Țara sfântă, Poporul sfânt

Advertisements

În fiecare dimineaţă

1 mornig*

Isaia 50:1-5

Isaia 50:4b „El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă,

El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.”

*

Cum ascultă ucenicii?

Cine nu ascultă, ajunge în robie?

Din ce cauză a ajuns poporul Israel în robie?

Din cauza păcatelor cărora s-au vândut, din cauza fărădelegilor săvârşite. Deşi au ajuns în robie, Dumnezeu totuşi le vorbeşte. Dumnezeu răspunde îndoielilor copiilor Lui. Poporul a crezut că Dumnezeu l-a abandonat, dar Dumnezeu îi întreabă: dacă credeţi că am divorţat de voi, arătaţi-mi certificatul de divorţ; dacă credeţi că v-am vândut, arătaţi-mi banii cu care v-am plătit.

La care lucruri te gândeşti când îndoiala te cuprinde? Când simţi că Dumnezeu te-a abandonat?

Tragedia umană şi suferinţa nu sunt evidenţe ale faptului că Dumnezeu ne-a abandonat.

Dumnezeu ne vorbeşte. Cum Îi răspundem noi?

Dumnezeu este atotputernic. Cum Îi recunoaştem suveranitatea Lui?

Noi alunecăm în păcatul necredinţei. Ne îndoim de persoana, promisiunile şi puterea Lui. Cine nu s-a îndoit niciodată de Dumnezeu? Robul Domnului!

Care este relaţia Robului cu Stăpânul în aceste versete?

Robul este ascultător, aude şi împlineşte ce zice Stăpânul, se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte instrucţiunile Stăpânului. Are o limbă iscusită, ştie să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare, are putere să izbăvească, mâna Lui poate să răscumpere, are putere peste ape şi peste ceruri.

Ce înseamnă pentru tine că Robul se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte Stăpânul?

Ce importanţă are pentru tine ascultarea de Stăpân în fiecare dimineaţă?

Cuvântul lui Dumnezeu poate să ne ridice şi să ne dea speranţă când suntem obosite, descurajate şi abătute.

Matei 11:28-30 ne spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Matei 14:23 ne spune că Domnul Isus S-a rugat singur până s-a înnoptat. Roagă-te şi tu seara.

Marcu 1:35 ne spune că Domnul Isus, dimineaţa pe când era încă întuneric, S-a sculat, S-a dus într-un loc pustiu ca să se roage. Roagă-te şi tu dimineaţa devreme.

Doamne, vreau să cunosc voia Ta, de aceea Te rog dă-mi o ureche care aude de la tine în fiecare dimineaţă.

Doamne, fereşte inima mea de întristare

şi ţine-o trează pentru rugăciune!

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

Inima, gura, ochii şi mâinile

Isaia 1

*

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul Domnului.”

*

 

Doamne, vreau să ascult şi să iau aminte când îmi vorbeşti. Mulţumesc că mă hrăneşti şi mă creşti prin Cuvântul Tău. Nu vreau să mă răzvrătesc împotriva Ta. Tu eşti Stăpânul meu şi vreau să Te recunosc în toate căile mele.

Ştiu că fac parte dintr-un neam păcătos, încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi care au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel şi I-au întors spatele. Răzvrătirea noastră a atras pedeapsa Ta peste noi şi inima noastră suferă de moarte. Numai Tu poţi da viaţă inimilor noastre. Viaţa noastră este o pustie de multe ori şi străinii noştri ne nimicesc. Păcatul ne-a făcut să ajungem ca o cetate împresurată.

Doamne, caut ce este plăcut înaintea Ta. Când vin la închinare, învaţă-mă să mă înfăţişez cu lucrurile care nu-Ţi spurcă Templul Tău, să aduc daruri care nu sunt o scârbă pentru Tine. Fereşte-mă de orbire spirituală care mi-ar ascunde nelegiuirea unită cu sărbătoarea. Nu vreau ca darurile mele să fie o povară pe care Tu nu o poţi suferi. Nu-Ţi întoarce ochii când îmi întind mâinile spre Tine. Curăţeşte-mi inima şi mâinile. Ajută-mă să iau dinaintea ochilor Tăi faptele mele rele şi să încetez să mai fac răul.

Învaţă-mă să fac binele, să caut dreptatea, să ocrotesc pe cel asuprit, să fac dreptate orfanului, să apăr pe văduvă. Vreau să ascult de Tine ca să fiu binecuvântată.

Ajută-mă să mă feresc de necredincioşie şi ucidere cu limba sau cu fapta. Hoţia şi mita să nu se lege de mine.

Mulţumesc că mă aperi de duşmani. Tu Îţi vei întinde mâna asupra lor şi îi vei depărta de mine. Cred că vei aduce vremuri bune. Vei aduce mântuirea Ta peste mine şi peste casa mea. Ajută-ne să ne întoarcem cu toţii la Tine ca să fim mântuiţi. Nu ne lăsa să Te părăsim prin răzvrătirea şi păcatele noastre ca nu cumva să ajungem la pieire, să nu ajungem la ofilire sau ca un câlţ care arde, piere şi se stinge.

 

Doamne, curăţeşte inima, gura, ochii şi mâinile mele!