Vestea Cea Bună (8)

1love*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Care este motivaţia corectă când împărtăşim vestea bună cu alţii?

  1. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi dovedită prin faptul că a pregătit un Salvator ne motivează să spunem şi altora vestea bună. Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.
  2. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a-I aduce slavă ne motivează să spunem şi altora vestea bună (Matei 22:37; Ioan 14:15,21). Noi Îl iubim pe Dumnezeu când suntem recunoscători pentru harul Lui pentru noi (1 Ioan 4:9-11,19). Dumnezeu este glorificat când arătăm altora caracterul şi lucrările Lui (Psalmul 36:5). Dumnezeu este glorificat când ascultăm de poruncile Lui (Matei 28:19). Dumnezeu este glorificat când spunem altora despre măreţia harului Său (Psalmul 29:1).
  3. Dragostea pentru oameni şi dorinţa de a prezenta viaţa veşnică tuturor oamenilor ne motivează să spunem altora vestea cea bună (Matei 22:39).

*

Cum mă pregătesc să duc mai departe vestea cea bună?

Trebuie să cunosc Evanghelia (cele patru adevăruri: adevărul despre Dumnezeu, despre păcat, despre Isus Cristos şi despre răspunsul omului). Trebuie să învăţ să prezint Evanghelia foarte simplu, aşa ca fiecare om să poată pricepe vorbirea mea.

Trebuie să ascult ce spun alţii ca să observ oportunităţile (de a vorbi despre  cele patru adevăruri) pe care le trimite Domnul în viaţa mea.

Trebuie să practic în familie, cu prietenii, cu credincioşii din biserică până sunt confortabilă cu prezentarea mea.

Trebuie să mă rog pentru mine şi pentru cei pierduţi.

Trebuie să iau o hotărâre că voi trăi o viaţă curată, voi citi şi voi asculta Cuvântul, voi avea părtăşie cu fraţii şi relaţii cu cei pierduţi (ca să le pot prezinta Evanghelia).

 Doamne, inima mea

este gata să prezinte Evanghelia la cei ce nu o cunosc!

Mă bucur că Dumnezeu împărăţeşte!

Dorinţa inimii mele este

să-L cunosc pe El şi să-L fac de cunoscut celor din jur!

Misiunea de părinte

2aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

 *

Domnul a hotărât familia ta, aşa cum este ea. El are un plan şi o hotărâre pentru familia ta.

Copiii sunt un dar de la Domnul. Este o mare binecuvântare să-i iubim, să-i îngrijim şi să-i învăţăm. Odată cu trecerea anilor, descoperim că Dumnezeu lucrează şi în viaţa noastră prin bucuriile şi necazurile vieţii. Ne formează caracterul nostru de părinţi în asemănare cu Părintele Ceresc. Dumnezeu foloseşte copiii să ne modeleze pe noi, părinţii. Misiunea de părinte ne îmbogăţeşte şi ne adânceşte relaţia noastră cu Tatăl Ceresc. Cere ajutor Domnului. Aşteaptă prezenţa Lui. Încrede-te şi bazează-te pe Tatăl în toate lucrurile. Nu uita că El este Perfect. Încrede-te în Domnul să-ţi modeleze copilul după planul Lui.

Ia în considerare rolul tău de părinte în fiecare zi. Domnul ţi-a dat această responsabilitate.

Cere mereu, chiar şi de multe ori pe zi lumină de la Domnul cu privire la copilul tău.

Foloseşte Biblia ca cea mai importantă resursă de pregătire pentru creşterea copilului tău.

Notează din când în când binecuvântările pe care le primeşti prin copilul tău.

Cei mai importanţi paşi în misiunea de părinte sunt recunoaşterea şi acceptarea cu mulţumire a locului pe care Dumnezeu ţi-l dă, acela de a creşte copii.

Valorile lumii sunt diferite. Familia nu mai este o valoare în societatea noastră. Dacă gândim ca cei din lume, va fi foarte uşor să neglijăm oportunităţile zilnice pe care ni le dă Dumnezeu.

Dar noi vrem să căutăm valorile Domnului. Fereşte-te de tentaţiile lumii de a căuta mulţumire şi fericire în afara casei tale. După Dumnezeu, cea mai mare valoare este familia. Este înţelepciune, încredere (confidenţă) cînd cineva poate mărturisi: „Sunt părinte, sunt responsabil pentru copiii mei. Este important să fiu lângă ei. Nici o altă responsabilitate  nu-i mai mare.” Nimic nu-i mai important decât să-i înveţi pe copii despre Dumnezeu.

Domnul să te ajute să fii mulţumită şi împlinită în locul în care El te-a aşezat pentru o vreme. Domnul să te ajute să-ţi împlineşti responsabilităţile tale cu înţelepciune, putere, bucurie şi bunătate.

Eşti mulţumită cu misiunea de părinte? Eşti mulţumită cu ce ţi-a dat Domnul?

Doamne, vreau să am în inima mea valorile Tale!