sfinţenia

by

Cel ce se teme de Cuvântul Meu

isaia 66,2*

Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

*

Care este adevărul pe care putem să-l vedem în versetul 1?

Domnul vorbeşte, toate lucrurile sunt ale Lui, totul Îi aparţine, El domneşte peste tot şi peste toate, El este prezent peste tot; nu are nevoie de nimic, mărimea Lui nu poate fi cuprinsă (scaunul Lui de domnie e în cer, iar pământul este aşternutul picioarelor Lui).

Ce înseamnă să fii smerit şi să ai un duh mâhnit? Când recunoaştem că talentele, darurile, averile etc., vin de la Domnul, recunoaştem cine este în control. Ne uităm la El pentru călăuzire în fiecare lucru din viaţa noastră. Suferinţa aduce durere şi mâhnire în viaţa noastră, dar Domnul ne spune să nădăjduim în El când ne este duhul mâhnit. Cum recunoşti tu că totul vine de la Domnul în viaţa ta? Ce faci când îţi este duhul mâhnit şi inima zdrobită? Cum Îl laşi pe Domnul să te mângâie în suferinţa ta? Este inima ta deschisă spre El ca să-L asculţi chiar şi în cea mai grea suferinţă?

Ce înseamnă să te temi (să tremuri) la Cuvântul Domnului? Recunoşti tu când eşti greşită?

Care este respectul pe care-l dai Cuvântului lui Dumnezeu? Este reverenţă faţă de Cuvântul Domnului în inima ta? În casa ta? În biserica ta?

Cum respectăm poruncile Domnului? Cu o teamă sfântă? Faptul că avem biblii peste tot, oare ne împinge la uşurătate faţă de Cuvântul Domnului? Cât de important este Cuvântul Domnului pentru cel smerit care se teme de Domnul? Cum ţi s-a cutremurat inima la citirea cărţii Isaia?

Cum arată omul care se cutremură la Cuvântul Domnului?

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei smeriţi, pe cei cu duhul mâhnit care se tem de Domnul!

Doamne, mi s-a cutremurat inima la citirea acestei cărţi când am înţeles sfinţenia şi suveranitatea Ta. Îţi mulţumesc pentru că încă îmi vorbeşti, deşi eu sunt o păcătoasă şi de multe ori nu recunosc că totul vine de la Tine, că totul Îţi aparţine Ţie.

Cred că Tu nu ai nevoie de nimic. Tu eşti nemărginit de mare. Nu Te pot cuprinde cu mintea mea. Mă smeresc înaintea Ta şi vreau să tremur la Cuvântul Tău, recunoscând puterea Ta. Am un respect deosebit faţă de Cuvântul Tău care este puterea şi viaţa mea.

 Cuvântul Tău este bucuria inimii mele!

 

Advertisement
by

Eu sunt Domnul

1 worshipIsaia 45

Isaia 45:5a

„Eu

sunt

Domnul

şi nu este altul.”

*

Când viitorul este nesigur, când problemele te apasă, când rătăceşti prin pustiul vieţii tale, aminteşte-ţi cine este Domnul şi încrede-te în El.

Prin creaţie Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuşi ca fiind adevăratul Dumnezeu. El a creat pământul ca să fie locuit, nu pustiu.

Dumnezeu S-a descoperit poporului Israel şi le-a dat Legea. Dumnezeu nu a vorbit în zadar sau într-un fel misterios, ci Şi-a descoperit planurile Lui de-a lungul veacurilor, declarând ce este drept, S-a descoperit prin Scriptură, S-a descoperit prin Fiul Său Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt. Astăzi Îl cunoaştem prin mesajul de răscumpărare al Domnul Isus Cristos, care nu refuză pe nimeni dintre cei ce vin la El. El ţine în mâna Lui viitorul, El ne vede în prezent şi ne cheamă să ne încredem în El pentru salvare şi securitate, căci sunt veşnice. Pentru că Dumnezeu este Stăpân peste viitor, poate să spună prin profeţii Lui ce se va întâmpla. Profeţia despre Cir s-a dovedit a fi adevărată.

Dumnezeu Şi-a descoperit caracterul: autoritatea, dreptatea, sfinţenia şi harul Lui. Putem să trăim cu încredere în promisiunile Lui. Putem să avem pace în ceea ce priveşte viitorul.

Chemarea la mântuire este punctul culminant din acest capitol. Domnul cheamă toate neamurile, toate popoarele să se întoarcă să fie mântuite, căci va veni o zi când orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi despre El (v.23b).

Dumnezeu poartă de grijă tuturor oamenilor de pe pământ.

Dumnezeu ni S-a descoperit ca să ne închinăm Lui şi să mărturisim despre El!

Filipeni 2:9:11 ne spune: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.”

Ce înseamnă aceste adevăruri pentru tine? Cum ţi se descoperă Dumnezeu? Cum înţelegi caracterul Lui? Cum înţelegi planurile Lui în istorie? Cum înţelegi planurile Lui în viaţa ta?

Crezi că El îţi va purta de grijă în viitor (chiar vremuri grele de ar veni)?

Te cheamă Domnul să te întorci la El?

Cum îţi pleci genunchii în faţa Domnului Isus şi cum mărturiseşte gura ta despre El?

Doamne, inima şi gura mea mărturisesc credinţa în Domnul Isus Cristos!

Nu este alt dumnezeu, ci numai Tu eşti Dumnezeu!

by

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

by

Dragostea şi disciplina

14mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Cum ai explica tu dragostea lui Dumnezeu când disciplinează?

Cum înţelegi versetele de mai jos?

Psalmul 94:12-13 „Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.”

Proverbe 23:13-14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”

Evrei 12:7-11 „Suferiţi pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? …nu trebuie cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?…Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Apocalipsa 3:19 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

*

Care sunt principiile pe care le-ai învăţat din aceste versete?

El ne disciplinează să rămânem pe calea Lui, în voia Lui.

El vrea să ne transforme tot mai mult în asemănare cu El.

Este spre binele nostru să fim disciplinaţi.

*

Cum ai vrea să fie răspunsul tău la disciplina bună şi plină de dragoste a lui Dumnezeu?

Eu aş dori să rămân calmă şi liniştită pentru că El ştie ce-i mai bine pentru mine.

Cum se vede disciplinarea copiilor în casa ta? Cum reflectă ea învăţătura Domnului?

 

Doamne, fie inima mea calmă şi liniştită când mă disciplinezi!

 

by

Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

27 fIsaia 8:1-18

Isaia 8:13

„Sfinţiţi însă pe

Domnul oştirilor.

De El să vă temeţi

şi

să vă înfricoşaţi.”

*

 

Care sunt temerile care tronează în societatea noastră? Nesiguranţa economică, lipsa banilor, viitorul, pierderea caselor şi slujbelor, boala, foamete, calamităţi naturale etc.?

Te temi şi tu de ce se teme lumea? Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

Copiii Domnului trebuie să se teamă de Domnul nu de oameni şi nici de evenimente. Dumnezeu are mai multă putere şi înţelepciune decât orice om sau naţiune. Te rogi tu ca să te încrezi în puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu? Te rogi tu ca să vezi, să auzi şi să înţelegi Cuvântul Domnului?

Ce spune Cuvântul Domnului despre frică?

Cum te ajută Cuvântul Domnului când treci prin momente de teamă?

Ce ne spune Isaia despre frică? În comparaţie cu Ahaz, care se teme de oameni, Isaia alege să se teamă de Domnul. Isaia spune că nădejdea lui este în Domnul, Îl va aştepta pe Domnul, se va încrede în El. Isaia nu a urmat calea majorităţii, calea celor suspicioşi, calea făuritorilor de teorii conspiratoare care inspiră frică.

Frica de Domnul înseamnă încrederea în sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este respectul şi onoarea faţă de El care este sfânt, perfect, transcendent, suveran, foc mistuitor, drept, dragoste, plin de îndurare şi har, bogat în bunătate şi credincioşie.

Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi o viaţă de credinţă.

Ce înseamnă să te temi de Domnul? Ce este frica de Domnul?

Frica de Domnul este puterea de a sta în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită şi cu un duh mâhnit. Este plecăciunea înaintea lui Dumnezeu cu un duh blând şi liniştit. Este îngenuncherea la picioarele Domnului într-o închinare tăcută ca şi cum aş aparţine gloriei şi maiestăţii Sale. Este dorinţa ca să nu supăr cu nimic inima lui Dumnezeu, să fiu atentă la ceea ce gândeşte şi ce simte Dumnezeu când se uită la mine.

Doamne, pune în inima mea o teamă sfântă!

by

Cauţi prezenţa Domnului?

 

18 fIsaia 6

*

Isaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este Domnul oştirilor.”

*

Doamne,

mi-aş dori să Te văd şezând pe scaunul de domnie. Isaia Te-a văzut pe un scaun de domnie foarte înalt. M-aş bucura să văd poalele mantiei Tale umplând Templul (şi templul vieţii mele) cu prezenţa Ta. Aş vrea să strig şi eu cu serafimii: sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne al  oştirilor! Cred că inima mea s-ar zgudui în prezenţa Ta. Aş spune şi eu ca şi Isaia: vai de mine! Sunt pierdută, sunt o femeie cu buze necurate. Am nevoie de atingerea Ta ca să fiu curăţită. Tu ai un cărbune şi pentru buzele mele. Tu poţi să îndepărtezi nelegiuirile mele de la mine. Tu poţi să ispăşeşti păcatul meu.

Doamne, vreau să-Ţi aud glasul. Te rog să-mi vorbeşti.

Unde mă trimiţi? Care este mesajul pe care vrei să-l duc mai departe?

Ajută-mă să-Ţi spun: iată-mă, trimite-mă!

Nu mă lăsa să am o inimă împietrită, o ureche surdă, un ochi rău sau orb. Nu mă lăsa să fiu tare de urechi, să îmi astup ochii, să nu înţeleg cu inima şi să fiu nepricepută.

Ajută-mă să vestesc mesajul Tău chiar dacă este în pustiu sau lipsă, oameni mulţi sau puţini, căci Tu ai oameni pe care vrei să-i salvezi.

Deschide-mi ochii ca să Te văd, Doamne,

Şi fă-mi urechea să Te asculte.

Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută faţa Mea!” şi faţa Ta, Doamne, o caut!

Îţi spune Domnul să cauţi faţa Lui?

Cum cauţi tu faţa Domnului?

Ţi-ai dori să-L vezi pe Domnul? Tânjeşte inima ta după prezenţa Lui?

Doamne, dă-mi o inimă care caută prezenţa şi sfinţenia Ta!

 

by

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!

by

Vai de mine!!!

Isaia 6:5-7

„Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ai spus vreodată: „Vai de mine, sunt pierdută!”? Sau: „Vai de mine, sunt cu buze necurate!”?

Ai spus vreodată: „Vai de închinarea mea!”? sau „Vai de încrederea mea (în om în loc de încrederea mea în Dumnezeu)!”?

Ai spus de multe ori: „Vai de …alţii!”?

Ce spui tu în prezenţa Domnului? Poţi să păstrezi tăcerea?

Când ţi S-a descoperit ţie Domnul într-un fel pe care nu poţi să-l uiţi niciodată? Ai o zi specifică sau un an (proces lung) în amintire? Cum ţi S-a descoperit? Ai văzut tu sfinţenia Lui?

Să vedem sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă să vedem că Dumnezeu este total diferit decât noi.

Când vedem sfinţenia lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatul.

Cum stau eu în prezenţa Dumnezeului celui Sfânt?

Când Isaia a stat în prezenţa Domnului a văzut păcatul lui şi păcatul poporului. Felul cum vorbim în prezenţa Domnului arată inima noastră (din prisosul inimii vorbeşte gura).

Ce spui cu gura ta? Cum sunt buzele tale? Fierbinţi? Arde vorba ta? Taie vorba ta pe alţii? Care crezi că este relaţia dintre inimă şi gură? Ce spun vorbele tale despre inima ta? Cuvintele sunt oglinda inimii.

Doamne, curăţeşte-mi inima şi vorbirea! Ajută-mă să mă lupt pentru sfinţenie!

Isaia nu a cerut iertare şi totuşi Domnul i-a dat iertare. Dumnezeu în harul Lui are iniţiativa (să ierte) şi vede inima recunoscătoare. Domnul este îndelung răbdător, bogat în bunătate, încet la mânie etc.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice

căci din ea ies izvoarele vieţii!

by

Sfinţenia lui Dumnezeu

Isaia 6

*

Isaia 6:3b

„Sfânt, sfânt, sfânt

este

Domnul oştirilor!”

*

 

Care ar trebui să fie reacţia noastră faţă de sfinţenia lui Dumnezeu? Isaia ne spune experienţa lui. El L-a văzut pe Cel ce este Sfânt (v.1), a strigat în nenorocirea lui (v.5), a fost atins (v.7), a auzit (v.8), şi a vorbit (v.9,11).

Ţi s-a întâmplat vreodată să vezi prezenţa Domnului în Casa Lui şi să te cutremuri?

Ce înseamnă pentru tine această strigare: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor?

Pe cine crezi că a văzut Isaia?

Ioan 12:21 ne spune că Isaia L-a văzut pe Domnul Isus. Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.

Ţi-ai dorit vreodată un mare moment în viaţa ta care să aducă o mare transformare?

O căsătorie? Un loc de muncă pe care l-ai visat? Un eveniment important?

Ai avut un moment greu în viaţă care a adus o mare transformare în viaţa ta? Moartea unei fiinţe dragi? O relaţie ruptă? O boală? Viaţa este plină de evenimente care transformă omul.

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu este un moment care transformă viaţa.

Ce înseamnă să recunoşti sfinţenia lui Dumnezeu?

Cum Îl vezi tu pe Domnul? Înţelegi tu sfinţenia lui Dumnezeu ca şi Isaia?

Dacă nu, crezi că ai putea să o recunoşti?

Copiii Domnului au nevoie de o perspectivă nouă (proaspătă) în fiecare zi, asupra sfinţeniei lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să recunosc sfinţenia Ta, care îmi transformă viaţa în asemănarea Ta.

 

Doamne, dă-mi o inimă care caută sfinţenia Ta!

by

Am văzut pe Domnul

Isaia 6:1-4

„În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templu. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna şi Casa s-a umplut de fum.”

 

Oare de ce profetul Isaia consideră timpul împăratului Ozia ca fiind un timp de referinţă?

Cine crezi că împărăţeşte? Împăratul pământesc sau Împăratul veşnic?

Împăratul Ozia a fost unul din împăraţii buni, numai că la sfârşitul vieţii s-a dus la Templu să ardă tămâie, deşi nu era preot, şi din această pricină a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră. Mândria l-a împins la ruină. În comparaţie cu împăratul Ozia care a murit, ne este prezentat Împăratul vieţii care nu moare niciodată. El este pe tronul de domnie, aşa cum Îl vede Isaia.

Oare a fost moartea împăratului Ozia o tragedie?

Nimic nu pregăteşte mai bine pe o persoană să înfrunte tragediile vieţii (problemele ameninţătoare ale fiecărei zile) ca şi viziunea clară despre Dumnezeu şi lucrarea Lui.

Imaginează-ţi că eşti în Templu alături de Isaia şi-L vezi pe Domnul.

Apoi auzi serafimii care strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!

Cum ai explica tu ce a văzut Isaia? Ce înseamnă pentru tine că Domnul este sfânt? Ce este sfinţenia?

Noi nu suntem ca şi Domnul (sfinţi)! Nimeni nu îşi acoperă ochii şi urechile când apărem noi şi nimeni nu se pleacă la picioarele noastre să se închine. Numai Domnul este Sfânt! Poporul Domnului trebuie să fie cunoscut ca „popor sfânt” nu în baza meritelor lui, ci, pentru că a fost ales şi separat de celelalte popoare ca să fie al Domnului. Trăirea zilnică trebuie să reflecte sfinţenia lui Dumnezeu. Sfinţenia lui Dumnezeu este deasupra capacităţii noastre de înţelegere şi imaginaţie. Cum am putea noi să pricepem sfinţenia lui Dumnezeu?

 

Doamne, inima mea caută sfinţenia Ta!