Ce vesteşti tu prin purtarea ta?

1 vestescIsaia 42:1b

„El va vesti neamurilor judecata.”

*

Păcatul atrage judecata lui Dumnezeu asupra noastră. Nemulţumirea este un păcat.

Nemulţumirea se biruieşte prin mulţumire.

Învaţă pe copil să fie mulţumit cu ceea ce are, nu să fie controlat de ceea ce are.

Când a fost ultima dată când ai dat ceva special unei familii nevoiaşe? Cum l-ai implicat pe copilul tău în această activitate? Care a fost reacţia copilului tău?

Cum i-ai explicat copilului tău că Dumnezeu poartă de grijă şi este Dătătorul oricărui dar bun?

Citeşte şi memorează versete care Îl prezină pe Dumnezeu ca Cel ce poartă de grijă, Cel generos, Cel care dăruieşte.

Cercetează-ţi motivele darurilor tale către alţii.

Dezvoltă-ţi bucuria de a da, nu numai de a primi.

Ce activităţi din familia ta creează nemulţumire? Fă o evaluare şi dacă este necesar fixează nişte reguli. Înlocuieşte ieşirile sau cumpărăturile cu o excursie, cu o vizită la grădina botanică sau la grădina zoologică. Ascunde toate cărţile preferate din familie pentru o perioadă de timp să vezi ce se întâmplă.

Care este răspunsul celor din familia ta când lucrurile personale se strică sau se pierd? Discutaţi şi învăţaţi despre respectul faţă de bunul altuia? Este claritate în mintea copilului că distrugerea bunurilor altora este greşit? Se dezvoltă în casa ta respectul faţă de proprietatea altuia? Stabileşti tu reguli de restituire a lucrurilor stricate sau pierdute? Fii atentă să nu pui prea mult accent pe ceea ce este trecător în defavoarea a ceea ce e veşnic.

Dacă un copil învaţă mulţumirea în casa părintească va fi mai uşor pentru el când va creşte mare să înfrunte viaţa cu provocările ei.

1 Timotei 6:6 ne spune: „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.”

Evrei 13:5 afirmă: „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”.”

Doamne, ajută-mă să fiu o persoană evlavioasă, să mă mulţumesc cu ceea ce Tu mi-ai dat şi să mă încred în Tine că nu mă vei părăsi niciodată.

 

Doamne, învaţă-mă să am o inimă mulţumită cu ceea ce am,

nu controlată de ceea ce am!

 

Advertisements

Ce vezi?

Ce vezi tu când te uiţi înapoi?

Ioan 21:19b  ,,Vino după Mine.“

Ioan 21:20-25

 

,,Petru s-a întors şi a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: ,,Doamne, cine este cel ce Te vinde?“ Petru s-a uitat la el, şi I-a zis lui Isus: ,,Doamne, dar cu acesta ce va fi?“ Isus i-a răspuns: ,,Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu, vino după Mine!“ Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: ,,Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?“ Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea acesta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris.“

Ce vezi tu când te uiţi înapoi? Crezi că este bine să te uiţi înapoi?

Îţi este mai uşor să te uiţi înainte sau înapoi?

Îţi este mai uşor să te uiţi la tine sau la alţii?

Ce se întâmplă când atenţia ta este asupra altora?

Dacă te preocupi de alţii (curiozitatea – cine, ce face), crezi că mai ai timp de tine?

Domnul ne mustră şi ne spune că este de lucru în viaţa noastră. Noi nu trebuie să-i punem la punct pe alţii, ci să ne punem pe noi la punct.

Nu este treaba mea ce se va întâmpla cu altul. Datoria mea este ca eu să-L urmeaz pe Domnul!

Tu, du-te după Domnul!

Nu-L pierde pe Isus din privirea ta!