*
Proverbe 25
*
Doamne, Îţi mulţumesc pentru cartea Proverbele lui Solomon, proverbe strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Cred că slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor; înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.
Vreau să fiu un vas ales, de aceea mă uit cum se scoate zgura din argint şi cum argintarul face din el un vas ales, ca să învăţ să mă las în mâinile Olarului să-mi dea forma pe care El o doreşte.
Scot afară răul din mine prin rugăciune şi prin ajutorul Tău, căci doresc să mă întăresc prin neprihănire.
Nu mă fălesc înaintea altora şi nu iau locul celor mari; căci este mai bine să mi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fiu pogorâtă înaintea celor pe care mi-i văd ochii.
Nu mă grăbesc să mă iau la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştiu ce să fac, când mă va lua la ocări aproapele meu. Îmi apăr pricina împotriva aproapelui meu, dar nu dau pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să mă umple de ruşine şi să-mi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
Sunt atentă la cuvintele pe care le rostesc, căci un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint; ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare; ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
Nu mă laud cu dărniciile mele, căci aşa ca norii şi vântul fără ploaie, este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
Tată ceresc, ajută-mă ca prin răbdare să înduplec pe alţii şi limba mea să fie dulce, căci o limbă dulce poate vindeca oase.
Caut să fiu cumpătată în toate lucrurile. Ajută-mă să mănânc atât cât îmi ajunge, ca să nu mă îmbolnăvesc din poftă nestăpânită şi lăcomie.
Calc rar în casa aproapelui meu, ca să nu se sature de mine şi să nu mă urască.
Spun adevărul, căci ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
Nu-mi pun nădejdea în oamenii stricaţi, căci ca un dinte stricat şi ca un picior care şchiopătează, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
Doamne, învaţă-mă cum să mă port cu cei ce sunt în nenorocire, căci ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
Dacă este flămând vrăjmaşul meu, vreau să-i dau pâine să mănânce; dăcă-i este sete, vreau să-i dau apă să bea; căci făcând aşa, adun cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îmi va răsplăti.
Mă păzesc de clevetire, căci precum vântul de miazănoapte aduce ploaia tot aşa limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
Dă-mi putere să îmi stăpânesc limba, ca nu cumva să spună cei din casa mea că este mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o femeie gâlcevitoare.
Mă bucur să dau veşti bune, căci ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.
Nu mă clatin în faţa celui rău, căci ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
Vreau să am echilibru în toate lucrurile fără să alerg după slava mea însumi.
Tată ceresc, Te rog să dezvolţi în viaţa mea roada Duhului Sfânt: stăpânirea de sine, căci omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.
Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea
să vorbim cuvintele vieţii care izvorăsc dintr-o inimă în care Duhul Sfânt rodeşte!
ANA TATAR ANDRAS 