Făgăduinţa Tatălui

holy-spirit-by-power5*

Faptele Apostolilor 1:1-11

Faptele Apostolilor 1:4b ,,Să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine.”

Ai primit făgăduinţa Tatălui?

De ce este important că Domnul Isus Cristos a înviat în trup?

Cum descrii dovezile despre învierea Domnului menţionate în Luca 24 şi Ioan 20:19-29?

Domnul Isus a apărut, a mâncat, le-a arătat mâinile, a deschis mintea ucenicilor.

S-au împlinit profeţiile întocmai?

Crezi adevărul prezentat de ucenici?

De ce crezi că Domnul a petrecut patruzeci de zile cu ucenicii şi apoi S-a înălţat la cer?

Eu cred că ucenicii au fost pierduţi. Patruzeci de zile este un timp de tranziţie, un timp de învăţare şi înţelegere (Numărul 40 este un timp de testare?).

Creştinismul se bazează pe învierea Domnului. Ucenicii au văzut pe Domnul înviat. Au văzut şi au crezut. Când vezi, crezi. A vedea înseamnă a crede.

Ce trebuiau să aştepte ucenicii înainte de a pleca din Ierusalim?

Cum s-a schimbat relaţia ucenicilor cu Domnul Isus după primirea Duhului Sfânt?

Ce face Duhul Sfânt pentru un credincios?

Este posibil ca Duhul Sfânt să fie cu noi dar nu în noi? De ce?

Aceasta este părerea mea: cred că Duhul Sfânt poate să fie cu mine în anumite lucrări faţă de alţii, dar când este în mine, lucrează în mine, locuieşte în mine. Când Duhul Sfânt trăieşte în mine sunt o nouă creaţie. Sunt împuternicită să fac şi să spun lucruri care nu pot fi făcute decât de Duhul Sfânt.

Care este descrierea ta? Duhul Sfânt este cu tine sau în tine?

Mă bucur să ştiu că Domnul lucrează în viaţa mea.

 

Domnul lucrează în viaţa ta!

 

Advertisements

Viitorul tău depinde de relaţia ta cu Domnul

1*

Isaia 65:17-25

Isaia 65:17 „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.”

*

Va fi cu putinţă ca oamenii muritori să trăiască veşnic?

Dacă Dumnezeu va interveni şi va schimba lumea noastră, El poate să dea viaţă veşnică. El a creat lumea la început, aşa că, mai poate crea o lume nouă. De aceea oamenii ar trebui să apere dreptatea şi să facă o judecată dreaptă în aşteptarea manifestării puterii lui Dumnezeu. În viitorul pe care l-a pregătit Domnul nu va mai fi păcat şi cel rău nu va mai domina lumea.

Împărăţia lui Dumnezeu cuprinde câteva adevăruri: transformarea credincioşilor (noi creaţii) (2 Corinteni 5:17), lumea ce va veni (Evrei 2:5), domnia lui Hristos de o mie de ani (Apocalipsa 20:4-6), ceruri noi şi pământ nou. Apocalipsa 21:1, ne vorbeşte despre un Ierusalim nou care se va coborî din cer. Romani 8, ne vorbeşte despre reînnoirea creaţiei care aşteaptă şi ea răscumpărarea.

Care este speranţa ta? Cum te transformă Cuvântul Domnului astăzi? Cum îţi creşte credinţa?

Îţi dă speranţă descrierea pe care o face Isaia despre viitor? Cum te pregăteşti pentru viitor?

Va fi împărăţia de o mie de ani înainte de ceruri noi şi pământ nou?

Când vor fi ceruri noi şi un pământ nou nu va mai fi durere şi moarte, dar, în mia de ani pare că va fi moarte (Isaia 65:20). Moartea va fi o experienţă rară. La sfârşitul celor o mie de ani, Satan va fi dezlegat şi va conduce ultima răscoală împotriva sfinţilor, apoi va fi aruncat pentru totdeauna în iazul cu foc şi pucioasă (Apocalipsa 20: 7-10).

Un lucru foarte important în perioada mileniului va fi relaţia omului cu Domnul. În zilele noastre de multe ori păcatele noastre pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu, dar în vremea mileniului, răspunsul Lui la rugăciunile noastre va fi imediat.

Relaţia noastră cu Domnul este cel mai important lucru chiar şi acum, dar în mileniu va fi o relaţie mai apropiată.

Cum este relaţia ta cu Domnul astăzi? Cum îţi este rugăciunea?

Te desparte vreun păcat de o relaţie mai apropiată cu Domnul?

 Inima mea preţuieşte mult relaţia cu Tine, Doamne!

Numai îndurarea lui Dumnezeu

crown

Isaia 63:7-64:12

Isaia 63:7a

„Voi vesti

îndurările

Domnului.”

*

Îndurarea Domnului mă îndemnă la rugăciune, la mulţumire şi recunoştinţă faţă de harul Lui.

Cum trebuie să arate rugăciunea mea?

Începutul rugăciunii este important. În primul rând Isaia s-a uitat la Domnul şi apoi la el. Isaia meditează întâi la harul lui Dumnezeu şi apoi mărturiseşte, cere şi întreabă. Avem modele de oameni credincioşi din trecut (Moise-Exod 33:1-15 ; Numeri 14:13-19 ; Iosafat-2 Cronici 20:6-12 ; Daniel 9:4-19 ; Ezra 9:6-15 ; Neemia 1:5-11). Cei mai mari înaintaşi ai credinţei ne-au lăsat modele de rugăciune către Tatăl.

Oare de ce întreabă Isaia : ,,Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim şi să ne împietrim inima?”

Este această întrebare o învinuire la adresa lui Dumnezeu sau o recunoaştere a suveranităţii Lui şi o expresie a vinovăţiei poporului ? Poporul nu a reuşit să păstreze reverenţa faţă de adevăratul Dumnezeu. Isaia recunoaşte dependenţa totală de Domnul în ce priveşte salvarea. Fără intervenţia lui Dumnezeu, poporul nu are nici o şansă. Isaia strigă către Domnul ca să aducă o schimbare care să-i ajute să experimenteze răscumpărarea. Ca şi în trecut, aşa este şi azi. Salvarea, mântuirea este prin har. Dacă n-ar fi aşa nimeni nu ar putea fi mântuit. Isaia se roagă pentru popor ca să fie adus înapoi la Dumnezeu.

Ai un model de rugăciune ? Te grăbeşti să-i spui Domnului problemele tale ? Meditezi tu mai întâi la harul Domnului în viaţa ta ? Cum îţi mărturiseşti păcatele ? Cui ? Ai multe întrebări pentru Domnul ? Sunt oameni în jurul tău pe care îi admiri pentru rugăciunile lor ? Sunt ei modele pentru tine ? Ţi se întâmplă să învinovăţeşti pe Domnul pentru anumite lucruri sau pentru lipsa răspunsurilor la rugăciunile tale ? Ce zici despre reverenţa faţă de Dumnezeul cel adevărat ?

Recunoşti dependenţa ta totală de Dumnezeu în ce priveşte salvarea ta ?

Crezi că mântuirea a fost şi este prin har ?

Strigi către Domnul pentru o schimbare în viaţa ta ?

Strigi către Domnul pentru o schimbare în familia ta ?

Strigi către Domnul pentru o schimbare în biserica ta ?

Strigi către Domnul pentru o schimbare în poporul tău ?

Doamne, pune pe inima mea şi pe buzele mele o rugăciune fierbinte!

 

Nelegiuirile noastre

1 isaia 59*

Isaia 59:1-15
Isaia 59:1-2a   „Nu,

mâna Domnului nu este prea scurtă

ca să mântuiască,

nici urechea Lui prea tare

ca să audă,

ci nelegiuirile noastre

pun

un zid de despărţire.”

*
*
Oare de ce a fost important pentru israeliţi să înţeleagă că problema nu e că Dumnezeu nu aude şi nu poate ajuta? Oare de ce e important pentru noi să înţelegem că problema nu e că Dumnezeu nu ne aude şi nu ne poate ajuta?
Nu Dumnezeu S-a depărtat de noi, ci nerecunoaştinţa noastră faţă de El a creat un zid de despărţire între noi şi El. Păcatele noastre au pus o barieră între noi şi Dumnezeu (Romani 5:12-21; Iacov 1:13-18; 2:10; 1 Ioan 1:8-10).
Putem fi înşelaţi? Putem fi ispitiţi? Care sunt păcatele care îi despărţeau pe Israeliţi de Dumnezeu? (Romani 3:10-11)
Păcatul a început cu primii oameni. Adam şi Eva au păcătuit, şi de la ei încoace toată omenirea. Cum afectează păcatul relaţia omului cu Dumnezeu? Relaţia este ruptă.
Crezi că dreptatea (justiţia), neprihănirea, adevărul şi cinstea lucrează împreună?
Este dreptate la curtea judecătorească? Este recunoscut adevărul? Onestitatea este respinsă.
Şi noi mergem cu valul?
Dumnezeu este drept, adevărat, neprihănit şi cinstit. El doreşte ca şi noi să fim ca El.
Care este dorinţa ta?
Doamne, eu doresc ca să dezvolţi în mine calităţile Tale: dreptatea, adevărul, cinstea, smerenia, bunătatea, dragostea, îndurarea, bucuria, înţelepciunea, pacea, credincioşia, blândeţea, mulţumirea, iertarea etc.
Păcatul aduce distrugere, îl separă pe om de Dumnezeu. Care este păcatul de care trebuie să ne pocăim? Mâinile mânjite de sânge, degetele de nelegiuiri, buzele mincinoase, limba plină de nelegiuiri, nedreptatea, bizuirea pe lucruri deşerte, neadevărul, răul, nelegiuirea, picioarele care aleargă spre rău, gândurile rele. Suntem vinovaţi din cap până în picioare, din creştet până-n tălpi.
În starea lui naturală, omul este rău, căci nimic bun nu locuieşte în om. Nici un om nu este fără păcat. Dacă cineva crede că este bun pentru că urmează un ritual religios, trăieşte în întuneric.
Isaia a recunoscut păcatul lui şi păcatul poporului şi i-a spus pe nume. Ce faci tu?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea lui aduce restaurare.
Darul salvării lui Dumnezeu, fără plată, transformă viaţa omului.

Doamne, îmi pare rău, şi-mi cer iertare pentru păcatul din inima mea.

 

Ziceai în inima ta

1 trust*

Isaia 47

Isaia 47:10b

„Ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu”.”

*

Ce zici tu în inima ta?

Ai zis vreodată: ,,Eu şi numai eu!”?

Dumnezeu a folosit Babilonul ca să pedepsească Israelul, dar Babilonul a mers prea departe. A ajuns să se mândrească, a ajuns să zică: „Eu şi numai eu”. A uitat că Dumnezeu conduce istoria, nu Babilonul (chiar dacă era puterea cea mare pe pământ). Conştienţa puterii l-a înşelat. O catastrofă nevăzută va veni peste Babilon. Astrologii, vrăjitorii, descântătorii nu ştiu ce va fi în viitor. Încrederea în ei nu ajută.

Conţinutul credinţei este important!

Ceea ce credem are consecinţe asupra noastră. Suntem liberi să credem ce vrem, dar nu suntem liberi să alegem sau să schimbăm consecinţele credinţei, necredinţei sau consecinţele deciziilor noastre. Consecinţa necredinţei este judecata. Consecinţa trăirii după bunul meu plac este lipsa binecuvântărilor şi multe alte pierderi.

Care este atitudinea ta? Credinţa? Crezi că poţi să continui la nesfârşit cu necredinţa?

Care lucruri crezi că nu se vor schimba niciodată? Care lucruri crezi că nu ţi le poate lua nimeni?

Cui îi spui: „Eu şi numai eu!”? Cui spui: „Nimeni nu-i ca mine!”? Cui spui: ,,Ce zic eu, se va face!”?

Autoritatea se câştigă, nu se impune.

Pentru care lucruri te încrezi în puterea şi înţelepciunea ta? Ce vei face ca toată încrederea să o pui numai în Dumnezeu? Trebuie să-ţi schimbi atitudinea faţă de Dumnezeu?

Babilonienii au fost mândri de cuceririle lor, nerecunoscând că victoria aparţine lui Dumnezeu. Recunoşti tu ajutorul lui Dumnezeu în succesele tale?

Babilonienii nu au luat în considerare consecinţele purtării lor rele faţă de alţii.

Crezi că purtarea ta rea faţă de alţii are consecinţe?

Babilonul a folosit expresii care sunt adevărate numai pentru Dumnezeu: eu şi numai eu, nimeni nu mă vede. Foloseşti des în vorbirea ta pronumele „eu”? Crezi că totul se învârte în jurul tău? Cât de importantă este persoana ta şi cât de mult reflectă purtarea ta faptul că tu Îl reprezinţi pe Dumnezeul tău? Ce spune purtarea ta despre Dumnezeul tău?

Caut eu gloria lui Dumnezeu? Caut să strălucească lumina Lui prin mine?

Doamne, vreau ca să am credinţă în Tine, căci Tu îmi dai victorie şi eu Îţi dau glorie!

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

Misiunea de părinte

2aIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor a jurat şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

 *

Domnul a hotărât familia ta, aşa cum este ea. El are un plan şi o hotărâre pentru familia ta.

Copiii sunt un dar de la Domnul. Este o mare binecuvântare să-i iubim, să-i îngrijim şi să-i învăţăm. Odată cu trecerea anilor, descoperim că Dumnezeu lucrează şi în viaţa noastră prin bucuriile şi necazurile vieţii. Ne formează caracterul nostru de părinţi în asemănare cu Părintele Ceresc. Dumnezeu foloseşte copiii să ne modeleze pe noi, părinţii. Misiunea de părinte ne îmbogăţeşte şi ne adânceşte relaţia noastră cu Tatăl Ceresc. Cere ajutor Domnului. Aşteaptă prezenţa Lui. Încrede-te şi bazează-te pe Tatăl în toate lucrurile. Nu uita că El este Perfect. Încrede-te în Domnul să-ţi modeleze copilul după planul Lui.

Ia în considerare rolul tău de părinte în fiecare zi. Domnul ţi-a dat această responsabilitate.

Cere mereu, chiar şi de multe ori pe zi lumină de la Domnul cu privire la copilul tău.

Foloseşte Biblia ca cea mai importantă resursă de pregătire pentru creşterea copilului tău.

Notează din când în când binecuvântările pe care le primeşti prin copilul tău.

Cei mai importanţi paşi în misiunea de părinte sunt recunoaşterea şi acceptarea cu mulţumire a locului pe care Dumnezeu ţi-l dă, acela de a creşte copii.

Valorile lumii sunt diferite. Familia nu mai este o valoare în societatea noastră. Dacă gândim ca cei din lume, va fi foarte uşor să neglijăm oportunităţile zilnice pe care ni le dă Dumnezeu.

Dar noi vrem să căutăm valorile Domnului. Fereşte-te de tentaţiile lumii de a căuta mulţumire şi fericire în afara casei tale. După Dumnezeu, cea mai mare valoare este familia. Este înţelepciune, încredere (confidenţă) cînd cineva poate mărturisi: „Sunt părinte, sunt responsabil pentru copiii mei. Este important să fiu lângă ei. Nici o altă responsabilitate  nu-i mai mare.” Nimic nu-i mai important decât să-i înveţi pe copii despre Dumnezeu.

Domnul să te ajute să fii mulţumită şi împlinită în locul în care El te-a aşezat pentru o vreme. Domnul să te ajute să-ţi împlineşti responsabilităţile tale cu înţelepciune, putere, bucurie şi bunătate.

Eşti mulţumită cu misiunea de părinte? Eşti mulţumită cu ce ţi-a dat Domnul?

Doamne, vreau să am în inima mea valorile Tale!

Binecuvântare în încercare

Ioan 11

*

Ioan 11:40

„Isus a zis:

Nu ţi-am spus că

dacă

vei crede

vei vedea

slava lui Dumnezeu?“

*

Credinţa este descrisă adesea în Scripturi ca o viziune a caracterului lui Dumnezeu şi ca o încredere completă în dragostea Lui aşa încât în orice lucru, bun sau rău, se vede o oportunitate a binecuvântării Domnului. Această credinţă nu va fi dată de ruşine.

Dacă vedem o criză financiară, o boală, o moarte, o nenorocire etc., venind de la Domnul ca o binecuvântare, El o să lucreze. Fără încercări nu sunt binecuvântări. Când nu ne uităm după o binecuvântare în încercare, (mergem fără credinţă) suferinţa este în zadar, fără nici o roadă.

Domnul nu S-a grăbit să rezolve problema, ci a aşteptat „timpul Tatălui.“  Numai când suntem în voia Tatălui vine binecuvântarea. Este important, când ne grăbim, să nu ignorăm voia Tatălui şi să mergem înainte de timp, ca să arătăm latura noastră umană sau să cedăm la presiunea umană. Domnul Isus nu a cedat niciodată la presiunea celor din jur, nu S-a grăbit, nu S-a îngrijorat, ci în fiecare zi, în fiecare împrejurare a făcut lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl.

Să ne rugăm şi noi ca Domnul să ne călăuzească paşii, la noi reacţii şi atitudini, să nu urmăm deciziile şi acţiunile noastre. Graba strică treaba!

Eşti câteodată prea grăbită şi vrei să rezolvi o situaţie (în natura umană căzută) fără rugăciune? Roagă-te chiar şi pentru o decizie minoră!

 

Uită-te după o binecuvântare în orice încercare!