Slujeşti cu bucurie?

Ioan 13

Ioan 13:5

„Isus a turnat apă într-un

lighean şi a început să spele

picioarele ucenicilor

şi să le şteargă

cu ştergarul cu care S-a încins.“

*

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cu bucurie.

Domnul a dat acest privilegiu părinţilor: să ajute copiii să experimenteze bucurie în slujirea, servirea altora cu o atitudine de umilinţă şi respect. Nu este un impuls natural pentru un copil ca să-i ajute pe alţii. Dă-i ocazii să ajute pe alţii cât poţi de repede. Creşte-i treptat responsabilităţile în casă.

Învaţă-l cum se fac lucrurile, deoarece el nu ştie. Nu uita că vrei să-l înveţi să slujească cu bucurie, nu vrei să pui poveri pe umerii lui. Copilul observă o atitudine egoistă la părinţi şi începe să se plângă, să fie dezinteresat şi nu mai cooperează cu tine. Păzeşte-te de pornirea ta de a face din nou lucrurile făcute de copil. Nu trebuie să fie perfecte sau cum faci tu. Mai degrabă laudă-l că este un ajutor bun.

Fiind blândă cu observaţiile vei încuraja eforturile copilului. Prin practicare îşi va dezvolta aptitudinile.

Cântă cu copilul tău când lucraţi împreună şi vorbeşte cu el despre anumite nevoi. Lucraţi cu bucurie. Roagă-te ca el să observe nevoile altora. Laudă-l când are o iniţiativă bună.

Un copil care învaţă să vadă nevoile altora şi îşi foloseşte responsabil calităţile, deprinderile şi ştiinţa lui, este o plăcere pentru Dumnezeu, pentru părinţi, pentru alţii şi pentru el.

Domnul să te binecuvânteze cu bucurie în slujirea ta!

Înainte

Ioan 13:1-17

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Acela care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“ „Doamne,“ i-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!“ Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi dar nu toţi.“  Căci îl ştia pe cel ce avea

să-L vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.“  După ce le-a spălat picioarele şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă, şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: „Învăţătorul şi Domnul“, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.“

Vrei să te gândeşti la o persoană care are mare nevoie de ajutor, de slujire sau de curăţire, şi să faci paşii pe care i-a făcut Domnul?

(S-a sculat de la masă) Fii gata de acţiune.

(S-a dezbrăcat de hainele lui) Îmbracă-te cu smerenie.

(A luat ştergarul) Plănuieşte ce faci.

(A turnat apă într-un lighean) Cercetează cazul. Roagă-te.

(A spălat picioarele ucenicilor) Pune mâna şi lucrează.

Cine iubeşte, slujeşte!

Cum arăţi tu altora că eşti o pildă (exemplu) de slujire?

Domnul Isus te iubeşte până la capăt (sfârşit)!

Ce faci in ziua întâi a săptămânii?

Ioan 20:1-9

,,În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când încă era întuneric şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus şi le-a zis: ,,L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.“
Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înlăuntru; a văzut fâşiile de pânză dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos, iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic care ajunsese cel dintâi la mormânt a intrat şi el şi a văzut şi a crezut. Căci tot nu pricepeau, că după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.“

Ce faci tu în ziua întâi a săptămânii?
Ce faci tu dis-de-dimineaţă? Unde alergi? Unde te uiţi? Ce vezi?
Îl vezi pe Isus? Îl crezi pe Isus? Pricepi Scripturile?

Doamne Isuse, mulţumesc că pot merge la casa ta dis-de-dimineaţă.
Mulţumesc că pot să mă rog şi să citesc Cuvântul, dis-de-dimineaţă.
Mulţumesc că în fiecare dimineaţă pot să mă bucur de toate lucrurile pe care Tu le faci pentru mine.
Mă bucur să alerg la Tine în fiecare dimineaţă.

Aleargă la Domnul dis-de-dimineaţă!