era puterea cea mare pe pământ). Conştienţa puterii l-a înşelat. O catastrofă nevăzută va veni peste Babilon. Astrologii, vrăjitorii, descântătorii nu ştiu ce va fi în viitor. Încrederea în ei nu ajută.
Conţinutul credinţei este important!
Ceea ce credem are consecinţe asupra noastră. Suntem liberi să credem ce vrem, dar nu suntem liberi să alegem sau să schimbăm consecinţele credinţei, necredinţei sau consecinţele deciziilor noastre. Consecinţa necredinţei este judecata. Consecinţa trăirii după bunul meu plac este lipsa binecuvântărilor şi multe alte pierderi.
Care este atitudinea ta? Credinţa? Crezi că poţi să continui la nesfârşit cu necredinţa?
Care lucruri crezi că nu se vor schimba niciodată? Care lucruri crezi că nu ţi le poate lua nimeni?
Cui îi spui: „Eu şi numai eu!”? Cui spui: „Nimeni nu-i ca mine!”? Cui spui: ,,Ce zic eu, se va face!”?
Autoritatea se câştigă, nu se impune.
Pentru care lucruri te încrezi în puterea şi înţelepciunea ta? Ce vei face ca toată încrederea să o pui numai în Dumnezeu? Trebuie să-ţi schimbi atitudinea faţă de Dumnezeu?
Babilonienii au fost mândri de cuceririle lor, nerecunoscând că victoria aparţine lui Dumnezeu. Recunoşti tu ajutorul lui Dumnezeu în succesele tale?
Babilonienii nu au luat în considerare consecinţele purtării lor rele faţă de alţii.
Crezi că purtarea ta rea faţă de alţii are consecinţe?
Babilonul a folosit expresii care sunt adevărate numai pentru Dumnezeu: eu şi numai eu, nimeni nu mă vede. Foloseşti des în vorbirea ta pronumele „eu”? Crezi că totul se învârte în jurul tău? Cât de importantă este persoana ta şi cât de mult reflectă purtarea ta faptul că tu Îl reprezinţi pe Dumnezeul tău? Ce spune purtarea ta despre Dumnezeul tău?
Caut eu gloria lui Dumnezeu? Caut să strălucească lumina Lui prin mine?
Doamne, vreau ca să am credinţă în Tine, căci Tu îmi dai victorie şi eu Îţi dau glorie!
Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!
ANA TATAR ANDRAS 