Învaţă pe copil

1aIsaia 65-66

Isaia 66:14a

„Şi când veţi vedea aceste lucruri,

inima vi se va bucura

şi oasele voastre

vor prinde putere ca iarba.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, despre planul lui Dumnezeu în ce priveşte viitorul. Spune-i că Dumnzeu va face ceruri noi şi pământ nou. Pământul va fi plin de dragostea lui Dumnezeu faţă de slujitorii Lui. Va fi bucurie şi cântare pentru toţi cei ce cred Cuvântul Domnului. Dumnezeu Însuşi va locui printre oameni pentru totdeauna. Dumnezeu vrea să ştim că cei ce nu cred, vor avea mari necazuri. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a crede că El a trimis pe Fiul Său : Domnul Isus Hristos ca să fie Salvatorul nostru, care ne izbăveşte din păcat.

Pentru că tu ai înţeles importanţa veşnică a primilor paşi în credinţă vei aştepta cu bucurie să auzi de la copilul tău că vrea să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitorul lui personal. Fiecare părinte vrea ca şi copilul lui să aibă viitorul asigurat. Acest dar al credinţei tu nu îl poţi împacheta frumos ca să îl faci un cadou minunat pentru el. Credinţa este darul lui Dumnezeu. Încurajează-l pe copilul tău să aibă o relaţie personală cu Domnul Isus Hristos. Roagă-te ca să fie gata pentru chemarea Domnului.

Sunt lucruri pe care Dumnezeu le cere părinţilor să le facă.

Sunt lucruri pe care le face Dumnezeu.

Dumnezeu permite părinţilor să participe împreună cu El la formarea credinţei în inima copilului.

Mame şi taţi, membri ai familiei, au privilegiul să aibă un rol important în viaţa copilului, prin rugăciune şi purtare. Responsabilitatea şi privilegiul de a prezenta Vestea cea Bună cuprinde două părţi: vorba şi acţiunea.

Cum este umblarea ta în casa ta?

Cum ţi-e vorba? Cum ţi-e învăţătura pe care o dai?

Cum răspunzi la întrebările copilului tău?

Ce fel de rezultate aştepţi să vezi?

Inima ta să fie plină de bucurie în toate relaţiile tale!

Advertisement

Proverbe 3

proverbs 3_13*

Proverbe 3

 *

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.  Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit  cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!

 

Misiunea de părinte

2aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

 *

Domnul a hotărât familia ta, aşa cum este ea. El are un plan şi o hotărâre pentru familia ta.

Copiii sunt un dar de la Domnul. Este o mare binecuvântare să-i iubim, să-i îngrijim şi să-i învăţăm. Odată cu trecerea anilor, descoperim că Dumnezeu lucrează şi în viaţa noastră prin bucuriile şi necazurile vieţii. Ne formează caracterul nostru de părinţi în asemănare cu Părintele Ceresc. Dumnezeu foloseşte copiii să ne modeleze pe noi, părinţii. Misiunea de părinte ne îmbogăţeşte şi ne adânceşte relaţia noastră cu Tatăl Ceresc. Cere ajutor Domnului. Aşteaptă prezenţa Lui. Încrede-te şi bazează-te pe Tatăl în toate lucrurile. Nu uita că El este Perfect. Încrede-te în Domnul să-ţi modeleze copilul după planul Lui.

Ia în considerare rolul tău de părinte în fiecare zi. Domnul ţi-a dat această responsabilitate.

Cere mereu, chiar şi de multe ori pe zi lumină de la Domnul cu privire la copilul tău.

Foloseşte Biblia ca cea mai importantă resursă de pregătire pentru creşterea copilului tău.

Notează din când în când binecuvântările pe care le primeşti prin copilul tău.

Cei mai importanţi paşi în misiunea de părinte sunt recunoaşterea şi acceptarea cu mulţumire a locului pe care Dumnezeu ţi-l dă, acela de a creşte copii.

Valorile lumii sunt diferite. Familia nu mai este o valoare în societatea noastră. Dacă gândim ca cei din lume, va fi foarte uşor să neglijăm oportunităţile zilnice pe care ni le dă Dumnezeu.

Dar noi vrem să căutăm valorile Domnului. Fereşte-te de tentaţiile lumii de a căuta mulţumire şi fericire în afara casei tale. După Dumnezeu, cea mai mare valoare este familia. Este înţelepciune, încredere (confidenţă) cînd cineva poate mărturisi: „Sunt părinte, sunt responsabil pentru copiii mei. Este important să fiu lângă ei. Nici o altă responsabilitate  nu-i mai mare.” Nimic nu-i mai important decât să-i înveţi pe copii despre Dumnezeu.

Domnul să te ajute să fii mulţumită şi împlinită în locul în care El te-a aşezat pentru o vreme. Domnul să te ajute să-ţi împlineşti responsabilităţile tale cu înţelepciune, putere, bucurie şi bunătate.

Eşti mulţumită cu misiunea de părinte? Eşti mulţumită cu ce ţi-a dat Domnul?

Doamne, vreau să am în inima mea valorile Tale!

Urări de Anul Nou

2013f  de George Cornici

*

URĂRI DE ANUL NOU (2)

*

Şi în anul care vine
S-aveţi parte de trăiri
Îmbrăcate-n stări divine
Şi în multe împliniri.

Zilele vieţii voastre
Să v-aducă situaţii
Fără tragedii, dezastre
Fără multe complicaţii.

Mergeţi liniştiţi pe cale
Aveţi Călăuză bună
Din minunăţii astrale
Împletiţi-vă cunună.

Nu lăsaţi îngrijorarea
Să vă macine fiinţa
Luminaţi-vă cărarea
Cu iubirea şi credinţa.

Vor fi zile însorite
Dar şi ploi vor mai cădea
Fi-vor şi stări nedorite
Şi dureri veţi mai avea,

Dar de vă încredeţi tare
În Cuvântul Cărţii Sfinte
Multă binecuvântare
Vă va da bunul Părinte.

Semănaţi oriunde-ajungeţi
Gânduri calde şi candoare
Pe nimeni să nu străpungeţi
Cu rostiri usturătoare.

Adânciţi-vă în taina
Vieţii ce-i dincol’ de moarte
Iar când demoni aduc spaima
Apelaţi la Cel ce poate,

Să înlăture şi temeri
Şi terori şi frământare,
Să vă-ncânte cu luceferi
Din grădinile stelare.

Ca în anul încheiat
Nu cedaţi lumii murdare
Respingeţi orice păcat
De e mic sau de e mare.

Daţi balsam la cei răniţi
Ca să fiţi o pildă vie
Vestea bună s-o vestiţi
C-o cerească bucurie.

Vor veni, iar, încercări
(Poate fi-vor mult mai grele)
Dar cu rugă şi cântări
Veţi privi, din nou, spre stele.

Veţi primi noi revelaţii
Cu privire la Cuvânt
Veţi simţi noi aspiraţii
Pentru tot ce este sfânt…

De aceea, cu ardoare,
Implicaţivă-n lucrări
Ce produc mărgăritare
Nu dileme şi-ntristări.

Vor apare noi curente
Să vă rupă de la har
Şi vor fi evenimente
Ce produc un gust amar…

Falşi profeţi veni-vor iar
Cu idei fără valoare
Din întunecat hotar
Să vă-mpiedice-n lucrare…

Dar tezaurul format
În toţi anii dinainte
Naşte-n voi un zel curat
Şi cucernice cuvinte…

Staţi, deci, lângă Creatorul
Nu v-abateţi de la ţel
El vă este viitorul
EL – slăvit Emanuel…

Slujiţi-L cu scumpătate
Zi de zi şi ceas de ceas
El cu multă bunătate
Vă ajută în impas.

Nu se ştie ce aduce
Ora, clipa următoare
Nu se ştie ce răscruce
Întâlni-veţi pe cărare…

Dar cunoaşteţi foarte bine
Semnele îngustei căi
Şi pe Cel ce vă susţine
Prin câmpii, coline, văi…

Urmând semnele spre zarea
Ce-i dincolo de morminte
Nu vă va capta pierzarea
Ci cucernicul Părinte.

Şi în anul ce-a sosit
Creşteţi mult în dedicare
S-aveţi simţul aţintit
Spre Neprihănitul Soare…

Să culegeţi multe roade
Ce-s apreciate Sus
Unde Trinitatea şade
Iar splendoarea-i făr’ apus.

gc/ 20 Decembrie, 2008

http://www.youtube.com/watch?v=Y7O760_Id9Q

Frământări…

Framântari…

*

șesc îngândurată pe drumu-ngust al vieții

Și-atâtea întrebări îmi vin în minte…

De ce, oare, din zorii dimineții,

Ispita se arată, bun Părinte … ?

*

De ce când, bucuroasă-mi deschid ochii

Și Te slăvesc pentru o nouă zi,

Deodată, bucuria dimineții,

Se întrerupe și… n-o pot opri…

*

Să fie, oare, grija de viața pământească ?

Să fie vorba care am spus-o, negândind ?

Să fie supărarea ce Ți-am produs aseară

Când fața Ta cea sfântă nu am căutat deplin ?

*

Sau, poate, adevărul, ce l-am lăsat nespus,

Mă face să mă simt, departe de Isus ?

Genunchiul în podeauă nu l-am plecat aseară ?

Cuvântul nu căutat-am să-mi stâmpere-a mea pară… ?

*

Gândindu-mă mai bine știu că sunt multe cele,

Ce pun un zid de strajă între pământ și cer,

De aceea, bun Părinte, privesc cu dor spre stele,

Dorind să știu mai bine ce pot să îți ofer…

*

Atunci, Duhul mi-ndreaptă privirea spre Cuvântu-Ți

Ce are-nvățătura purtărilor deplin,

Și înțeleg de-acolo că fața Ta căutându-Ți,

În zorii dimineții, mă voi scula senin.

*

O, dă-mi puterea aceasta ca să privesc spre Tine

Și orice vorbă spusă s-o controlez din plin

Și orice acțiune, decizie sau faptă,

S-o trec prin al Tău filtru : Cuvântul Tău divin !

*

Îți mulțumesc că pacea ce vine de la Tine,

Întrece așteptarea sau gândul omenesc,

Și-n zorii dimineții, cu bucurii depline,

Îți spune-un suflet sincer : ”Isuse, Te iubesc !”

*

Și-n dragostea aceasta cuprinsă-i și iertarea

Ce-o simt în al meu suflet, cuprins de pacea Ta,

Și-această bucurie, mi-acoperă durerea

Și sunt cuprins de pacea ce doar Tu o poți da.

*

Ce dulce e simțirea că Duhul Sfânt mă-nvață,

Să umblu pe-a Ta cale, pe drumul Tău divin,

Și-n sfântă adorare, să-mi duc a mea viață,

În liniște deplină, lipsită de suspin.

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA martie 2012

Legea şi Cuvântul

Isaia 5:24-30

*

Isaia 5:24b

„Au nesocotit

Legea Domnului oştirilor

şi au dispreţuit

Cuvântul Sfântului lui Israel.”

Cum ai explica tu cuiva ce este mânia lui Dumnezeu?

Dumnezeu ne pedepseşte pentru că ne iubeşte. Un părinte îl pedepseşte pe copil pentru a-l disciplina, pentru a-l învăţa ce e bine şi ce e rău.

Mânia lui Dumnezeu este reală.

Care oameni crezi că ar trebui să se teamă de mânia lui Dumnezeu? Eu cred că cei ce nu-L ascultă, Îl nesocotesc, Îl dispreţuiesc şi Îl ignoră.

Ce crezi că trebuia să ştie poporul Israel despre mânia lui Dumnezeu?

Îţi aminteşti de potop?

Îţi aminteşti de Sodoma şi Gomora?

Îţi aminteşti de şarpele de aramă?

Îţi aminteşti de Core, Datan şi Abiram?

Îţi aminteşti de blestemele scrise în cartea lui Moise, Deuteronom? Crezi că judecata (mânia) lui Dumnezeu a fost dreaptă? De ce crezi sau de ce nu crezi?

Te mângâie sau te tulbură judecata lui Dumnezeu?

Ce crezi despre faptul că Dumnezeu l-a lăsat pe popor să fie dus în robie (asiriană şi mai târziu în robia babiloniană)? Crezi că a fost un lucru bun?

Ce crezi că a vrut să-i înveţe Domnul prin robie?

Doamne, mulţumesc pentru Legea Ta şi pentru Cuvântul Tău. Ajută-mă să nu nesocotesc Legea Domnului oştirilor şi să nu dispreţuiesc Cuvântul Sfântului lui Israel. Mă uit în cuvântul scris în Scripturi şi văd ce li s-a întâmplat celor care au nesocotit şi au dispreţuit Cuvântul şi mă tem de mânia Domnului în viaţa mea, căci sunt o păcătoasă. De aceea vin să-mi cer iertare mereu şi mereu, ca să nu cad sub judecată. Ai milă de mine.

 

Doamne, pune Cuvântul Tău şi Legea Ta în inima mea!

Inima de Tată

Isaia 1:1-6

*

Isaia 1:2a

*

„Ascultaţi!”

A fost odată un Tată bun cu mulţi copii. I-a hrănit şi i-a crescut cum a ştiut El cel mai bine. Când au ajuns mari, copiii s-au răsculat împotriva Lui, nu L-au mai cunoscut, nu au mai luat aminte la învăţăturile Lui, s-au încărcat cu fărădelegi, s-au stricat, L-au părăsit, L-au dispreţuit, I-au întors spatele, s-au răzvrătit din ce în ce mai mult. Capul li s-a îmbolnăvit, inima le era pe moarte. Au ajuns numai răni, numai vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn.

Dacă aşa ar fi copiii tăi, cum ţi-ar fi inima?

După aşa un trecut dureros în familia ta, cum ar arăta relaţia ta cu Dumnezeu?

Cum ai începe refacerea relaţiei tale cu copiii tăi?

Nimic nu-i mai greu pentru un părinte decât să aibă un copil rebel. Poate copilul tău nu te ascultă, poate este dependent de droguri, alcool, păcate sexuale, etc., …poate este plin de datorii, poate este în închisoare, poate nu vrea să lucreze etc.

Cum te rogi pentru copiii tăi?

Poate nu ai copii, dar o prietenă trece prin greu. Cum o ajuţi? Cum simţi cu inima ei zdrobită de durere?

 

Doamne, dă-mi o inimă ca inima Ta!

Mai mult ca o festivitate?

Ioan 21:15b 

,,Paşte

mieluşeii

Mei!“

Domnul ne-a poruncit să-i hrănim pe cei mici. Cum?

Învaţă pe copil despre naşterea Domnului.

Pentru cei ce pricep înţelesul real al sărbătorii, venirea Domnului Isus pe pământ ca Mântuitor, este cu mult mai mult decât o festivitate. Din nefericire, lumea noastră este plină de oameni care aleargă la cumpărături şi la petreceri. Împăratul veşnic este uitat în multe case.

Tu, ca şi părinte creştin, vrei ca să înveţi pe copil care este adevăratul motiv al sărbătorii Crăciunului. De altfel, el se va uita la tine, ce faci tu, cum te pregăteşti, cum te porţi, cum îi vorbeşti.

Nu-i spune totul într-o zi. Sunt aşa de multe adevăruri şi trebuie chiar să le repeţi. Începe devreme în luna decembrie, şi fă-ţi un plan cum să pregăteşti sărbătoarea. Nu televizorul, nu calculatorul, nici telefonul nu trebuie să-i prezinte sărbătoarea, ci tu. Roagă-te Domnului să-ţi dea înţelepciune.

Citeşte ca să cunoşti bine toată istoria naşterii Mântuitorului. Lasă-l pe copil să pună întrebări. Pune şi tu întrebări. Repetă povestirea. Copiilor le place. Lasă-l şi pe copil să spună ceva din povestire. Nu uita că este foarte important ca să citeşti povestirea şi din Biblie. Mulţi copii au memorat textul din Luca despre naşterea Domnului doar pentru că au auzit textul citindu-se de mai multe ori. Memorarea unor versete este importantă. Cântarea colinzilor este o bucurie extraordinară pentru toată lumea.

Pregăteşte-ţi inima pentru sărbătoare!