La crucea Lui

19 juneIsaia 36-39

Isaia 37:20

„Acum,

Doamne,

Dumnezeul

nostru,

izbăveşte-ne!”

 *

Care sunt insultele pe care le auzi în societatea noastră împotriva principiilor şi autorităţii lui Dumnezeu?

Cum te mângâie Dumnezeu în suferinţele zilnice?

Cum răspunzi la insultele lumii? Cum te porţi cu cei care te insultă?

Inima noastră trebuie să-L laude pe Domnul pentru credincioşia Lui şi pentru răspunsul la rugăciuni. Lauda trebuie să fie un mod de viaţă, nu doar o alegere sau o opţiune din când în când. Când lumea ne respinge, ne întoarcem la Dumnezeu care are milă şi îndurare, har şi binecuvântare.

Ce presiune ai chiar acum în viaţa ta care te împinge la frică şi îndoială? Nu uita că Dumnezeu este dragoste, şi El a promis că este cu tine. Găseşte în Cuvântul Lui versete pe care să te bazezi.

Noi trebuie să punem poverile noastre la crucea Lui prin rugăciune. Orice îngrijorare, orice conflict, adus în prezenţa Domnului prin laudă şi închinare poate fi schimbat.

Recunoaşte caracterul lui Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.

Trebuie să scriem răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre ca o aducere aminte a bunătăţilor Lui, pentru că noi uităm repede lucrurile bune.

Care necazuri îţi aduc durere şi suferinţă? Cine sau ce îţi fură curajul şi bucuria?

Vrei să-i spui Domnului şi să ceri vindecare?

Vei aştepta cu răbdare răspunsul Lui?

Noi suntem într-o continuă dependenţă de Domnul. Avem nevoie de călăuzirea Lui.

Ce anume îţi distrage atenţia de la Domnul?

Ce dorinţe, ce ambiţii te depărtează de înţelepciunea şi căile lui Dumnezeu?

Cum vei aduce corectare prin Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum vei mulţumi pentru harul salvării?

Doamne, Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de cel rău prin puterea Numelui Tău şi sfinţeşte-mă prin Adevărul Tău. Mulţumesc pentru harul Tău prin suferinţă, pentru curajul pe care mi-l dai să mă lupt lupta cea bună a credinţei şi pentru bucuria pe care o am în prezenţa Ta. Tu îmi asculţi rugăciunile şi mă vindeci. Tu îmi dai înţelepciune şi mă ajuţi să aştept în tăcere ajutorul Tău.

Doamne, inima mea se roagă şi aşteaptă!

Cred

credIsaia 24:16b-23

*

Isaia 24:18b

„Se

clatină

temeliile

pământului.”

*

 

Ce nu se clatină niciodată? Adevărul lui Dumnezeu!

Învaţă pe copilul tău sau al altora cele cinci adevăruri fundamentale pe care ar trebui să le cunoască orice creştin. Aceste adevăruri sunt şi vor fi adevărate pentru totdeauna.

  1. Scriptura este singura autoritate pentru o viaţă trăită în ascultare de Domnul. Nici o altă carte oricât de bună ar fi nu se poate ridica deasupra Scripturii.
  2. Mântuirea este posibilă numai prin Cristos. Noi nu ne putem salva pe noi, nici alţii nu pot. Domnul Isus este unic prin naşterea, moartea, îngroparea, învierea şi înălţarea Lui. El este singurul care a trăit pe pământ ca om fără păcat. El este astăzi la dreapta lui Dumnezeu şi se va întoarce să domnească, pedepsind pe cel rău. Nimeni nu poate ajunge la Tatăl Dumnezeu, decât prin Domnul Isus Cristos.
  3. Mântuirea este posibilă numai prin credinţă. Credem că Isus Cristos a plătit pentru păcatele noastre la cruce. Nu o putem cumpăra. Nu o putem câştiga prin fapte bune.
  4. Mântuirea este harul lui Dumnezeu pentru noi. Nu noi L-am ales pe Dumnezeu. Nu noi L-am iubit pe Dumnezeu. El ne-a ales şi ne-a iubit.
  1. Viaţa noastră trebuie trăită pentru slava lui Dumnezeu. Viaţa nu este a noastră. Nu putem face ce vrem. Tot ce am şi sunt este de la Dumnezeu. Nu eu, ci Dumnezeu are toată puterea în cer şi pe pământ.

Seamănă adevărul. Încrede-te în Domnul. Roagă-te să te lumineze, să fii creativă, să-ţi dea înţelepciune, perseverenţă, consistenţă şi consecvenţă în ceea ce faci.

Doamne, mulţumesc pentru Cuvântul Tău. El este cea mai mare autoritate pentru mine.

Mulţumesc pentru mântuirea pe care mi-ai dat-o prin Cristos. Cred că El este Salvatorul meu. Cred că El a fost singurul fără păcat în întreaga omenire. Cred că El este singura cale către Tatăl. Cred că El a murit pe cruce pentru mine şi mi-a iertat toate păcatele.

Mulţumesc pentru iertare. Mulţumesc că mă iubeşti cu o iubire veşnică. Ajută-mă să rămân în voia Ta, să Te laud şi să recunosc că Tu ai toată puterea în cer şi pe pământ. Cred că Tu vei reveni ca să domneşti şi Împărăţia Ta o să fie perfectă pentru că o să distrugi pe cel rău.

Cred din toată inima că

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu

care a murit pentru păcatele mele!

Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.

 

Viaţa trăită împreună cu El

Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este Cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5), în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții Sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu El. Această înțelegere a situației presupune învierea Sa din morți. Ascultarea și dragostea Lui, dovedite în moartea Sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu El.

Însă în vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră, cu atât mai puțin.

În ce-i privește pe creștini aceștia își vor trăi viețile împreună cu Cel care a murit pentru ei. El Şi-a dat viața pentru toți oamenii, iar cei care-L urmează trebuie să și-o trăiască împreună cu El.

Cum este viața trăită împreună cu El? Ce anume o caracterizează? Potrivit cu 1 Tesaloniceni, această viața are următoarele coordonate: o viață în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare. Credința, dragostea și speranța caracterizează viața trăită împreună cu Isus. Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor identitate (ceilalți îi cunosc  făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea vieții de către Cristos, Cel care a murit și a înviat, duce la a fi cunoscuți de oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.

Sorin Sabou

sorinsabou.com

“Viata traita impreuna cu Isus … este o arma de aparare… un mod prin care se exprima identitatea noastra.” Doamne ajuta! Fg

Crucea

Ioan 12

*

Ioan 12:33

*

„Vorbind astfel

arăta

cu ce moarte

avea să moară.“

*

Domnul Isus a murit pe cruce.

Pentru necredincioşi crucea este un simbol al umilinţei, degradării, căderii.

Pentru Dumnezeu şi pentru creştini, crucea este „lucrul făcut până la capăt de Domnul Isus“. Nimic nu atrage aşa de mulţi oameni la Cristos ca şi crucea, unde mulţi scapă de povara păcatelor. (Mulţi oameni nu recunosc vinovăţia lor, deşi în conştiinţa lor ştiu că sunt vinovaţi — de aceea sunt atâtea boli pshihice). Pavel spune: ,,Nu vreau să ştiu nimic altceva între voi decât pe Cristos, şi pe El răstignit”, sau, ,,Noi predicăm pe Cristos cel răstignit… pentru că El este puterea lui Dumnezeu”.

Când Domnul Isus le-a vorbit despre „înălţare“, oamenii au fost într-o mare confuzie. Ce au auzit nu se potrivea cu cunoştinta şi credinţa lor despre Mesia.

Cum Îl cunoşti tu pe Mesia, şi ce crezi despre El? Se potriveşte ceea ce auzi de la alţii cu ceea ce scrie în Scripturi?

Doamne, vreau să cred în Tine, să cred tot ce scrie în Scripturi, să nu-mi fie frică de nimeni, de nici o autoritate sau conducere omenească care este împotriva Ta, şi să iubesc mai mult slava Ta decât slava oamenilor. Mulţumesc că ai venit ca o lumină, ca să mă scoţi din întuneric şi să mă ajuţi să văd unde merg. Vreau să păzesc cuvintele Tale ca să nu cad sub judecată.

Tată, Te rog ajută-mă să am ochii deschişi şi inima curată. Păzeşte-mă de necredinţă, căci Tu eşti Sprijinitorul vieţii mele.

Domnul este Sprijinitorul tău!

Să nu te temi de nimic!

 

Tu poartă Crucea cu demnitate!!!

Oameni ai păcii

Ioan 20:19-23

*

Ioan 20:19b 

*

,,Pace vouă!“

*

*

Ce este viaţa din belşug?

Viaţa din belşug include prezenţa puterii lui Dumnezeu în lucrare.

În primul rând oamenii trimişi de Dumnezeu în lucrare sunt oameni ai păcii. Domnul a zis ucenicilor: ,,Pace vouă“. Domnul dă pacea în inimile noastre. Duhul Sfânt dă putere în lucrare. Noi nu avem putere. Fără puterea Duhului  Sfânt nimic nu are valoare veşnică.
Lucrarea Domnului nu se face cu putere omenească.

Ce fel de lucrare faci tu cu puterea ta?
Eşti tu o persoană plină de pace? Ai o inimă liniştită, pentru că recunoşti că lucrarea este a Domnului, cu puterea Lui?
Care sunt lucrările care au valoare veşnică?

,,Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate”. Iertarea o dă numai Dumnezeu. Noi suntem doar canale ale iertării Lui.
Noi dăm mai departe la alţii vestea cea bună şi avem autoritate să-i avertizăm pe oameni în ce priveşte judecata celor necredincioşi.

Pacea vine în viaţa unui om în urma trăirii unei vieţi cu sens, născută din siguranţa victoriei pe care Domnul a avut-o prin învierea Lui, şi prin ştiinţa că lucrarea noastră nu este în zadar.

Este aşa mare linişte şi uşurare în viaţa unui credincios care lucrează împreună cu Domnul.

Domnul să te copleşească cu puterea prezenţei Lui!

Tu fă lucrarea Domnului cu pace!

La Betleem

Luca 2:1-7

Adevărul important este

,,Călătoria spre Betleem,

la staulul unde

S-a născut Isus“.

 

,,În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria, Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David numită Betleem (pentru că era din casa şi din seminţia lui David) să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşurat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.“

 

Iosif şi Maria au respectat autoritatea pusă de Domnul în ţara lor. Porunca lui Cezar August a fost împlinită. Deşi drumul a fost lung şi greu (pe jos, cu un măgar, Maria însărcinată în luna a noua), au călătorit din Nazaret până la Betleem.

Cum respecţi tu autoritatea pe care Domnul o lasă în ţara ta, în familia ta, în biserica ta? Îţi este greu să renunţi la planurile tale şi să te supui autorităţii pe care a pus-o Domnul în viaţa ta? Te rogi ca să ai un spirit smerit?

Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor şi El plănuieşte toate evenimentele. El este suveran şi nimic nu-L ia prin surprindere. Crezi tu?

Trebuia să fie o înscriere ca Iosif şi Maria să plece la Betleem.

Toate lucrurile îşi au vremea lor (Eclesiastul). Cum colaborezi cu Domnul ca să înţelegi lucrurile şi vremea lor?

Care lucru îl cere Domnul astăzi de la tine?

Unde este Domnul Isus acum? Este El în casa ta? Ai loc pentru El? Este El în inima ta? Ai loc în inima ta pentru El?

 

Fie ca în inima ta să fie întotdeauna

un loc pentru Domnul!