17 Iunie

Geneza 18:16-33

Geneza 18:27: ,,Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă”.”

Pentru că Avraam a îndrăznit să vorbească cu Dumnezeu,  El i-a descoperit lucruri noi în ceea ce priveşte judecata Lui cu privire la Sodoma. Dumnezeu judecă păcatul care a intrat în lume prin Adam şi Eva (Geneza 3:17-18; Romani 8:22).

Dumnezeu testează credinţa şi necredinţa. El vede şi cunoaşte totul. Este un judecător perfect. Se apropie de locul şi de părţile implicate ca să vadă dovezi,  să stabilească verdictul şi să pronunţe sentinţa (S-a dus la Avraam şi i-a vorbit despre Sodoma). De asemenea, îngerii care au vizitat Sodoma, au oferit poporului din această cetate oportunitatea de a-şi vedea păcatul, dar oamenii din Sodoma au fost aşa de orbiţi spiritual, încât nici măcar pedeapsa cu orbire fizică nu i-a convins să se pocăiască. Judecata finală a devenit inevitabilă.

Bunătăţile şi îndurările Domnului nu se sfârşesc niciodată. Dumnezeu nu a distrus cu uşurinţă omenirea pe care El a creat-o şi a iubit-o. El a făcut o judecată dreaptă. Când îngerii s-au întors către Sodoma, Domnul a stat de vorbă cu Avraam şi i-a dat lui Avraam oportunitatea să mijlocească pentru Sodoma. Avraam a fost foarte conştient de bunătatea şi de îndurarea Domnului. Cu siguranţă că s-a îngrijorat de nepotul lui, Lot, dar în mijlocirea lui, el nici măcar nu îl menţionează, ci se roagă pentru tot oraşul. Nu cred că şi-a imaginat cât de mare este păcatul în acel oraş. Nici un om din acel oraş nu vroia să fie salvat de Dumnezeu. Pare imposibil faptul că Lot nu a fost deloc influenţat de atmosfera din Sodoma, dar, adevărul este că, nici măcar zece credincioşi nu s-au putut găsi în cetate. Este foarte trist faptul că nici măcar cei din familia lui Lot nu au fost credincioşi Domnului. Dacă ar fi fost zece oameni credincioşi, Domnul ar fi salvat cetatea Sodoma.

Avraam şi-a bazat rugăciunea pe dreptatea lui Dumnezeu, căci El este Judecătorul cel drept. Caracterul perfect al lui Dumnezeu este baza în toate rugăciunile noastre. Dumnezeu nu poate răspunde unor rugăciuni care nu sunt în conformitate cu ceea ce reprezintă caracterului Lui. Rugăciunea noastră trebuie să fie biblică. Unii oameni cred că Sodoma ar fi putut fi salvată dacă Avraam ar fi mijlocit mai mult. L-a călăuzit Dumnezeu pe Avraam în rugăciune? A fost Avraam în acord cu Dumnezeu când s-a oprit din mijlocire? Când citeşti Cuvântul şi poruncile Domnului, te gândeşti la caracterul lui Dumnezeu, la promisiunile Lui şi la acţiunile Lui? Cum te ajută Cuvântul Domnului să te rogi după voia Lui? Cum îţi creşte încrederea în Dumnezeu şi cum ştii că rugăciunile tale împlinesc scopul lui Dumnezeu?

Doamne, ajută-mă să mă rog biblic!

15 Iunie

Geneza 18:16-33

Geneza 18:27 : ,,Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă”.”

Avraam a vorbit cu Dumnezeu. Ce trebuie să facem ca să auzim ce ne spune Dumnezeu? Să credem că Isus este Salvatorul care ne-a răscumpărat de robia faţă de firea păcătoasă, pe care am moştenit de la părinţii noştri? Să ascultăm când ne vorbeşte prin Cuvânt şi prin rugăciune? Să fim atenţi la ceea ce zic oamenii evlavioşi? Să fim atenţi la ce auzim? Să practicăm rugăciunea? Să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze în noi?

Cum înţelegi următoarele versete?

Marcu 4:24-25: ,,El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult. Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are.”

     Ioan 16:13-14: ,,Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.  El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

Cunoşti câteva principii în ceea ce priveşte judecata Domnului? Dumnezeu va judeca orice faptă la vremea hotărâtă de El. Dumnezeu judecă păcatul. Dumnezeu îi primeşte pe cei păcătoşi care se pocăiesc. Dumnezeu nu îl pedepseşte pe cel nevinovat împreună cu cel vinovat. Dumnezeu ştie când păcatul a ajuns la culme şi trebuie pedepsit. Pentru cine te rogi ca să părăsească păcatul?

Cum a fost ascultată rugăciunea lui Avraam? În Geneza 19:16, ni se spune: ,,Şi fiindcă Lot  zăbovea, bărbaţii  aceia l-au apucat de mână, pe el, pe  nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul vroia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.”

Dacă Dumnezeu a ştiut câţi oameni credincioşi sunt în Sodoma, de ce l-a lăsat pe Avraam să mijlocească? Să-l înveţe responsabilitatea de a se ruga pentru cei nemântuiţi, pentru nevoile altora? Să crească în relaţia şi în umblarea lui cu Domnul? Să înţeleagă puterea rugăciunii?

Crezi că Avraam trebuia să continue să se roage?

Cum influenţează Duhul Sfânt rugăciunile noastre? În Romani 8:26, scrie: ,,Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.”

De multe ori, ne concentrăm atenţia asupra unei situaţii ca să o rezolvăm şi nu ne bazăm pe Domnul pentru a face ceea ce este cel mai bine. Dumnezeu ştie ce este în inimile noastre şi cunoaşte toate durerile noastre. El ştie cel mai bine cum să ne ajute. Să ne păstrăm atenţia la Dumnezeu este mai bine decât să rostim vorbe care descriu ce gândim şi ce credem noi că avem nevoie.

Îndrăzneşte înaintea Domnului şi roagă-te prin Duhul Sfânt!

13 Iunie

Geneza 18:1-15

Geneza 18:3 :  ,,Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău”.”

Chiar dacă au trecut mulţi ani, Dumnezeu nu a uitat promisiunea Lui pentru Avraam şi Sara. Dumnezeu nu uită promisiunile Lui. Şi astăzi, El ne descoperă, prin Cuvântul Lui, viaţa pe care o putem avea dacă ascultăm poruncile Lui. El continuă să dea la o parte îndoielile noastre şi să ne crească credinţa, pentru că avem trecere înaintea Lui. Ne pregăteşte să credem că El poate face imposibilul. Pe măsură ce ne încredem în El, vom experimenta schimbarea pe care o va face în vieţile noastre, transformând imposibilul în posibil. Vom experimenta harul Lui.

Cum ai descrie o persoană plină de har? Cunoşti o persoană generoasă şi foarte amabilă? Esenţa cuvântului ,,har”, se referă la o mare favoare faţă de cineva care nu merită. Această calitate o are Dumnezeu. În ziua de astăzi, oamenii nu înţeleg şi nu apreciază harul lui Dumnezeu, pentru că ei cred că merită îndurarea, dragostea şi purtarea Lui de grijă. Biblia ne spune că fiinţele umane sunt păcătoase, împotrivitoare lui Dumnezeu şi hotărâte să meargă pe calea lor. Acest lucru înseamnă că noi toţi merităm pedeapsa, nu bunătatea.  Totuşi, Dumnezeu este plin de har faţă de om.

Iată refrenul imnului compus de Julia H. Johnston: ,,Harul lui Dumnezeu ne iartă şi ne curăţă, Harul lui Dumnezeu este mai mare decât toate păcatele”. Ai experimentat acest har? Poate că Domnul te-a scăpat de anumite consecinţe grave ale faptelor rele pe care le-ai făcut. Harul şi credincioşia Lui fac să strălucească promisiunile Lui şi nu pot fi comparate cu alegerile noastre egoiste, care de multe ori, se conformează cu obiceiurile lumii din jurul nostru şi nu caută scopul lui Dumnezeu.

Doamne, Tu ai har faţă de mine. Te rog să mă ierţi că, de multe ori, am crezut că merit dragostea, iertarea şi bunătatea Ta. Eliberează-mă de mândrie, căci nu vreau să cred că merit ceva ci, în umilinţă, doresc să recunosc favoarea pe care o am înaintea Ta. Eu sunt roaba Ta şi Te rog să nu treci pe lângă mine fără să Te opreşti;  Te rog să nu treci pe lângă casa mea fără să o binecuvântezi. Vorbeşte-mi, ca să-mi creşti credinţa şi ajută-mă să mă schimb după voia Ta.

Bunătatea Ta mă îndeamnă la pocăinţă. Mă bucur să ştiu că bunătăţile Tale nu s-au sfârşit, îndurările Tale nu au ajuns la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire, de aceea, nădăjduiesc în Tine. Doamne, Tu eşti bun cu cine nădăjduieşte în Tine, cu sufletul care Te caută. (Plângerile lui Ieremia 3:22-25).

Doamne, Te laud, căci harul Tău m-a iertat şi m-a curăţit!