poezie

by

Ferice de cei cu inima curată (1)

*

Ferice de cei cu inima curată,
De cei ce au credinţa adevărată,
Ferice de cei ce trăiesc în lumină,
De cei ce sunt grâu, nu neghină!

*

Ferice de omul împăciuitor,
De cel ce nu este răzbunător,
De cel ce nu-l bârfeşte pe fratele său,
De cel ce se fereşte continuu de rău!

*

Ferice de omul cel blând şi milos,
De cel ce iubeşte pe păcătos,
Ferice de omul însetat de neprihănire,
De cel ce fuge de nelegiuire!

*

Ferice de omul ce e prigonit,
Căci cel ce vrea
Să trăiască-n evlavie,
Nu este iubit!

*

Ferice de cel ce  nu se bucură de rău,
Şi are iubire în sufletul său,
De cel ce nu-şi trage  cuvântul ‘napoi,
Chiar dacă e-ncercat de nevoi!

*

Ferice de omul cu mâinile curate,
De cel ce trăieşte-n dreptate,
Ferice de omul ce se-ngrijeşte şi de orfan,
Şi nu se închină la ban!

*

Ferice de cei care ce spun şi trăiesc,
Ferice de cei ce pe oameni îi iubesc,
Ferice de omul ce umblă smerit,
Căci el va fi mântuit!

*

Ferice de omul ce le rabdă pe toate,
Ferice de cel însetat de dreptate,
Ferice de cel ce trăieşte frumos,
Avându-L model pe Domnul Hristos!

27/04/2013 Socodor

Cornel Jigau

*

by

Ferice de cei milostivi

*

Ferice de cei milostivi

*

În lumea noastră-atât de seculară,
Cu oameni reci, cu inimi de bazalt,
Există o virtute foarte rară
Prin jungla de oțel și de asfalt.

*

Căci cei ce-o au sunt socotiți fanatici
Sau retrograzi, fricoși și demodați,
Pe când cei duri, răzbunători, sălbateci,
Se-nscriu în rândul celor „adaptaţi”.

*

Ferice, mai spunea Isus pe munte,
De cei ce-n lume milă răspândesc.
Cununa vieţii-o vor purta pe frunte,
Căci milă dau şi milă ei găsesc.

*

Atunci când vor veni la judecată
În faţa tronului cel alb şi sfânt,
Vor auzi: “Am fost bolnav o dată
În lumea cu dureri de pe pământ,

*

Dar voi M-aţi mângâiat cu-a voastră milă
Şi-n casa voastră-atuncea M-aţi primit.
La ale Mele bube n-aţi privit cu silă,
Ci-n inimă şi-n suflet le-aţi simţit

*

De aceea azi vă dau Împărăţia,
Vă mântuiesc de-a iadului văpăi.
Pe veci vă fie parte bucuria,
Voi, milostivii, în lumea celor răi.”

*

Petru Dugulescu

*

by

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi

*

Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul
Căci El moşteneşte viaţa;
El nu însetează că-n El e Izvorul
Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.

*

El este ca pomul sădit lângă apă
Cu-a Lui rădăcini înspre râu
Când vine sezonul, căldura să-nceapă
Rămâne tot verde şi viu.

*

El stă ca un pui, mereu lângă mamă,
Să prindă putere de viaţă
Aşa  e creştinul ce-i plin de aromă
Ş-ascultă de sfânta povaţă.

*

El creşte în Duh şi prinde putere
Fiind  tot mereu lângă Domnul
Ascultă de vocea ce zilnic îi cere
Să nu mai privească trecutul.

*

Ascultă dar şi tu prietene drag
Să ştii căci cu Domnul ai totul.
Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,
Ferice de-L ai tu pe Domnul.

*

4/23/2008gl

George Lupsea

 

by

Ferice de cei blânzi

BLÂNDEŢEA

*

Blândeţea lui Isus ne-ajută
Să stăpânim orice impuls
Şi nicidecum mâniei oarbe
Să nu-i mai dăm vreodată curs.

*

Noi nu putem face dreptate
Când suntem agresivi sau răi.
Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet
Mergând pe-ale iubirii căi.

*

Când nu răspundem la ocară
Sau clevetirilor ce vin
Blândeţea ne va fi podoaba
Iar răul ne va fi străin.

*

Ca Moise vom fi blânzi tot timpul
Sub tirul criticilor tari.
Şi Domnul ne va da răbdarea
Atâtor oameni sfinţi şi mari.

*

Mărimea ni-i determinată
De cât de mult suntem smeriţi.
Pe câţi din jurul nostru oare
Noi i-am făcut mai fericiţi?

*

A învăţa mereu blândeţea
De la Isus, divinul Miel,
Înseamnă să trăieşti în lume
Smerit şi blând cum a fost El.

*

Blândeţea nu-i o opţiune
Ce-o preferăm din când în când.
Ci-i un secret al biruinţei
Când lupţi cu-al răzbunării gând.

*

Blândeţea e recunoscută
Când nu-i din fire, ci-i din Duh,
Aşa cum pasărea ce zboară
Se-nalţă zilnic în văzduh.

*

Cei ce cultivă des blândeţea
Cu-ntregul ei farmec divin
Vor înţelege frumuseţea
Parfumului de proaspăt crin.

*

Nu renunţa la viaţa sfântă
Şi la blândeţea lui Cristos
Chiar dacă într-o încercare
Te-ai prăbuşit sub cruce jos.

*

El vine grabnic, te ridică
Şi pune-n tine noi puteri
Să fii ca Mielul blând în toate
Şi mult mai bun astăzi ca ieri.

*

Corneliu Livanu

by

Ferice de cei ce plâng

FERICE  DE  OMUL

Psalmul 41

Ferice de omul cel care-ngrijeşte
cu milă de rana oricărui sărac!
Isus pe acela în cer îl primeşte
şi-i dă o cunună ce ţine în veac.

*

Ferice de omul ce-i plin de credinţă
atunci când veghează cu cel suferind!
Isus îi oferă prin har biruinţă,
şi-n suflet deodată făclii i se-aprind.

*

Ferice de omul ce-l poartă iubirea
spre cel care zace sub negrul păcat,
ce-aşterne spre alţii cu drag fericirea
prin fapte smerite din gândul curat!

*

Ferice de omul ce-mparte dreptate
şi nici nu se uită la faţa cuiva,
atunci când ispita în poartă îi bate
s-accepte minciuna cu tot ce e-n ea!

*

Ferice de omul ce sprijin se face
celui care cade sub grele poveri!
Isus îl îmbracă tot timpul cu pace
şi-n boală-i alină cumplite dureri.
Corneliu Livanu

by

Ferice de săraci în duh

*

Ferice de cei fără prihană!
Acei, care umblă -ntotdeauna,
După Legea Domnului ca hrană;
Păzesc poruncile ca pe-o cunună!

*

Ferice de cei care Îl caută!
Nici o nelegiuire ei nu săvârşesc;
Din toată inima  Îi aduc laudă
Şi Numele cel sfânt Îl preamăresc.

*

Ferice de cei ce se desfată
În toate ale Tale-orânduiri;
Nu uită, poruncile nu-Ţi calcă
Ţi-aduce laudă şi mulţumiri!

*

Ferice de-acei ce nu se-abat
De la-ale Tale, mari legi şi porunci;
Sunt fericiţi cu tot ce Tu le-ai dat
Şi lângă Tine au rămas de-atunci.

*

Doamne!….de ar ţinti căile mele
La păzirea poruncilor Tale;
Lângă Tine aş sta ferit de rele
Şi n-aş mai coborî în vale.

*

Îmi ridic cu drag faţa spre Tine
Pentru că mie, îmi eşti desfătare;
Te iubesc! Nu mi-e ruşine a spune,
Că eşti Iubirea mea cea mare.

*

Curată eu vreau să-mi ţin cărarea
Să mă îndrept după Cuvântul Tău;
A Ta-i mărirea şi binecuvântarea
Preaputernic Tată şi Dumnezeu!

A.N
24.09.2012   Firenze

Nănău Adinuţa

 

 

by

Eu nu ştiu, Doamne

bloom where you.re plantedEu nu ştiu, Doamne, unde încă

îmi vei mai duce paşii mei,

dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde

lumină sfântă pentru ei.

*

Eu nu ştiu, Doamne, ce ispite

vor mai veni în calea mea;

dar ştiu că-n Tine biruinţă

şi ocrotire voi avea.

*

Eu nu ştiu, Doamne, de câţi prieteni

mai pot fi încă părăsit;

dar ştiu că Tu vei fi cu mine

Însoţitor nedespărţit.

*

Eu nu ştiu, Doamne, câte lacrimi

au să-mi mai plângă ochii mei;

dar ştiu că Tu vei fi-alinare

şi mângăiere pentru ei.

*

Eu nu ştiu, Doamne, câte jertfe

mai trebuie s-aduc din greu;

dar ştiu că Tu-mi vei da putere

să-mi sui deplin Calvarul meu.

*

Eu nu ştiu, Doamne, câte rane

voi mai primi de la ai mei;

dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare

şi rugăciune pentru ei.

*

Eu nu-mi ştiu, Doamne, viitorul,

dar ştiu că e în Mâna Ta;

— ajută-mi să nu uit aceasta

ca liniştit să-Ţi pot urma.

*

by Traian Dorz

by

Rugăciune, de Traian Dorz

iunieDoamne, Tu, stăpânu-acestui cer nemărginit și-albastru
către Tine mi se-nalță iarăși gândul meu sihastru.

*

Către Tine se ridică iar și glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare, Domnul nopților cu stele.

*

Tu ești Împăratul nostru, Tu ești Domnul nostru mare
Tu ești Stânca păcii noastre, Turnul nostru de scăpare!

*

De nădejdea-n Tine, Doamne, toată viața ni se-alină,
Viața noastră-atât de tristă, suferindă și străină.

*

Mângâierea vieții triste  ni-e Cuvântul Cărții Tale
El ne-a șters de lacrimi ochii, ne-a scos sufletul din jale.

*

Și ne-a fost mereu în viață  adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntunerec de cărare.

*

Azi ne-a-mpresurat durerea cât a mării apă multă,
Nimeni chinul nu ni-l vede, nimeni glasul nu ne-ascultă.

*

Numai Tu ne ești nădejde în aceste clipe grele,
numai Mâna Ta mai poate să ne mântuie din ele.

*

Numai Tu ai milă, Doamne, Dumnezeul nostru mare
Tu ești stânca izbăvirii,- dăruiește-ne scăpare!

by

Betel

111*

Pe drumul vietii, cateodata,
Ma vad inconjurat de ingeri…
Si-atunci, in noaptea-ntunecata,
Nu simt nici crucea apasata
Nici rana mare din infrangeri.

*

Si nu stiu ce sa fac in pripa,
La zvonul lin de cete sfinte:
Si-n falfaitul de aripa
Pe-o piatra-mi cade in risipa
Ulei de-aducere aminte.

*

Sunt clipe mai presus de fire
Cand mangaierea parinteasca
Mi-atinge fruntea cu iubire,
Si Domnul toarna fericire
Din cerul sfant, sa ma-ntareasca.

*

Aici in Luz e frig afara,
Cetatea-i plina de infrangeri;
Dar o numesc Betel de-aseara,
Caci am vazut spre cer o scara
Si imprejurul meu, doar ingeri!

*

Valentin Popovici

by

Lupta cu Ingerul

at the crossS-a luptat ingerul

si a fost biruitor,

a plans

si

s-a rugat de el,

….acolo ne-a vorbit Dumnezeu.

Osea 12:4

 

Lupta cu Ingerul

                                  de florian guler

 

Ma urmaresti de sus, cum urmaresti o prada

Pandindu-ma prin noapte in lat ca sa ma prind,

Nu sa ma vezi cum cad in pulbere gramada,

Ci sa raman m-ai vrea, luptand pe baricada,

Sa ma masor cu Tine in noapte bajbaind.

*

Simtindu-Te aproape ma-nfior si plang,

Smerindu-ma sub taina durerii si sub vina,

Dar nu m-apesi prea tare, aripile sa-mi frang!

Doar cat sa ma apropii si-n brate sa Te strang,

Si lutul sa-mi culeaga, mireasma cea divina.

*

In noapte, Doamne, pari ca-mi esti dusman,

Iar dimineata Tata te vad, in orice parte.

Tu ma ranesti intai, apoi imi pui balsam,

Ma rastignesti  pe vremi, cu tot ce sunt si am,

Si ma-nviezi apoi,  chemandu-ma din moarte.

*

Iar cand se-arata zorii cu-al noptilor hotar,

Strapuns de minunare, ranit in coapsa sanger,

Cand pui un semn de fiu, unui drumet hoinar,

Si-mi dai un nume nou si rost imi dai in har,

Sa nu-mi stiu starlucirea si c-amiros a inger!  (2012)