Matei 19:23-20:16

Matei 19:26: ,,Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Trebuie să știm ce este cu neputinţă la oameni şi ce este cu putinţă la Dumnezeu. Domnul Isus a ştiut că realizările personale şi bogăţia dau o siguranță falsă şi duc la o securitate temporară. Pentru mulți, astăzi, orice bogăţie este considerată merit şi suntem tentați să ne băzăm pe faptele noastre, pe meritele noastre. Uneori, ne găsim împlinirea în activităţi religioase, în carieră, educaţie sau relaţii. Dar, cu privire la viaţa veşnică, Domnul Isus ne spune şi nouă, aşa cum a spus şi tânărului bogat, că trebuie să renunţăm la toate lucrurile care ne fură inima şi să-L urmăm. Cei ce cred că au stabilitate, siguranţă şi succes fără Dumnezeu, nu pot să fie devotaţi lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să schimbe oameni care sunt mulţumiţi cu lucrurile pământeşti. Nimic nu este imposibil pentru El. Oare ce s-ar fi întâmplat cu tânărul bogat dacă ar fi recunoscut că nu poate să renunţe la bogăţie şi are nevoie de ajutorul Domnului? Domnul ar fi putut să dezlege inima lui de iubirea de bogăţie. Nu era bucurie şi împlinire în viaţa acestui om. De ce s-a întristat? Posesiunile lui erau o falsă siguranţă.

Domnul Isus nu ne spune să renunţăm la bogăţiile noastre ca să intrăm în Împărăţia Lui, dar nu este nici o îndoială că a aparţine Lui, înseamnă viaţă schimbată. Domnul Isus ne cere un devotament serios, din toată inima, faţă de El şi Împărăţia Lui. Iată ce spune Pavel, apostolul, în Filipeni 3:8-14: ,,Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

Ucenicii au avut o descoperire dumnezeiască. Domnul Isus nu a spus că este dificil, ci imposibil pentru un bogat (a cărui inimă este legată de bogăție) să intre în Împărăţia cerurilor. Ucenicii erau interesați de situaţia lor, de viitorul lor. Ei cunoşteau din Vechiul Testament că Mesia va domni şi se gândeau deja la domnia lor împreună cu Mesia. Petru a avut curajul să spună ce gândeşte: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Domnul Isus a cunoscut sacrificiile ucenicilor şi le-a promis binecuvântări cereşti şi pământeşti. Domnul Isus a promis răsplătiri celor ce renunţă la posesiuni materiale sau la anumite persoane, de dragul Lui. Cei ce renunţă la anumite lucruri de dragul Domnului Isus şi de dragul Evangheliei, nu au nici un motiv să se plângă. Mulţi creştini renunţă la anumite lucruri ca să fie o bucurie, o binecuvântare pentru alţii, şi vor primi răsplată, căci Dumnezeu nu trece cu vederea sacrificiul pentru Hristos. Cei care sunt respinşi în familie sau în unele relaţii, cei ce îşi pierd statutul social sau venitul (locul de muncă), învaţă şi experientează purtarea de grijă a Domnului în toate nevoile vieţii. Domnul Isus nu ascunde faptul că cei ce Îl urmează vor fi persecutaţi. A-L urma pe Domnul, înseamnă renunţare, dar şi experimentarea purtării Lui de grijă şi a prezenţei Lui în persecuţie.

Doamne, Tu-mi eşti bogăţia cea mai mare!

Azi am cântat cântarea Medicul bun se-apropie și m-am rugat pentru cei bolnavi.

Doamne, ai milă de cei bolnavi și fii Medicul cel bun și atotputernic. Iar pentru cei ce sunt chemați acasă, lasă-i să audă corul îngerilor și inima lor să fie liniștită, pregătită să Te întâlnească.

Definiția lui Dumnezeu este bunătate. Bunătatea dăruiește. Bunătatea este generozitate. Lumânarea ta nu se stige când aprinzi alte lumânări. Nimeni nu este onorat pentru ceea ce primește, ci pentru ceea ce dăruiește. Generozitatea este cel mai înalt mod de trăire.

Biblia spune că e mai ferice să dai decât să primești. Faptele Apostolilor 20:35: ,,În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” Această calitate începe în inimă. Când te gândești la oamenii generoși, cine îți vine în minte?

Acum îmi vin în minte cei ce au grijă de bolnavii din toate spitalele. Și mă rog pentru toți cei din sistemul sanitar ca să dăruiască bunătate tuturor bolnavilor, chiar dacă pentru ei este sacrificiu. Fie mâna Domnului peste toți bolnavii și peste îngrijitorii lor.

Doamne, ai milă!

Te rugăm, îndură-Te!

Azi dimineață mi-am amintit cântarea:

Ce faci în furtună?

Facem multe greșeli. Punem presiune și limite asupra celor din jur. Să îi ajutăm pe alții să primească lumină de sus cu privire la viață, atitudini și alegeri. Mulți nu ajung niciodată la potențialul posibil pentru că nu vor să schimbe atitudinea greșită. Toți avem experiențe greșite din care nu învățăm mare lucru.

Viața uneori este furtunoasă. Când e greu, să învățăm să menținem atitudinea cea bună. Reacția normală ne dă de gol. Dacă nu reușim, noi suntem de vină și nicidecum furtuna. Putem deveni mai periculoși decât furtuna. Este important ce se întâmplă în interiorul nostru și nu ce ni se întâmplă nouă. Când lucrurile exterioare produc pericol în interior, atunci avem probleme într-adevăr. Să realizăm că furtuna nu e veșnică. Să ne amintim ca să nu ne lăsăm consumați de problemă. Să spunem: și asta va trece.

De multe ori problema nu e așa mare precum ne plecăm sub povara ei. Pavel ne spune să nu cădem de oboseală în sufletele noastre. Galateni 6:9 spune: ,,Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

Vine sfârșitul vieții și îmi pun întrebări. Ce aș face diferit dacă ar fi să mai trăiesc odată? Aș începe să iau viața mai în serios și mai devreme, având ținte clare și stategie bună? Aș avea mai mare grijă de sănătatea mea? Aș fi mai atentă cum îmi cheltuiesc banii? Aș petrece mai mult timp cu familia? M-aș ocupa mai mult de dezvoltarea personală? M-aș bucura mai mult cu cei pe care îi iubesc? Aș dărui mai mult? M-aș bucura mai mult în Cuvânt și rugăciune? Aș prețui mai mult relația cu Salvatorul meu? Aș fi mai atentă la chemarea mea?

Există o diferență între chemare și carieră. Chemarea este scop cu amprentă divină, este parteneriat cu Cerul. Trebuie să punem realism în activități. Ce contează cu adevărat? În procesul vieții să nu ne pierdem Ținta. Nu ne putem permite doar să luptăm cu pumnul în vânt toată viața, ci să avem o strategie care ne duce la rezultate bune.

Mediocritatea nu e sănătoasă, căci omoară timpul, în loc să răscumpere vremea. Mediocritatea ne oprește să creștem. Uneori nu ne dăm seama că avem mintea așa de îngustă și nu avem progres, de aceea trebuie să ieșim din mediocritate și să facem pași alături de cei ce cresc în caracter și conduită.

Nimic nu se schimbă până ce eu nu mă schimb. Trebuie să identific ce mă ține înapoi și nu pot înainta. Să fiu gata să acționez când înțeleg ce am de făcut. Cea mai mare piedică pe cale sunt eu. Dacă vrei, poți – auzim mereu. Este greu, dar benefic. Să nu stăm într-un loc când nimic nu satisface.

Pierderea de vreme e în defavoarea mea. Mulți aleg confortul în defavoarea dezvoltării personale. Fii curajoasă și rupe-o cu mediocritatea. Puterea de a face pași întotdeauna începe dinăuntru. Mulți au vise, dar puțini aleargă spre împlinirea visului. Mulți vor să facă ceva, dar nu vor să plătească prețul. Cei mai mulți vor să primească mult și să dăruiască puțin.

Alegerile pe care le facem și faptele urmate sunt definitorii.

Alege să crești în omul dinlăuntru.