Dis-de-dimineaţă

Isaia 5:11-17

Isaia 5:11a

„Vai

de cei ce

dis-de-dimineaţă

aleargă după băuturi.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii. Vai de beţivi şi de cei ce iubesc petrecerile!

În loc de pasiunea pentru Domnul şi sensibilitate pentru cei din jur, atenţia multora este pentru plăceri. Unii oameni (credincioşi) vor totul acuma (să trăiască în plăceri). Osea 4:1 spune că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nu au pricepere. Ei nu cunosc lucrările Domnului. Versetul 12 spune că ei nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui.

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Cum nesocoteşti tu lucrarea Domnului? Cum respecţi tu lucrarea mâinilor Lui?

Care este atenţia ta în viaţă? Petrecerile şi întâlnirile la un pahar (de vorbe)?

Este atenţia ta la Domnul sau la lume?

Dacă vrei să ştii, uită-te la calendarul tău (ce faci cu timpul) şi la banii tăi (pe ce cheltuieşti banii). Vei afla unde este interesul tău.

Aceşti iubitori de mâncare şi băutură vor muri de foame şi se vor usca de sete (v.13b). Sfinţenia lui Dumnezeu este manifestată prin dreptatea Lui. Domnul va umili pe cei beţivi şi pe cei ce iubesc petrecerile. Vor rămânea cu nimic, vor ajunge robi, vor fi doborâţi.

În versetul 17 vedem o societate în ruine şi pământul bogaţilor rămas pentru animale.

Efeseni 5:18 ne spune: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiţi plini de Duhul Sfânt”. O viaţă plină de Duhul Sfânt şi de roadă după voia lui Dumnezeu bea în mod repetat din Duhul lui Dumnezeu ca să-şi înnoiască mintea, să-şi bucure inima şi să primească energia necesară să trăiască prin harul Domnului, spre gloria şi onoarea Lui.

Ce ai vrea să vadă alţii în viaţa ta? Vei cere tu puterea de la Domnul ca să trăieşti pentru plăcerea Lui prin gândurile tale, cuvintele tale, faptele tale, situaţiile tale?

 

Doamne, îmi doresc ca inima mea să fie plină de Duhul Sfânt

nu de plăceri!

Ce faci in ziua întâi a săptămânii?

Ioan 20:1-9

,,În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când încă era întuneric şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus şi le-a zis: ,,L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.“
Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înlăuntru; a văzut fâşiile de pânză dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos, iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic care ajunsese cel dintâi la mormânt a intrat şi el şi a văzut şi a crezut. Căci tot nu pricepeau, că după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.“

Ce faci tu în ziua întâi a săptămânii?
Ce faci tu dis-de-dimineaţă? Unde alergi? Unde te uiţi? Ce vezi?
Îl vezi pe Isus? Îl crezi pe Isus? Pricepi Scripturile?

Doamne Isuse, mulţumesc că pot merge la casa ta dis-de-dimineaţă.
Mulţumesc că pot să mă rog şi să citesc Cuvântul, dis-de-dimineaţă.
Mulţumesc că în fiecare dimineaţă pot să mă bucur de toate lucrurile pe care Tu le faci pentru mine.
Mă bucur să alerg la Tine în fiecare dimineaţă.

Aleargă la Domnul dis-de-dimineaţă!