Proverbe 6

6*

Proverbe 6

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă pun chezaş (să nu promit că voi rezolva problemele altora cu resursele mele în defavoarea familiei mele; să nu girez pentru alţii cu bunurile mele şi ale familiei mele fără să cunosc pericolul pierderilor) pentru aproapele meu şi să nu mă las prins pentru altul în lucruri necurate; să nu mă las legat printr-o făgăduinţă neînţeleaptă a gurii mele şi să nu mă las prins de cuvintele uşuratice ale gurii mele, ci să mă dezleg de toate promisiunile neînţelepte, ca să nu cad în mâna aproapelui meu.

Mă arunc înaintea Ta cu faţa la pământ şi stăruiesc de Tine ca să-mi dai înţelepciune.  Nu dau somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu scap din mâna celui rău cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului.

Mă uit la furnică şi mă depărtez de lene. Sunt cu băgare de seamă la căile Tale şi Te rog înţelepţeşte-mă! Învăţ de la furnică să muncesc, să-mi pregătesc hrana şi să am grijă de cei dragi ai mei.

Fii Tu căpetenia mea, priveghetorul meu, stăpânul meu, căci vreau să ascult de Tine. Ajută-mă să lucrez cu mâini harnice, nu să dorm, nici să aţipesc, nici să stau culcată, nici să-mi încrucişez mâinile când trebuie să lucrez; ca nu cumva sărăcia să vină peste mine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Mulţumesc că mă păzeşti de omul de nimic, de omul nelegiuit, care umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Nu mă lăsa să fiu unul dintre aceşti oameni neînţelepţi. Tu mă ajuţi să mă depărtez de răutate ca să nu rodească fapte rele în inima mea. Tu mă atenţionezi să nu urzesc lucrurile rele şi să nu stârnesc certuri, ca nu cumva nimicirea să-mi vină pe neaşteptate sau să fiu zdrobită deodată şi fără leac.

Mulţumesc că mă înveţi să urăsc lucrurile pe care şi Tu le urăşti: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.

Vreau să păzesc sfaturile bune ale tatălui meu şi nu lepăd învăţătura înţeleaptă a mamei mele. Le leg necurmat la inimă, le atârn de gât, căci ele mă vor însoţi în mersul meu, mă vor păzi în pat şi îmi vor vorbi la deşteptare!

Cred că sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Sfaturile, îndemnul şi mustrarea mă vor feri de orice om chinuit de pofte rele (curvie) şi de orice vorbire ademenitoare a celor răi. Nu poftesc în inima mea frumuseţea lumii şi nu mă las ademenită de plăcerile lumeşti, căci nu vreau ca lumea şi plăcerile ei să mă distrugă şi să-mi întindă curse şi capcane din care să nu mai scap.

Îmi voi aminti aceste întrebări: ,,Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?”! Nu mă voi juca cu păcatul, ci voi sta departe de orice se pare rău.

Cred că toţi cei necuraţi vor fi pedepsiţi.

Păzeşte-mă de hoţie şi preacurvie, ca să nu mă port ca un om fără minte care singur îşi pierde viaţa făcând aşa. Cred că aceste păcate au consecinţe grave: ruşine, ocară, gelozie, furie, răzbunare, rănire, mânie etc., de aceea Te rog ajută-mi să rămân în curăţie şi în adevăr.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

 ca să ne păzeşti de hoţie şi curvie

şi atenţia noastră să fie la curăţie şi adevăr!

Proverbe 5

5*

Proverbe 5

*

Tată ceresc, iau aminte la înţelepciunea Ta şi îmi plec urechea la învăţătura Ta, ca să fiu cu chibzuinţă şi buzele mele să aibă cunoştinţă.

Păzeşte-mă de buzele femeii străine care strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Păzeşte-mi picioarele şi paşii ca să nu merg spre locuinţa morţilor.

Vreau să găsesc calea vieţii, să nu mă rătăcesc în căile rele şi nu cumva să ajung să nu ştiu unde merg.

Tată ceresc, Te ascult şi nu mă abat de la cuvintele gurii Tale. Mă  depărtez de drumul care duce la rău şi nu mă apropia de uşa necurăţiei, ca nu cumva să-mi dau altora vlaga mea şi unui om fără milă anii mei; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea mea şi eu să mă trudesc pentru casa altuia; ca nu cumva să gem, la urmă, când carnea şi trupul mi se vor istovi. Nu mă lăsa să ajung să zic: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?”

Păzeşte-mă de nenorocire şi ajută-mă să rămân în mijlocul poporului şi adunării, bucurându-mă de ceea ce Tu mi-ai dat.

Mă bucur de Apa Vieţii şi de izvoarele dătătoare de viaţă ale Cuvântului Tău. Nu caut alte fântâni şi alte izvoare otrăvitoare. Fie binecuvântarea Ta peste familia mea şi ajută-ne să ne bucurăm unii de alţii. Ajută-ne să vorbim cuvinte dulci unul faţă de altul şi binecuvântează căsnicia noastră, ca să ajungem să ne bucurăm de dragostea Ta între noi fără să căutăm dragoste în locuri greşite.

Doamne, Tu cunoşti căile pe care umblăm, căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Tăi şi Tu vezi toate cărările noastre.

Păzeşte-ne de răutate, de nelegiuire, de legăturile păcatului, de lipsă de înfrânare, de poticnire şi de nebunie.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne păzeşti de căutarea dragostei în locuri greşite!