Vestea Cea Bună (8)

1love*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Care este motivaţia corectă când împărtăşim vestea bună cu alţii?

  1. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi dovedită prin faptul că a pregătit un Salvator ne motivează să spunem şi altora vestea bună. Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.
  2. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a-I aduce slavă ne motivează să spunem şi altora vestea bună (Matei 22:37; Ioan 14:15,21). Noi Îl iubim pe Dumnezeu când suntem recunoscători pentru harul Lui pentru noi (1 Ioan 4:9-11,19). Dumnezeu este glorificat când arătăm altora caracterul şi lucrările Lui (Psalmul 36:5). Dumnezeu este glorificat când ascultăm de poruncile Lui (Matei 28:19). Dumnezeu este glorificat când spunem altora despre măreţia harului Său (Psalmul 29:1).
  3. Dragostea pentru oameni şi dorinţa de a prezenta viaţa veşnică tuturor oamenilor ne motivează să spunem altora vestea cea bună (Matei 22:39).

*

Cum mă pregătesc să duc mai departe vestea cea bună?

Trebuie să cunosc Evanghelia (cele patru adevăruri: adevărul despre Dumnezeu, despre păcat, despre Isus Cristos şi despre răspunsul omului). Trebuie să învăţ să prezint Evanghelia foarte simplu, aşa ca fiecare om să poată pricepe vorbirea mea.

Trebuie să ascult ce spun alţii ca să observ oportunităţile (de a vorbi despre  cele patru adevăruri) pe care le trimite Domnul în viaţa mea.

Trebuie să practic în familie, cu prietenii, cu credincioşii din biserică până sunt confortabilă cu prezentarea mea.

Trebuie să mă rog pentru mine şi pentru cei pierduţi.

Trebuie să iau o hotărâre că voi trăi o viaţă curată, voi citi şi voi asculta Cuvântul, voi avea părtăşie cu fraţii şi relaţii cu cei pierduţi (ca să le pot prezinta Evanghelia).

 Doamne, inima mea

este gata să prezinte Evanghelia la cei ce nu o cunosc!

Mă bucur că Dumnezeu împărăţeşte!

Dorinţa inimii mele este

să-L cunosc pe El şi să-L fac de cunoscut celor din jur!

Advertisements

De ce merg la biserică? ( 5 )

DE CE MERG LA BISERICA??

 *

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spune cineva:

,,Ce este părtășia? DEX98 explică termenul de „părtaș” după cum urmează:

 

PĂRTÁȘ, -Ă, 

 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant;

2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire.

3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană

 

A avea părtășie înseamnă deci a beneficia împreună cu alții de un bun spiritual (sau material). Într-un sens poate exista un gen de „părtășie” și între oameni care nu sunt credincioși, dar aceasta nu este părtășia creștină. Aici trebuie să fim de acord cu cei care vor spune că părtășia nu trebuie definită lingvistic sau după părerile și sentimentele noastre, ci după Scriptură. Ce zice Biblia despre părtășie? În mod deosebit Epistola 1 Ioan tratează acest subiect.

 

1 Ioan 1:3 spune „ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” De aici înțeleg că părtășia este comuniunea sau legătura spirituală dintre credincios și Dumnezeu dar și dintre credincios și frații de credință care îi împărtășesc acea comuniune cu Dumnezeu.

 

Aceeași Epistolă 1 Ioan repetă în mai multe rânduri cele trei elemente ale părtășiei creștine: ADEVĂRUL, CURĂȚIA și DRAGOSTEA. A avea părtășie creștină înseamnă a avea în comun cu alții adevărul revelat de Dumnezeu (în lipsa acestuia părtășia nu există); înseamnă a trăi în curăție (1 Ioan 1:7 „dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii”); și în același timp de a ne iubi unii pe alții.

 

Relaționarea prietenoasă și caldă poate fi părtășie creștină doar în măsura în care se bazează pe adevăr, este curată și manifestată în dragoste. Altfel devine doar atitudine afectivă, interesată și prietenoasă. Însă părtășia creștină este realizată în întâlnirea Bisericii în jurul adevărului Scripturii și a rugăciunii. Așadar, când ne strângem la închinare ca și comunitate răscumpărată noi AVEM părtășie întrucât ne închinăm împreună singurului Dumnezeu, cântăm aceeași cântare, ne unim la rugăciunea fiecăruia din noi, și ascultăm expunerea aceluiași adevăr. Având în comun toate aceste lucruri avem părtășie. Bineînțeles că la nivel personal fiecare din noi trebuie să caute și întărirea relațiilor, cunoașterea cu frații și simțirea împreună cu ei.

 

 

De ce merg cu Biserica la locul de închinare? Trei motive majore, care cuprind alte câteva implicații.

1) Pentru a mă închina lui Dumnezeu și a-i aduce glorie împreună cu Biserica Domnului („A Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor.”)

2) Pentru a fi zidit sufletește

3) Pentru a fi motivat să trăiesc și să transmit Evanghelia

 

O Biserică locală care se adună pentru părtășie aduce glorie lui Dumnezeu prin închinare, se zidește sufletește și predică Evanghelia.”

De ce merg la biserică? (1)

DE CE MERG LA BISERICA??

 *

De ce merg la BISERICĂ???

 *

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spunea cineva: ,,Eu merg la biserica sa ma inchin in partasie cu fratii si surorile, sa-I aduc cererile insotite de multumiri Domnului Isus.

Bisericile din America la fel sint foarte diferite deoarece chiar sint din mai multe culturi, mai multe generatii, si moduri diferite de inchinare prin cintari comune,grupuri de inchinare, cor..? fanfara..? etc.

Dar ne inchinam aceluias Dumnezeu.”

Iată ce spunea cineva: ,,Merg la biserica pentru: partasie cu fratii si surorile mele prin inchinare, lauda, rugaciune si pentru a primi mesaj din partea Domnului.”

Iată ce spunea cineva: ,,Ce partasie cu fratii reusiti sa aveti in doua-trei ore dintre care:

– aprox.o ora este timp de rugaciune

– aprox. o ora studiu biblic( unde se mai tine asa ceva!)

– aprox. 30-60 minute de predica (in acest interval de timp mai cita corul, fanfara., grupuri, poezii etc.)?

Partasia in adevaratul sens cind are loc? La sfirsit in curte?

Pentru mine ramin ”intrebari” la ”intrebarea” pusa!

Doamne ai mila!

PS efectiv nu vreau sa supar pe nimeni, pun si eu, asa,… o intrebare!

Iată ce spunea cineva: ,,Prin partasie eu inteleg “a fi partas” la ceva. Si eu cred ca am partasie cu fratii si surorile mele cand spun AMIN  la rugaciunile fratilor mei pentru ca sunt partasa la cererile sau multumirile sau laudele lor. Am partasie cu fratii si surorile mele cand laud acelasi Domn cantand cu toata inima aceeasi cantare. Si suntem partasi la acelas mesaj pe care ni-L transmite Domnul, chiar daca fiecare il recepteaza prin propriul filtru. E adevarat ca nu am timp sa discut cu fiecare frate sau sora in parte pentru a-i cunoaste durerile si bucuriile, dar aici depinde ce inteleg prin partasie.

Fara suparare eu asta inteleg prin partasie. Sigur ca putem filozofa, dar …

DE CE MERG LA BISERICA??