Lecții de viață

Toți am învățat câte ceva din lecțiile prețioase ale vieții.

Unii au învățat că pierderile sunt o realitate a vieții pe care o experimentăm cu toții. Să ne așteptăm să pierdem, ca nu cumva viața să ne frângă de tot.

Unii au învățat să facă juruințe și să se țină de ele. Să facem hotărâri drepte și planuri bune, să fim dedicate Domnului și să ne împlinim promisiunilor făcute.

Unii au învățat să prețuiască binecuvântările. Să fim atente că poate binecuvântările vin pe ușa din spate. Să veghem.

Unii au învățat că într-adevăr credincioșia este o mare mărturie, este o virtute. Să rămâne credincioase Celui ce ne-a chemat la Împărăție, până la sfârșit, în ciuda dificultăților zilnice.

Unii au învățat că dragostea adevărată este o forță puternică. Să dăruim din dragoste, să slujim din dragoste, să iertăm din dragoste, să vorbim cu dragoste, să iubim necondiționat. Noi dăruim ceea ce avem și ceea ce suntem.

Curăția, puritatea, în cele din urmă va fi respectată. Să ne păstrăm inima curată, viața curată, trupul curat, mintea curată, relațiile curate. Să ne cercetăm intențiile, metodele, motivațiile, reacțiile. Să ne mărturisim păcatele și să rămânem în curăție.

Să căutăm pacea și sfințirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!!!

Advertisements

Proverbe 7

7*

Proverbe 7

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, păstrez cuvintele Tale şi ţin în inima mea sfaturile Tale.

Preţuiesc sfaturile Tale ca să trăiesc. Păzesc învăţăturile Tale ca lumina ochilor.

Le leg la degete, le scriu pe tăbliţa inimii mele.

Zic înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numesc priceperea prietena mea, ca să mă ferească de rău, de cei care întrebuinţează cuvinte ademenitoare la rău.

Doamne, mulţumesc că îmi aduci aminte să nu stau la fereastra răului ca să mă uit la lucruri neîngăduite; să nu caut lucruri bune printre lucrurile rele; să nu mă las dusă de cei fără minte; să nu apuc pe calea care duce spre locuinţa morţilor.

Nu vreau să umblu în locuri periculoase în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă, când cei cu inima şireată mă pot înşela. Nu vreau să fiu prietenă cu cei necuraţi care iubesc desfrâul, care sunt buni de gură, fără astâmpăr şi stau la pândă ca să facă răul.

Nu mă las îmbrăţişată, nici sărutată de cei străini care au o faţă fără ruşine, care vorbesc de jertfe de mulţumire şi despre juruinţe, dar în inimă plănuiesc răul.

Tată ceresc, ajută-mă să văd şiretenia celor care vor să amăgească şi să distrugă. Nu vreau să cedez la presiunea lor, nici la vorbele lor nesfârşite sau la prezentările lor extraordinare. Nu mă interesează podoabele, mirodeniile, promisiunile, ofertele, dezmierdările şi dragostea lor cea falsă. Nu mă las ademenită, nu merg după cei chinuiţi de pofte trupeşti; ca să nu mă aseamăn cu ei, să nu fiu ca un bou care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Tată ceresc, Te ascult şi iau aminte la cuvintele gurii Tale. Nu mi se abate inima spre calea unei asemenea persoane. Tu mă ajuţi să nu mă rătăcesc pe cărările ei, căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă înveţi cât de periculos este păcatul sexual în gândire, în purtare şi în faptă. Tu mă ajuţi să rămân în curăţie şi în adevăr.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi!

 

Proverbe 6

6*

Proverbe 6

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă pun chezaş (să nu promit că voi rezolva problemele altora cu resursele mele în defavoarea familiei mele; să nu girez pentru alţii cu bunurile mele şi ale familiei mele fără să cunosc pericolul pierderilor) pentru aproapele meu şi să nu mă las prins pentru altul în lucruri necurate; să nu mă las legat printr-o făgăduinţă neînţeleaptă a gurii mele şi să nu mă las prins de cuvintele uşuratice ale gurii mele, ci să mă dezleg de toate promisiunile neînţelepte, ca să nu cad în mâna aproapelui meu.

Mă arunc înaintea Ta cu faţa la pământ şi stăruiesc de Tine ca să-mi dai înţelepciune.  Nu dau somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu scap din mâna celui rău cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului.

Mă uit la furnică şi mă depărtez de lene. Sunt cu băgare de seamă la căile Tale şi Te rog înţelepţeşte-mă! Învăţ de la furnică să muncesc, să-mi pregătesc hrana şi să am grijă de cei dragi ai mei.

Fii Tu căpetenia mea, priveghetorul meu, stăpânul meu, căci vreau să ascult de Tine. Ajută-mă să lucrez cu mâini harnice, nu să dorm, nici să aţipesc, nici să stau culcată, nici să-mi încrucişez mâinile când trebuie să lucrez; ca nu cumva sărăcia să vină peste mine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Mulţumesc că mă păzeşti de omul de nimic, de omul nelegiuit, care umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Nu mă lăsa să fiu unul dintre aceşti oameni neînţelepţi. Tu mă ajuţi să mă depărtez de răutate ca să nu rodească fapte rele în inima mea. Tu mă atenţionezi să nu urzesc lucrurile rele şi să nu stârnesc certuri, ca nu cumva nimicirea să-mi vină pe neaşteptate sau să fiu zdrobită deodată şi fără leac.

Mulţumesc că mă înveţi să urăsc lucrurile pe care şi Tu le urăşti: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.

Vreau să păzesc sfaturile bune ale tatălui meu şi nu lepăd învăţătura înţeleaptă a mamei mele. Le leg necurmat la inimă, le atârn de gât, căci ele mă vor însoţi în mersul meu, mă vor păzi în pat şi îmi vor vorbi la deşteptare!

Cred că sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Sfaturile, îndemnul şi mustrarea mă vor feri de orice om chinuit de pofte rele (curvie) şi de orice vorbire ademenitoare a celor răi. Nu poftesc în inima mea frumuseţea lumii şi nu mă las ademenită de plăcerile lumeşti, căci nu vreau ca lumea şi plăcerile ei să mă distrugă şi să-mi întindă curse şi capcane din care să nu mai scap.

Îmi voi aminti aceste întrebări: ,,Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?”! Nu mă voi juca cu păcatul, ci voi sta departe de orice se pare rău.

Cred că toţi cei necuraţi vor fi pedepsiţi.

Păzeşte-mă de hoţie şi preacurvie, ca să nu mă port ca un om fără minte care singur îşi pierde viaţa făcând aşa. Cred că aceste păcate au consecinţe grave: ruşine, ocară, gelozie, furie, răzbunare, rănire, mânie etc., de aceea Te rog ajută-mi să rămân în curăţie şi în adevăr.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

 ca să ne păzeşti de hoţie şi curvie

şi atenţia noastră să fie la curăţie şi adevăr!

Proverbe 5

5*

Proverbe 5

*

Tată ceresc, iau aminte la înţelepciunea Ta şi îmi plec urechea la învăţătura Ta, ca să fiu cu chibzuinţă şi buzele mele să aibă cunoştinţă.

Păzeşte-mă de buzele femeii străine care strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Păzeşte-mi picioarele şi paşii ca să nu merg spre locuinţa morţilor.

Vreau să găsesc calea vieţii, să nu mă rătăcesc în căile rele şi nu cumva să ajung să nu ştiu unde merg.

Tată ceresc, Te ascult şi nu mă abat de la cuvintele gurii Tale. Mă  depărtez de drumul care duce la rău şi nu mă apropia de uşa necurăţiei, ca nu cumva să-mi dau altora vlaga mea şi unui om fără milă anii mei; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea mea şi eu să mă trudesc pentru casa altuia; ca nu cumva să gem, la urmă, când carnea şi trupul mi se vor istovi. Nu mă lăsa să ajung să zic: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?”

Păzeşte-mă de nenorocire şi ajută-mă să rămân în mijlocul poporului şi adunării, bucurându-mă de ceea ce Tu mi-ai dat.

Mă bucur de Apa Vieţii şi de izvoarele dătătoare de viaţă ale Cuvântului Tău. Nu caut alte fântâni şi alte izvoare otrăvitoare. Fie binecuvântarea Ta peste familia mea şi ajută-ne să ne bucurăm unii de alţii. Ajută-ne să vorbim cuvinte dulci unul faţă de altul şi binecuvântează căsnicia noastră, ca să ajungem să ne bucurăm de dragostea Ta între noi fără să căutăm dragoste în locuri greşite.

Doamne, Tu cunoşti căile pe care umblăm, căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Tăi şi Tu vezi toate cărările noastre.

Păzeşte-ne de răutate, de nelegiuire, de legăturile păcatului, de lipsă de înfrânare, de poticnire şi de nebunie.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne păzeşti de căutarea dragostei în locuri greşite!

Trează şi veghetoare

1b*

Isaia 51:17-52:12

Isaia 51:9a „Trezeşte-te, trezeşte-te!”

*

Cine îmi spune să mă trezesc? De ce să mă trezesc?

Domnul mă trezeşte ca să înţeleg iertarea Lui.

Doamne, mulţumesc pentru că mi-ai iertat toate păcatele murind în locul meu pe cruce.

Ajută-mă să fiu trează când cel rău vrea să mă înşele şi să biruiesc răul prin bine, să biruiesc neiertarea prin iertare.

Domnul mă trezeşte ca să înţeleg splendoarea răscumpărării Lui.

Doamne, mă bucur să fiu împreună cu răscumpăraţii Tăi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare.

Ajută-mă să fiu trează ca să înţeleg răscumpărarea pe care am primit-o şi să o vestesc altora.

Domnul mă trezeşte ca să aud Vestea cea Bună, Evanghelia.

Doamne, mulţumesc că ai adus victoria şi libertatea în viaţa mea prin Cuvântul Evangheliei. Mulţumesc că ai biruit pe cel rău şi ai adus pacea Ta în inima mea. Mulţumesc pentru mângâierea şi asigurarea că nu mă vei abandona niciodată.

Tată ceresc, ajută-mă să fiu trează şi să văd cine din jurul meu are nevoie să audă Vestea cea Bună, Evanghelia Ta.

Domnul mă trezeşte ca să umblu în curăţie.

Doamne, Tu eşti un Dumnezeu sfânt şi vreau să trăiesc şi eu în curăţie. Tu mi-ai dat o viaţă nouă şi cu puterea Ta mă voi păstra curată (minte, trup şi suflet).

Ajută-mă să inspir şi pe alţii la curăţie.

Dacă te simţi abandonată, oare îţi vei aminti că Domnul te-a ajutat în trecut şi El poate să te ajute şi azi, dacă te încrezi în El?

Vezi în jurul tău oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, dar nu ştiu încotro să meargă? Ce-i de făcut? Cum ai putea să-i ajuţi?

Urmezi tu exemplul Robului Domnului în ce priveşte ascultarea zilnică faţă de Stăpânul?

Cum te-a încurajat Stăpânul astăzi?

Care cuvânt de mângâiere l-a pus Dumnezeu în gura ta astăzi? Cui vei da un cuvânt de mângâiere astăzi? Experimentezi tu pacea şi siguranţa ştiind că nu vei ajunge sub mânia lui Dumnezeu? Care sunt lucrurile necurate din mintea şi viaţa ta despre care Domnul îţi vorbeşte? Cum le vei părăsi ca să trăieşti în libertate?

 

Doamne, dă-mi o inimă trează şi vegheatoare!

Ce înseamnă să îţi duci crucea?

Ioan 19:17 

,,Isus,

ducându-Şi

CRUCEA

a ajuns la locul zis al

,,Căpăţânii“,

care în evreieşte

se cheamă

,,Golgota.“

Domnul Isus a fost socotit necurat pentru că a ales să poarte păcatele mele şi păcatele tale. El a fost făcut păcat, ca eu şi tu să fim curaţi. El a fost necurat pentru că a purtat pentru mine, gândurile mele rele, mânia mea, superficialitatea mea, minciuna mea, critica mea, lipsa mea de bunăvoinţă, neglijenţa mea, etc. A fost scos în afara oraşului, în afara cetăţii, afară din tabără, ca şi ţapul lui Azazel, pentru ca eu şi tu, care eram departe de Dumnezeu, să fim apropiaţi de El.
Simon din Cirena a avut parte de crucea Lui, şi a rămas amintit pe paginile Bibliei.
Care este partea ta în crucea lui Cristos? Eşti doar un spectator?
Mulţi plâng în vinerea mare la vederea suferinţelor Domnului, dar nu se implică, nu poartă crucea, nu dovedesc adevărata pocăinţă după ce au primit salvarea Mântuitorului.

Plângi tu pentru suferinţele Lui? Plângi pentru păcatele tale care au fost cauza suferinţelor Lui? Continui să te rogi pentru izbăvire şi eliberare de sub puterea păcatului? Cauţi tu ascultarea de Domnul prin credinţă?

Noi putem să plângem acum în pocăinţă sau vom plânge odată la marea judecată când harul Domnului nu va mai fi la dispoziţia noastră.

Emoţiile şi sentimentele religioase, fără angajament personal şi implicare în lucrarea Domnului, în fiecare zi, nu ajută. Ziua judecăţii o va dovedi.

Domnul să te ajute să îţi porţi crucea în fiecare zi!