gândurile mele

Isaia 37:14-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi

urechea

şi

ascultă!”

Plângere sau laudă?

Tată, vreau să aleg rugăciunea de laudă, nu plângerea.

Doamne, recunosc că Tu eşti un Dumnezeu real, personal, aproape de mine. Mulţumesc că vrei să mă ajuţi în problemele vieţii mele. Tu ai compasiune pentru mine.

Mă bucur să ştiu că Tu eşti Izbăvitorul meu, Eliberatorul meu, Salvatorul meu, Cel ce Îşi ţine promisiunea făcută. Tu eşti Cel Sfânt. Nimeni nu este ca Tine: bogat în măreţie şi în fapte de laudă.

Vin la Tine cu problemele mele. Vreau să mă uit la Tine, nu la problemele mele. Mă uit la Tine pentru că ajutorul meu vine de la Tine.

Te laud că Tu eşti Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel!

Mulţumesc pentru jertfa Domnului Isus Cristos care a murit pentru mine, ca prin credinţa în El, să fiu iertată. Sunt recunoscătoare pentru iertarea ce mi-o dai zilnic. Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv şi doreşti restaurarea mea, nu căderea.

În umilinţă recunosc că Tu eşti Împărat peste întreg pământul. Tu cunoşti tot ce se întâmplă în viaţa fiecărui om. Nimic nu-Ţi este ascuns.

Cred că cel mai mare bine pe care pot să-l cer în rugăciune este ca Tu să fii onorat, lăudat şi glorificat prin viaţa mea, faptele mele, vorbele mele, gândurile mele.

Sunt responsabilă de rugăciunile mele şi mă rog ca planurile Tale să se împlinească.

Cred că scopul Tău este în acord cu necesităţile mele şi Tu vrei binele meu.

Doamne, vin la Tine cu rugăciunea mea pentru că Tu lucrezi când eu mă rog.

Mulţumesc pentru că mă înveţi să alerg la rugăciune când sunt ameninţată de duşmani.

Mă încred în Tine că vei transforma cele mai mari crize din viaţa mea în cântări de laudă.

Psalmi 28:7 ,,Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.”

Psalmi 71:6 ,,Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare.”

Psalmi 106:5 ,,Vreau ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!

Psalmi 118:19 ,,Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.”

Psalmi 118:21 ,,Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit.”

Psalmi 119:62 ,,Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.”

Psalmi 119:164 ,,De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.”

Psalmi 138:2 ,,Mă închin în Templul Tău cel Sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.”

Psalmi 139:14 ,,Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”

Psalmi 142:7 ,,Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.”

Isaia 12:1 În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat!”

Isaia 25:1 „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.”

Inima mea este plină de laudă pentru Împăratul!

Staulul inimii mele

De Rodica Botan

Craciunul este sarbatoarea care mi-a fascinat copilaria.

Pentru vesnicie, cântarea “O noapte preasfintita”, va fi cea mai frumoasa cântare pe care am ascultat-o vreodata. Înainte de a citi cum s-a nascut acest cântec minunat am crezut ca, precis, pastorii l-au auzit de la îngeri si asa a ramas melodia printre noi. Si chiar daca melodia asta nu a fost cântata de îngeri, îmi pot doar imagina ce melodii minunate au cântat ei la ieslea Bethleemului… ce n-as da sa îi fi auzit…

Primii 25 de ani din viata i-am petrecut în Valea Jiului. Pe vremea copilariei mele, orasul Petrila, sediul unei exploatari miniere de carbuni, era murdar si plin de funingine… arata jalnic. Dar, în noaptea de Craciun, Dumnezeu se îndura de noi si albea totul… Si, pe lumina feerica a stelelor, mergeam cu colinda din casa în casa, ducând plini de bucurie cea mai minunata veste care a fost vreodata adusa omenirii. Ma trec fiori, ori de câte ori îmi amintesc… În Valea Plângerii am trait clipe înaltatoare în fiecare ajun de Craciun.

Am auzit multe predici despre Craciun… si despre faptul ca Printul Pacii S-a nascut într-un loc sarac, într-o iesle. Si, parca, cei care ne împartaseau Cuvântul o faceau cu parere de rau. Domnul Domnilor S-ar fi cuvenit sa Se nasca într-un palat bogat, nu în simplitate si saracie. Numai ca atunci n-ar mai fi venit la noi, cei nevoiasi ; si n-ar mai fi fost Domnul nostru… Si vestea si miracolul Craciunului n-ar mai fi avut însemnatatea pe care o are pentru fiecare din noi.

M-am gândit zilele acestea la faptul ca inima mea nu este altceva decât un staul murdar… un loc friguros, umed, locuit de toate gândurile mele care behaie câteodata ca si animalele din staul si ma întrerup… si ma deranjeaza… Ca omenescul meu este prezent în toata splendoarea – ca adamicul din mine înca îsi pastreaza toate proprietatile omului alungat din Eden. Dar ca, în haosul si deranjul din staulul inimii mele S-a nascut cea mai minunata faptura din lume… Si El face ca staulul meu, sarac si jalnic, sa straluceasca de lumina, cântec si bucurie… Ca faptura Printului Pacii aduce acolo esenta Dumnezeiasca, ce poate transforma cel mai jalnic si umil loc într-un loc de o importanta si o functie de neegalat.

Îmi place sa scriu… si simt nevoia sa împartasesc bucuria Craciunului din staulul inimii mele cu toti cei care vor sa se bucure cu mine. Nu toti avem acelasi staul… Al unora arata mai bine decât al meu… mult mai bine. Si cei cu staule mai frumoase sunt câteodata intrigati de cântarea care vine din staulele mai sarace… Dar trebuie sa întelegeti ca, cu cât staulul este mai mic si mai umil, cu atât bucuria adusa de prezenta Printului Pacii este mai mare… Cine ar putea sa opreasca aceasta bucurie ? Si, mai ales… de ce ?

Noaptea de Craciun… este noaptea în care si în ieslea inimii mele s-a petrecut un miracol… Si în saracia, frigul si murdaria ce se gasea acolo, Dumnezeu a hotarât sa trimita ce avea mai bun – pe Fiul Sau. Si-I voi cânta… si-I voi cânta… o vesnicie…