Nu aşa, nu-i bine, Tată…

,,Nu așa, nu-i bine, Tată …”

„Iosif i-a zis tatălui său: «Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.»“ (Geneza 48.18)

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: «Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!»“ –  (Matei 11.25-26)

„Nu aşa, nu-i bine, tată!
Zise Iosif sus şi tare
Căci i se părea ciudată
A lui Iacov comportare.

N-ar fi vrut nicicum să-i lase
Mâinile încrucişate,
Căci nu Efraim, Manase,
El fusese primul frate!

Nu ştia că cel mai mare
Nu-i întâiu-ajuns în lume:
Cerul alte reguli are
Soarta omului s-o-ndrume…

Dar, în timpul vieţii Sale,
Domnul nostru-a spus odată:
„Văd ce Tu-ai găsit cu cale
Şi Te laud, Sfinte Tată!“

*****

„Nu aşa! Ah, nu, Părinte!…“
Mi-a sunat la fel protestul
Când, în vreun cuptor fierbinte,
M-a pus Tata să-mi dau testul.

Am spus: „Nu aşa! Nu-i bine!…“
Când priveam cu jind la semeni
Şi-mi părea, printre suspine,
Bun şi rău c-ar fi fraţi gemeni.

„Tu, cosor lipsit de milă,
Nu aşa! Stai, nu se cade!
Tai mlădiţa cea sterilă?…“
„Da, s-aduci mai multe roade!…“

„Nu aşa! Nu este bine!…“
Am rostit în gând sau şoaptă
Când credeam că se cuvine
Să am soartă mult mai dreaptă.

„Doamne, nu se potriveşte
Să-mi presari cu spini cărarea!…“
Dar, azi ştiu: sub cruce creşte
Pom ce-aduce-ncoronarea.

„E corect? Nu mi se pare!
Să-mi faci ţăndări o comoară?…“
Dar, ce bincuvântare
M-aştepta în prag afară!…

Stau, cu fruntea aplecată,
Lângă tronul Slavei Tale:
Dă-mi Tu har, iubite Tată,
S-accept ce găseşti cu cale

Şi nicicând să nu pot spune:
„Nu aşa! Nu este bine!…“,
Ci să cred că lucruri bune
Vin mereu doar de la Tine…

Ticu Moisa – Bucureşti, 29 iulie 2012

Posted on August 11, 2012 by barzilaiendan

Aduci multă roadă?

Orice mlădiţă aduce roadă?

Ioan 15:1-11

 Ioan 15:2b 

,,Pe orice mlădiţă

care aduce roadă,

o curăţă

ca să aducă şi mai multă roadă.”

 

Care este atitudinea ta când te curăţă Domnul?

Roada acceptată de Domnul este cea care vine din viţă, din Domnul Isus.

Domnul taie mlădiţele neroditoare, adică pe cei ce pretind că sunt ai Lui. Domnul îi cunoaşte, chiar dacă noi nu îi cunoaştem.

Domnul ne curăţă de natura veche (gândirea, vorbirea, simţămintele etc.) dându-ne o natură nouă lucrată de prezenţa Duhului Sfânt în noi.

Credinţa în Cuvântul Domnului aduce atât curăţirea cât şi viaţa veşnică. Prin Cuvântul Domnului ne recunoaştem păcatul.

Lipsa roadei dovedeşte că nu am rămas în Cristos.

Domnul vrea să ne elibereze de strădaniile noastre în natura veche pentru că ele nu produc viaţă sau roadă.

Cu cât mai mult creşte dependenţa noastră de Domnul, cu atât El produce mai multă roadă.

Unirea intimă cu Cristos garantează rodirea.

Care roadă este acceptată de Domnul?

Cum ştim că rămânem în El?

Eşti tu credincioasă în ce priveşte rămânerea în Cristos?

,,Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele,

cereţi orice veţi vrea şi vi se va da”.

 

Fie ca unirea ta cu Cristos să aducă o roadă bogată!