*

Proverbe 24

*

Tată ceresc, ajută-mă să nu pizmui pe oamenii cei răi şi să nu doresc să fiu cu ei, căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

Dă-mi înţelepciune şi pricepere, căci prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute; un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

Sfătuieşte-mă şi pune sfătuitori buni în viaţa mea, căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

Păzeşte-mă de nebunie, căci înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Mă gândesc şi plănuiesc să fac binele, căci cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate; gândul celui nebun nu este decât păcat şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

Dă-mi putere în ziua necazului şi izbăveşte-mă, ca să ajut pe cei târâţi la moarte şi să scap pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi.

Mă apăr de prefăcătorie, minciună şi nu zic: „Ah! n-am ştiut!”, căci Tu vezi totul. Tu eşti Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului meu. Tu vei  răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Binecuvântează mâncarea care o mănânc, ca să fie sănătoasă şi bună, ca şi mierea  şi fagurul de miere care este dulce pentru cerul gurii mele. Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul meu: dacă o voi găsi, am un viitor şi nu mi se va tăia nădejdea.

Nu întind curse la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbur odihna.

Caut neprihănirea, căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

Nu mă bucur de căderea vrăjmaşului meu şi nu mi se veseleşte inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el spre mine.

Nu mă mânii din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi, căci cel ce face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi se stinge.

Mă tem de Domnul, Împăratul şi nu mă amestec cu cei neastâmpăraţi, căci deodată le va veni pieirea şi cine poate şti sfârşitul amândorora!

Ajută-mă să aud ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

Doamne, dă-mi înţelepciune să fac deosebire între bine şi rău şi să spun adevărul, căci pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele, şi-l urăsc neamurile, dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.

Tată ceresc, ajută-mă să dau răspunsuri pline de bunătate celui nevoiaş, căci un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

Îmi văd întâi de treburi în casă şi afară, îngrijesc de lucrul încredinţat mie şi apoi zidesc casa mea şi pe cei din jur prin lucrarea mâinilor mele şi prin rugăciune.

Nu vorbesc în chip uşuratic împotriva aproapelui meu, ca să nu mă înşel cu buzele mele. Nu zic: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!”

Sunt harnică şi mă rog pentru o minte sănătoasă, căci am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul din piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut. Nu vreau să spun ca el:  „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!” Şi sărăcia vine pe neaşteptate, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi!