Ascultă cu inima

Ascultă cu inima. Învață să asculți. Simți ce simt alții? Fii atentă la persoană și nu doar la idei. Nu lăsa ca mintea să îți fie distrasă de ce se întâmplă în jurul tău (telefon, zgomot). Nu sări la concluzii, înainte de final. Ascultă cu atenție, nu doar ca să știi sau să răspunzi, ci să și pricepi ce ți se spune sau se întâmplă. Pune-ți energia în funcție ca să înțelegi punctul de vedere al celui cu care vorbești, încercând să pricepi despre ce este vorba.

Conectarea la nivelul inimii nu este ușoară. Nu oricine poate să coboare în adâncul unui suflet sau să urce la nivelul minții altuia. Întreabă lucruri personale, importante ca să ajungi la inima celuilalt. Nu am nimic de câștigat, atunci când mă aștept ca alții să fie ca mine. Suntem diferiți. Întrebările bune sunt cheia spre inima altuia. Despre ce visezi? Fii atentă la vise, la dureri, bucurii, valori, puncte tari, temperament. Succesele și insuccesele, tragediile și triumful, vise atinse sau stinse, toate au un impact în viață.

Rămâi în relație cu cel/cea cu care ai reușit să te conectezi la nivelul inimii, chiar dacă acea persoană s-a schimbat între timp. Privește și primește oamenii ca noi oportunități de a sluji. Când cineva îți deschide inima, acționează cu integritate pentru că ți-a încredințat ceva de valoare și nu folosi manipularea, căci tu trebuie să constitui un model de încredere pentru persoana respectivă.

Pentru a putea pătrunde și înțelege trăirile profunde ale cuiva, trebuie să îți faci timp și, în mod intenționat să cauți să îi înțelegi inima. Cei ce înțeleg inimile altora vor fi oameni de succes.

Fragment din cartea Pasiune și Compasiune by Ana Tatar Andras

Adevărata credință

Matei 15:20-28

Matei 15:28: ,,Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

Domnul Isus a ales înţelept când a decis să Se retragă din Israel după un război spiritual cu Fariseii. Avea nevoie de un timp de odihnă departe de mulţimile care Îl înconjurau. Acesta a fost timpul în care i-a învăţat pe ucenici o lecţie importantă cu privire la credinţa în El. Deşi Domnul Isus a vrut să fie într-un loc secret, unde Fariseii nu mergeau cu nici un preţ (la păgâni), se pare că s-a dus vestea că El este între neamurile din Tir şi Sidon. Nevoia omului este aceeaşi în Israel sau între neamuri. Nu ştim cum a aflat această femeie că Domnul Isus este singura ei speranţă. Cineva trece prin probleme mari astăzi. Cuiva să-i spui că există speranţă prin Domnul Isus Hristos. Domnul Isus Hristos este speranţa pentru orice situaţie!!! Această femeie a avut foarte puţină cunoştinţă despre Domnul Isus, dar a crezut că El este speranţa ei. Nevoia și disperarea ei au dat la o parte prejudecăţile şi au adus-o la picioarele Domnului Isus. Domnul Isus nu i-a răspuns la prima strigare. Domnul Isus nu a răspuns nici la prima strigare a Mariei şi Martei când fratele lor Lazăr a murit. Domnul Isus poate nu ne răspunde nici nouă la prima strigare. De ce? Credinţa are treptele ei şi trebuie să se dezvolte. Dacă Dumnezeu ne-ar răspunde imediat la toate rugăciunile, cum ar creşte credinţa noastră? Dumnezeu nu lucrează după timpul omului.

Binecuvântarea acestei femei a fost mult mai mare la sfârşit, decât ar fi fost la prima strigare. La primul răspuns al Domnului Isus se pare că El este dur cu această femeie, dar faptul că El a fost trimis la oile pierdute ale lui Israel este misiunea pe care I-a dat-o Tatăl şi încă nu era timpul pentru neamuri, decât după moartea Lui, când ucenicii vor primi Duhul Sfânt şi vor fi trimişi în toată lumea să vestească Evanghelia la oricine va crede. Domnul Isus nu voia să dea impresia că părăseşte poporul Israel, pentru că El nu a abandonat poporul ca să se întoarcă spre neamuri. Totuşi, Domnul Isus nu a refuzat pe nimeni dintre cei ce au venit cu credinţă la El, după ajutor. Credinţa este dovada că Tatăl atrage oamenii la Hristos.

Domnul Isus a avut compasiune faţă de această femeie plină de durere pentru situaţia fiicei ei. A trezit în ea o credinţă care nu se clatină, în El, şi apoi i-a împlinit dorinţa inimii ei. Femeia a îngenuncheat. A crezut ea în divinitatea Domnului Isus? Cu multă umilinţă a acceptat cuvintele Domnului Isus şi fărâmiturile binecuvântate care cad de la masa Stăpânului. Adevărata credinţă pătrunde în cunoaşterea caracterului Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă experimentează harul şi îndurarea Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă este statornică atunci când Dumnezeu tace sau când furtunile lovesc. Adevărata credinţă caută promisiunile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu cu umilinţă şi persistenţă. Adevărata credinţă se ţine de promisiunile Domnului cu orice preţ, se bucură, creşte şi este răsplătită mai mult decât ne putem imagina. Poate ai spus odată Domnului așa cum spune şi Iacov în Geneza 32:26: ,,Nu Te las până nu mă binecuvântezi!” Credința așteaptă binecuvântarea Domnului.

Doamne, dă-mi o credinţă neclintită în promisiunile Tale!

Ferice

Matei 5:1-12

Matei 5: 7: ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Când suntem flămânzi şi însetaţi după neprihănire, cum să nu fim flămânzi şi însetaţi după relaţii bune cu alţii?! Când înţeleg că Dumnezeu mi-a iertat  păcatele mele cele multe şi grele, cum să nu iert şi eu pe cei ce mi-au greşit puţin? Cât am greşit eu faţă de Domnul? Cât au greşit alţii faţă de mine? Răspunsul celui iertat de Domnul este mila şi îndurarea lui faţă de alţii, chiar dacă este tratat cu răutate.

A avea îndurare înseamnă a arăta compasiune pentru păcătos, din cauza mizeriei în care îl duce păcatul. Cel ce are milă iartă, se roagă, iubeşte şi dă ajutor în nevoie. Pentru că nimeni nu merită îndurare (toţi suntem răi), inima nu ar trebui să se împietrească faţă de cel ce nu merită să fie iertat. Samariteanul cel milostiv a avut milă faţă de un om în nevoie, chiar dacă nu l-a cunoscut. Nu a avut nici o obligaţie faţă de el. Această descriere este prezentată de Domnul Isus ca să ne spună cum trebuie să ne arătăm noi mila faţă de alţii. Cine are milă faţă de alţii va primi şi el milă. Mila, harul, îndurarea, sunt daruri primite de la Domnul şi curg înspre alţii prin noi. Crucea lui Hristos ne arată mila Lui faţă de noi. Căci pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos Și-a dat viaţa pentru noi şi oricine crede în El nu piere, ci are viaţă veşnică.

Mica 6:8 ne prezintă datoria omului: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Matei 23:23 ne atenţionează: ,,Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” Iacov 2:13 ne spune cât este de importantă mila: ,,Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.” Luca 6:36 este o poruncă: ,,Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.” Cât impact au aceste versete în inima şi viaţa ta?

Doamne, ajută-mă să fiu milostivă în toate relaţiile mele!

*

Îndurarea Domnului

1 day*

Isaia 63:7-64:12

Isaia 63:7a „Voi vesti îndurările Domnului.”

*

Cuprins de umilinţă, Isaia îşi îndreaptă atenţia spre îndurarea lui Dumnezeu. Începe să-şi amintească lucrurile bune pe care le-a făcut Domnul pentru popor. Dumnezeu este plin de compasiune şi bunătate. Dorinţa lui Dumnezeu este ca poporul să fie credincios, nu fals. Dumnezeu se identifică cu poporul, spunând că a suferit şi El când poporul a suferit, şi a trimis prezenţa Lui ca să-i salveze. I-a ridicat şi i-a purtat încă din zilele din vechime. El înţelege durerile şi frământările omului. Ieşirea din Egipt este o amintire a îndurării şi bunătăţii lui Dumnezeu faţă de popor. Toată istoria până la Isaia ne dovedeşte că Dumnezeu a protejat poporul, dar ei au fost mereu nemulţumiţi şi au respins legea lui Dumnezeu alegând o religie falsă. Au respins dragostea şi generozitatea lui Dumnzeu, au întristat pe Duhul Sfânt (Isaia 63:10). Au refuzat călăuzirea Duhului Sfânt.

Cum te întorci tu către Domnul? Cu umilinţă?

Despre ce îţi aminteşti? Despre lucrurile bune pe care le-a făcut Domnul în viaţa ta sau despre problemele tale?

Cum Îl vezi pe Dumnezeu când priveşti înapoi la viaţa ta?

Cum vezi bunătatea şi îndurarea Lui faţă de tine?

Eşti mulţumitoare? Eşti nemulţumită?

Care este atitudinea ta faţă de Legea lui Dumnezeu?

Rămâi tu sub călăuzirea Duhului Sfânt?

Ce înseamnă să întristezi pe Duhul Sfânt? (Efeseni 4:17-32)

Neascultarea are consecinţele ei. Vei alege ascultarea de Domnul?

Unde cauţi tu odihnă? În duhul tău? În Duhul Domnului?

Duhul Domnului dă odihnă (Isaia 63:14).

Vei căuta tu în Cuvântul Domnului evenimente care să-ţi întărească încrederea în bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu? Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamne, Tu eşti Dumnezeul adevărat, plin de har şi îndurare. Mă întorc spre Tine cu recunoştinţă şi-Ţi mulţumesc pentru dragostea, credincioşia, generozitatea şi călăuzirea Ta. Tu ai îndurare faţă de mine, Tu alungi întunericul şi faci ca lumina feţei Tale să strălucească peste mine. Tu mă ajuţi să am o inimă mulţumită.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt care îmi dă odihnă sufletului şi trupului meu.

 Doamne, Tu dai odihnă inimii mele obosite!

Domnul va răsplăti fiecăruia

1 reward

*

Isaia 59:1-21

Isaia 59:18 „El va răsplăti

fiecăruia

după faptele lui.”


Care este reacţia lui Dumnezeu faţă de răutatea de pe pământ?

Dumnezeu se va înarma ca un luptător: cu platoşa neprihănirii, cu coiful mântuirii. Se va răzbuna pe potrivnici şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Dumnezeu va răscumpăra pe cei credincioşi. Prin Duhul Sfânt, El va împuternici pe credincioşi ca să urmeze legile şi poruncile Lui. Având Cuvântul Domnului în inima şi gura lor, nu vor mai urma ritualuri şi programe, ci se vor închina cu toată inima. Pogorârea Duhului Sfânt a început la Rusalii şi este promisă tuturor celor credincioşi.

Cum ai descrie practicile religiei tale şi cum s-ar compara cu dorinţele lui Dumnezeu descrise de Isaia?

Cum crezi că ai putea împreună cu familia ta să petreceţi un timp de bucurie înaintea Domnului şi în părtăşie cu alţii?

Îţi atrage Dumnezeu atenţia cu privire la unele practici religioase făcute fără inimă?

Cum ţi-a vorbit Domnul ca să ai grijă de alţii ca rezultat al înţelegerii compasiunii Lui faţă de Tine?

Care sunt scuzele tale ca să nu ajuţi pe cei în nevoie?

Când ai experimentat promisiunile descrise în Isaia?

Crezi că ajutorul pe care îl dai altora dovedeşte că dedicarea ta faţă de Domnul este autentică?

Doamne, cred că Tu vei răsplăti pe toţi după faptele lor. Te rog ajută-mă să umblu în faptele bune pe care Tu le-ai pregătit pentru mine, ca la sfârşitul vieţii să pot să Te întâlnesc cu bucurie, alături de toţi cei aleşi şi răscumpăraţi.

 

Doamne, vreau ca închinarea mea să fie din toată inima!

Inima mea

1heartIsaia 58

Isaia 58:2a

„În toate zilele mă întreabă

şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Dumnezeu vede inima noastră şi observă când suntem duse de val şi când aşteptăm doar binecuvântările Lui.

Cum arată ceea ce vine de la El? Cum ştiu că ceea ce am, este de la El, nu de la mine?

Oare ce crede Domnul despre pretenţiile noastre?

Oare ce zice Domnul despre ritualurile noastre?

Domnul nu vrea ritualul nostru, El vrea inima noastră.

Care este purtarea pe care o aşteaptă Domnul de la noi?

Domnul vrea ca dragostea Lui să curgă prin noi spre alţii.

Este bunătate, compasiune, dreptate, fapte şi vorbe în dragoste etc., în viaţa mea?

De când nu ţi-ai văzut părinţii şi bunicii? Ai dat un telefon sau le-ai scris o scrisoare recent? Cum te rogi pentru părinţii tăi? Dar pentru bunicii tăi? Dar pentru fraţii şi surorile tale? Dar pentru copiii tăi? Dar pentru neamurile (rudeniile) tale?

Crezi tu că în primul rând dragostea noastră trebuie să vadă şi să împlinească nevoile din familia noastră?

Cu cine îţi împarţi pâinea?

Cui dai timp, atenţie şi grijă?

În viaţa cui investeşti din dragoste?

Când facem lucrul cel bun, urmează binecuvântările. (Iacov 2:14-18)

Ai adus în casa ta pe nenorociţii fără adăpost? Ţi-ai împărţit pâinea cu cel flămând? Auzi nevoile celor din jurul tău? Ţi-ai oprit piciorul de la rău? Dar gura? Urmezi drumul tău? Înfăptuieşti tu dreptatea? Ai părăsit tu Legea Domnului? Vrei să afli căile Domnului? Este Domnul călăuza ta? Este Domnul desfătarea ta? Ce strigă gura ta? Ce strigă inima ta?

 

Doamne, inima mea este proprietatea Ta!

 

Bucură-te ! (1)

love*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

Este aceasta o poruncă? Este o încurajare? Cum reactionezi la această încurajare?

De ce să ne bucurăm? Sunt multe lucruri de care se bucură oamenii.

Eu mă bucur de harul Domnului faţă de mine; mă bucur de relaţia mea cu Domnul şi de poruncile Lui care mă învaţă cum să trăiesc. Mă bucur pentru familia mea şi pentru biserica mea. Mă bucur pentru toate binecuvântările cereşti şi pământeşti pe care mi le-a dat Domnul.

Care sunt cele trei imagini folosite pentru descrierea harului şi relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Lui din acest capitol?

Prima imagine este imaginea unei femei: femeia fără copii (v. 1), femeia părăsită, izgonită şi întristată de bărbatul ei (v.6) şi cetatea nenorocită, bătută de furtună şi nemângâiată (v.11).

În vremurile vechi, femeia lipsită de copii şi părăsită de bărbat, era în nesiguranţă şi neiubită, în ruşine, fără protecţie şi fără viitor. Mesajul profetului pare neobişnuit, Isaia spune că această femeie o să se bucure şi o să cânte. Fără copii, femeia era considerată nesemnificativă, dar ea va avea copii şi nu puţini. Dumnezeu spune acestei femei: Nu te teme! Ridică-ţi ochii! Eu te voi restaura!

În suferinţa Mântuitorului, pedeapsa a fost purtată, de aceea există bucurie şi cântare.

Care este promisiunea lui Dumnezeu?

Ea va avea mulţi copii. Dumnezeu poate face ceva din nimic. Nu există limite în creşterea poporului.

Ea va fi iubită cu o dragoste veşnică. Ruşinea, mânia, mustrarea vor fi înlocuite cu îndurarea şi compasiunea. Un legământ veşnic de pace va fi stabilit.

Ea va fi împodobită, întărită, va fi la adăpost, va trăi în linişte, va avea putere asupra împotrivitorilor, va propăşi, va avea protecţie, moştenire şi mântuire.

Care este imaginea care te reprezintă şi care crezi că este promisiunea Domnului pentru tine?

Ce anume din ceea ce învăţăm despre Dumnezeu în acest capitol  este un motiv de bucurie şi cântare? Ce anume dă bucurie şi cântare în viaţa ta?

Este cântarea ta însoţită de bucurie?

Darul fără de plată al lui Dumnezeu este un motiv de bucurie şi cântare!

Doamne, inima mea este plină de bucurie şi cântare!

La vremea îndurării

1 restore*

Isaia 49:7-13

Isaia 49:8b „La vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta;

Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ.”

*

Poate fi restaurată viaţa unui om? Există îndurare pentru oricine? Pentru cine există mântuire? Există o vreme a îndurării? Există o zi a mântuirii? Ce vei face tu la vremea îndurării? Ce vei face tu în ziua mântuirii?

Salvatorul, Robul Domnului a fost şi este dispreţuit de mulţi oameni. Mesajul Lui nu este recunoscut de multă lume astăzi. Deşi a fost umilit şi a suferit pentru noi, El vrea să ne restaureze, să ne împace cu Tatăl. Dacă astăzi suntem în robia păcatului, El vrea să ne elibereze. Unele păcate sunt grele, dar El nu ne vrea robi, ci liberi.

Trăieşti tu ca o femeie liberă?

Care păcate trebuie mărturisite şi părăsite (îngrijorarea, spiritul critic, supărarea etc)?

El are toată puterea să ne elibereze şi să ne mântuiască.

Cum vei coopera cu Dumnezeu ca să ajungi liberă? El poate să dea la o parte orice obstacol dacă îl aducem la El prin rugăciune. Îi vei permite Domnului să te călăuzească?

Cum te vei bucura de mântuirea Lui în această săptămână?

Domnul restaurează ceea ce păcatul distruge.

Unde ai nevoie de restaurare astăzi?

Ce ştii despre legământul lui Dumnezeu cu poporul Lui?

Evrei 8:6-12 şi Ieremia 31:31-34, ne spun că Dumnezeu va pune legile Lui în mintea noastră şi le va scrie pe inimile noastre, va ierta păcatele şi nu-şi va mai aduce aminte de ele.

Ezechiel 36:35-37, vorbeşte despre faptul că Dumnezeu reface ce a fost distrus, zideşte ce a fost surpat, sădeşte ce a fost pustiit şi înmulţeşte poporul.

În Evanghelia după Luca 22:20, se afirmă că legământul este în sângele Lui, care a curs pentru păcatele noastre.

În 2 Corinteni 3:6 citim că legământul este în duh, nu în slovă.

Ce înseamnă noul legământ pentru tine?

Care sunt binecuvântările de care poporul se va bucura? Îndurare, ajutor, călăuzire, siguranţă, belşug material, protecţie de duşmani, libertate, mângâiere şi compasiune.

Când te-ai bucurat recent de mângâierea şi compasiunea lui Dumnezeu?

 

Doamne, inima mea se bucură de legământul de pace făcut cu Tine!

 

Ţine minte!

111 vestescIsaia 42:1-44:23

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care este lucrul pe care-l ţii minte în ce priveşte viaţa ta de credinţă?

A deveni slujitor este singurul drum spre adevărata libertate.

Oamenii răscumpăraţi de Domnul, Îl glorifică printr-o slujire cu credincioşie şi printr-o închinare cu bucurie.

În contrast marcant cu împăratul Cir, Domnul Isus este blând. Oamenii nu se tem de El. Chiar şi fariseii sunt trataţi cu respect. Cei slabi sunt ajutaţi cu milă şi compasiune. Niciodată Domnul Isus nu stinge mucul care mai fumegă. El reaprinde credinţa celor ce este gata să se stingă.

Dumnezeu ne dă putere să biruim păcatul (temperamentul-mânia şi mândria). Nu ne lasă în întuneric. Ne duce pe un teren nou şi ne ţine de mână. Vrea să înţelegem că El este singura noastră speranţă, că El este singurul nostru Mântuitor.

Dumnezeu a vrut ca poporul Israel să fie o binecuvântare pentru toate naţiunile pământului. El vrea ca noi astăzi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Ce zic cei din jurul tău despre tine? Se bucură să stea lângă tine sau fug de tine? Ce spun oamenii despre Dumnezeul tău?

Dumnezeu a dat Legea poporului Israel, dar ei nu au ascultat de ea. Dumnezeu ne-a dat şi nouă Cuvântul Lui. Ce facem cu el? Faţă de care adevăr din Scriptură ai un ochi orb şi o ureche surdă? Totuşi, Dumnezeu este bun, chiar când noi nu ne pocăim. Ne trimite suferinţa ca să ne atragă atenţia, să ne amintească cui aparţinem.

Credinţa creşte mai mult prin suferinţă decât prin absenţa ei.

Uneori aducem mai multă glorie lui Dumnezeu prin suferinţă, pentru că ne încredem în El. Este o oportunitate mare ca alţii să vadă o mărturie vie şi să se întărească în credinţă. Noi experimentăm prezenţa lui Dumnezeu prin greutăţile vieţii care pot să mărească credinţa noastră. Gloria lui Dumnezeu se vede prin ceea ce suntem şi facem. Când Îl glorificăm pe Dumnezeu, îndreptăm atenţia altora spre atributele Lui. Către cine arată vorbele şi faptele mele? Către Dumnezeu sau departe de Dumnezeu?

Duhul Sfânt dă înviorare sufletului nostru. Idolatria cere mereu ceva de la noi, niciodată nu ne împlineşte, niciodată nu ne înviorează.

În faţa cui mă plec? În faţa idolatriei sau în prezenţa Duhului Sfânt?

Doamne, vreau să ţin minte că Tu eşti Răscumpărătorul meu. În fiecare zi mă întorc la Tine ca să primesc putere şi să mă bucur. Sunt fericită să stau de vorbă cu Tine şi să citesc Cuvântul Tău. Mulţumesc pentru Duhul Sfânt care aduce adevărata închinare şi adevărata libertate în viaţa mea.

 

Doamne, mulţumesc pentru înviorarea pe care o dă Duhul Sfânt inimii mele!

 

Vestea cea bună

gospelIsaia 40:9-11

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

*

Care este vestea cea bună şi cum trebuie prezentată?

Vestea cea bună este: Iată Dumnezeul vostru! El are puterea! El este  plin de compasiune pentru poporul Lui.

El este lângă mine şi îmi cunoaşte nevoile. Mă ajută şi are grijă de mine. El mă va iubi întotdeauna, indiferent de greşelile mele, pentru că sunt copilul Lui.

De multe ori nici nu ştiu că sunt o oaie rătăcită, dar El mă caută, mă găseşte şi mă aduce înapoi la turmă. Mă călăuzeşte cu blândeţe.

Vestea bună trebuie prezentată cu îndrăzneală, cu puterea lui Dumnezeu, fără teamă, cu voce tare, nu în şoaptă.

Cum au înţeles israeliţii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând? Cum au experimentat ei mângâierea lui Dumnezeu?

În ciuda haosului care domnea în vieţile lor, Dumnezeu era în control. El este acolo ca să aibă grijă de ei, să-i ţină aproape de inima Lui, în mijlocul problemelor lor.

Cum te mângâie pe tine faptul că ştii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând?

Gândeşte-te la o mamă şi copilul ei. Când copilul are o problemă, dacă merge la mama lui, problema nu dispare, dar, dacă mama îl ţine în braţe, aproape de inima ei, copilul este mângâiat şi calmat.

Doamne, mulţumesc că mă mângâi când am nevoie de mângâierea Ta.

Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, pentru puterea şi prezenţa Ta în viaţa mea.

Doamne, inima mea se bucură de vestea cea bună!