4 Februarie

Geneza 3:7-13

Geneza 3:7a: ,,Atunci li s-au deschis ochii la amândoi.”

De ce li s-au deschis ochii? Ca să vadă răul? Să le fie ruşine? Au văzut răul pentru prima dată. Au început să vadă consecinţele răului, ale păcatului. Un păcat duce la altul şi la altul, şi la altul.

Cum au încercat Adam şi Eva să-şi ascundă păcatul? Cum au răspuns când L-au auzit pe Dumnezeu în grădină? Cum a răspuns Adam la întrebarea Domnului? A fost corect răspunsul lui? Care a fost răspunsul Evei? A fost corect răspunsul ei? Cine a fost responsabil pentru păcatul lui Adam şi al Evei? Oare de ce au încercat ei să blameze pe altcineva?

În ce situaţii răspunzi asemenea lui Adam şi Evei? Îţi ascunzi păcatul? Îţi asumi responsabilitatea pentru păcatele tale? Găseşti scuze? Arunci vina pe alţii?

Consecinţele păcatului sunt imediate şi veşnice. Adam şi Eva şi-au pierdut inocenţa, au pierdut grădina Eden… Toată omenirea a moştenit de la ei o natură păcătoasă (Romani 5:12). Noi toţi ne naştem morţi spiritual. Tendinţa noastră este să păcătuim. Dar harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul. Harul lui Dumnezeu le-a mai dat o şansă lui Adam şi Evei.

Adam nu şi-a recunoscut păcatul. El a spus că Eva a fost vinovată şi, prin urmare, Dumnezeu este de vină pentru că El i-a dat-o de nevastă. Cât de des îi blamăm pe alţii pentru păcatele noastre?! Acesta este un joc urât (Iacov 1:13-15).

Păcatul nostru este responsabilitatea noastră! Pe cine blamezi tu pentru păcatul tău? Cui îi place acest joc murdar? Păcatul este urât şi rău şi are consecinţe grave: durere, suferinţă, muncă grea, blestem.

Păcatul aduce consecinţe imediate şi eterne. Nimeni nu scapă de consecinţele lui. Va avea loc o judecată dreaptă. Cu ce păcat flirtezi chiar acum? Ce păcat îţi controlează viaţa? Crezi că poţi să înoţi împotriva curentului? Crezi că Dumnezeu nu vede? Crezi că poţi să-L ignori pe Dumnezeu? La ce păcat te îndeamnă Dumnezeu să renunţi? Îl vei părăsi? Te vei pocăi? Îl vei urma pe Dumnezeu? Când?

Rezultatul imediat al neascultării lui Adam şi a Evei, a fost că au văzut că sunt goi, neacoperiţi, expuşi înaintea lui Dumnezeu şi unul înaintea celuilalt. Este posibil ca haina de lumină cu care i-a îmbrăcat Dumnezeu să-i fi părăsit. Slava care i-a acoperit înainte de păcat n-a mai fost prezentă din cauza păcatului. Conştiinţa vinovată a dat naştere la un lanţ de reacţii care izbucneau din adâncurile lor. Şi-au făcut haine din frunze. Şi astăzi sunt oameni care încearcă să-şi acopere păcatele cu activităţi religioase sau cu acte de caritate, dar nimic nu acoperă păcatul. Vinovăţia lor i-a făcut să se ascundă printre copaci. Şi astăzi unii oameni se ascund ca să evite pedeapsa pentru faptele lor. Mulţi aleg să lucreze peste măsură de mult ca să-şi amorţească conştiinţa. Alţii trăiesc prinşi în activităţi zgomotoase pentru a acoperi vocea lui Dumnezeu şi chemarea Lui.

Păcatul a adus acest sentiment de nesiguranţă. De atunci, omul a fost sclavul fricii de moarte (Evrei 2:14-15), atâta timp cât nu vrea să aibă parte de favoarea lui Dumnezeu (Isaia 59:2). Moartea este cea mai dureroasă realitate a rasei umane. Toţi oamenii mor.

Adam o blamează pe Eva, Eva îl blamează pe şarpe şi Adam se plânge de nevasta pe care i-a dat-o Domnul. Aşa se întâmplă şi astăzi. Ai auzit pe cineva spunând: ,,Din cauza tatălui meu, care a fost distant faţă de mine, am fost şi eu distantă faţă de Dumnezeu!”? Sau: ,,Mama mea m-a obligat să merg la biserică, dar ea nu a fost un model pentru mine!”. Nu îi putem învinovăţi pe alţii nici măcar parţial, ci trebuie să ne asumăm toată vina pentru neascultarea noastră faţă de Dumnezeu.

Doamne, îmi deschid ochii și urechile la Cuvântul Tău. Îmi asum toată responsabilitatea pentru păcatul meu. Îți mulţumesc pentru chemarea Ta care mă îndeamnă să mă pocăiesc! Tu eşti un Dumnezeu plin de dragoste şi îndurare. Mă încred în Tine. Vin în prezenţa Ta. Mă opresc şi nu mai vreau să-mi ascund păcatele, ci vreau să mă îmbrac cu haina neprihănirii, primită de la Hristos, Cel care a murit pe cruce pentru păcatele mele. Vreau să experimentez pacea Ta. Curăţă-mi conştiinţa de faptele mele murdare! Iartă vina păcatului meu şi dă-mi har, fă-mă să rămân în ascultare şi în dependenţă totală faţă de Tine. Cred în Salvatorul! Cred în viaţa veşnică! Mă îndepărtez de minciunile celui rău ca să nu ajung în iad. Îți mulţumesc pentru harul Tău!

Păstrează-ţi conştiinţa curată și ochii deschiși!

3 Februarie

Geneza 3:1-6

Geneza 3:6: ,,Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea şi bărbatul a mâncat şi el.”

Care au fost alegerile Evei atunci când şarpele a venit la ea?

1. Eva a ascultat. Eva a ales să asculte şi să se joace cu ispita. Ispita nu este un păcat, dar ea duce la păcat. Din loialitate faţă de Dumnezeu, nu trebuie să ne jucăm cu ispita în gândurile noastre, ci să alergăm la Dumnezeu după ajutor (Iacov 4:7).
2. Eva a privit. Când Eva s-a uitat la fruct, a ales să fie atentă la lucrul interzis. Privirea la lucrurile interzise ne orbeşte ochii şi ne face să nu mai vedem realitatea. Eva a uitat să se bucure de toţi ceilalţi pomi din grădină. Păcatul i-a inundat inima (1 Ioan 2:16). „Bun de mâncat” – trimite (se referă) la pofta firii pământeşti. „Plăcut la vedere” – trimite la pofta ochilor. „De dorit ca să deschidă cuiva mintea” – trimite la lăudăroşenia vieţii. Este imposibil să iubim în acelaşi timp şi lumea, şi pe Dumnezeu. Un copil al lui Dumnezeu încetează să mai iubească lumea şi pofta ei. El nu mai aparţine lumii. Eva a ales să cedeze ispitei, în loc să se supună lui Dumnezeu. Care este alegerea ta? Lumea sau Dumnezeu? Ce spun intenţiile şi acţiunile tale?
3. Eva a luat. Alegerile anterioare au îndepărtat-o pe Eva de Dumnezeu şi distanţa devenea tot mai mare. Ea a apucat fructul cu uşurinţă şi a luat decizia să păcătuiască (Iacov 5:17). Păcatul inimii devine o acţiune exprimată în faptă.
4. Eva a mâncat. Eva a permis păcatului să intre în viaţa ei şi moartea a început să o cuprindă. A murit spiritual. Armonia ei cu Dumnezeu a dispărut. Moartea fizică a devenit inevitabilă. Un singur păcat aduce vinovăţia tuturor oamenilor (Iacov 2:10).
5. Eva a dat. Eva i-a dat şi lui Adam să mânânce şi a păcătuit şi el. Păcatul este contagios. Păcatul nostru personal îi afectează întotdeauna şi pe alţii şi pătrunde în toate relaţiile noastre.

Cum răspunzi ispitei? Ce alegeri faci în ceea ce priveşte: ascultarea, privirea, gândirea, faptele, părtăşia? Alegi voia lui Dumnezeu? Sau alegi să asculţi de dorinţele tale? Este atenţia ta la ceea ce nu ai? Uiţi de binecuvântările pe care le ai?

Alege să rămâi în dependenţă totală de Dumnezeul tău!

2 Februarie

Geneza 3:1-6

Geneza 3:1: ,,Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”

Şarpele din Eden este sursa tuturor relelor. El fură Cuvântul din inima şi din mintea noastră. El plantează sămânţa falsă în bisericile noastre, căci vrea ca buruienile să arate ca grâul. El este înşelătorul, prefăcutul, rebelul. El a sădit îndoiala şi nemulţumirea în inima Evei. Eşti nemulţumită cu circumstanţele vieţii tale?

Diavolul i-a sugerat Evei să-şi apere drepturile, poftele şi plăcerile. A captat atenţia Evei asupra unui singur lucru interzis, până când ea a uitat de toate celelalte lucruri pe care le avea. Încotro se îndreaptă  atenţia ta? Ţi se pare că nu-i drept să n-ai anumite bunuri? Ce poţi să spui despre interdicţii? Ţi-a sugerat diavolul că poţi să scapi cu bine, chiar dacă nu asculţi de Cuvântul Domnului?

Eva a pierdut frica sănătoasă de Domnul şi a ajuns să se îndoiască de pedeapsa Domnului. Aceleaşi tactici le foloseşte diavolul şi astăzi. El îi ispiteşte pe oameni, le şopteşte că nu există iad, zicând: „Cum poate un Dumnezeu bun să trimită pe cineva în iad?” De fapt, noi alegem raiul sau iadul prin ascultarea sau neascultarea noastră faţă de Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă. De fapt, Domnul Isus ne vorbeşte mai mult despre pedeapsa din iad, decât despre răsplătirile care ne aşteaptă în cer.

Diavolul o ispiteşte pe Eva, o ademeneşte cu gândul că poate să ajungă înţeleaptă şi puternică asemenea lui Dumnezeu („vei fi ca Dumnezeu…” – Geneza 3:5). Ce tragedie! În loc să aştepte să primească de la Dumnezeu cunoştinţa binelui şi răului, Eva a ales independenţa de Dumnezeu. Pe de altă parte, Domnul Isus l-a învins pe Satan, duşmanul, căci a rămas în voia Tatălui. Cum încearcă cel rău să te facă independent faţă de Domnul? Cum îţi întunecă el mintea ca să nu vezi revelaţia primită de la Dumnezeu? Ce influenţă au gândirea lumii şi atracţiile ei asupra ta?  Cine îţi influenţează cel mai mult viaţa? Unde te duce această influenţă?

Alege zilnic ascultarea de Dumnezeu!