atitudine

by

Slava Domnului răsare

19*

Isaia 60

Isaia 60:1b „Slava Domnului răsare peste tine.”

*

Slava Domnului să răsară peste tine !

Slava Domnului să răsară peste copilul tău !

Slava Domnului să răsară peste toţi cei dragi ai tăi !

Ce însemnă că slava Domnului răsare peste tine?

Cum ai explica acest lucru unui copil?

Cum răsare slava Domnului peste tine? Ce trebuie să faci ca slava Domnului să răsară peste tine?

Poţi să ai o inimă recunoscătoare şi mulţumitoare?

Poţi să începi ziua mulţumind lui Dumnezeu pentru că „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”?

Crezi tu că Domnul ne dă fiecare zi ca să ne bucurăm în ea?

Poţi să te bucuri că este umbră în jurul tău chiar dacă este căldură mare?

Poţi să mulţumeşti Domnului pentru ploaie şi pentru soare?

Copilul învaţă să fie bucuros prin instruire şi prin observaţie. Cum instruieşti copilul tău? Ce observă el la tine? O atitudine bună faţă de tot ceea ce trimite Domnul în viaţa ta?

Copiii au nevoie de modele de oameni plini de bucurie, care arată acest lucru prin vorbe şi fapte.

A ne bucura de Dumnezeu şi de binecuvântările Lui este o alegere! Slava Domnului răsare peste cei ce aleg să se bucure de Dumnezeu, de binecuvântările şi Împărăţia Lui !

Care este alegerea ta?

Ai ales să-ţi fixezi mintea şi inima pe lucrurile lui Dumnezeu? Alegi să te bucuri de Dumnezeu şi Împărăţia Lui indiferent de ceea ce se întâmplă în viaţa ta?

Lucrurile şi circumstanţele vieţii ne dezamăgesc. Oamenii ne înşeală. Aşteptările noastre nu sunt împlinite, dar Domnul niciodată nu ne dezamăgeşte. El întotdeauna este cu noi şi face ceea ce a promis că face (nu ceea ce alegem noi să credem).

Ştii care a fost atitudinea lui Habacuc? O vei citi copilului tău?

Habacuc 3:17-19 : ,,Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.” Ştii când a rostit el aceste cuvinte ? În perioada cea mai grea din viaţă (citeşte cartea Habacuc).

Cum îţi vei încuraja copilul să aibă o inimă plină de mulţumire?

 Doamne, inima mea alege bucuria!

Advertisement
by

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

by

Nu este datoria noastră să ne facem dreptate!

3aIsaia 13:1-22

Isaia 13:11 „Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.”

 

Dumnezeu întotdeauna va pedepsi pe duşmani; nu este datoria noastră să ne facem dreptate.

Noi vrem de multe ori să-i pedepsim pe alţii. Biblia ne spune că răzbunarea este a Domnului. El va răsplăti. El are timpul lui pentru orice lucru.

Cum cauţi tu răzbunare când cineva te-a rănit?

Cauţi să rezolvi tu problema?

Ce-i înveţi pe alţii despre răzbunare şi răsplătire?

Ce-i înveţi pe copiii tăi despre răzbunare prin purtarea ta?

Crezi că trebuie să faci o schimbare în atitudinea şi faptele tale?

Dumnezeu îi va judeca pe cei ce te tratează rău. El are viteji şi oştire care luptă pentru aleşii Lui. Dumnezeu a judecat Babilonul, şi ce a spus despre el s-a împlinit. Dumnezeu a pedepsit Babilonul pentru că babilonienii au crezut că ei sunt în control. S-au bazat pe puterea lor, nu L-au respectat pe Dumnezeu, nu s-au temut de El, nu I-au dat slavă. Realizările lor au fost tot ce a contat în ochii lor.  Unde vezi tu că se petrec astfel de lucruri astăzi?

Când oamenii ajung în poziţii de conducere (în familie, în biserică, în diferite companii, în guvern), încep să creadă că ei ştiu, ei pot, ei fac, şi uită să recunoască că totul este darul lui Dumnezeu. Când suntem acolo nu vedem. Avem nevoie de ajutor. Egoismul este mare duşman. Te rogi tu să vezi ce se întâmplă cu tine?

Ai pe cineva care te ajută să vezi unde eşti? Ceri ajutor?

Unde în viaţa ta vezi această atitudine?

Crezi că iei decizii bune? Crezi că te descurci? Crezi că tu poţi rezolva în viaţa ta sau a altora?

Ce faci când oamenii te laudă că ai succes? Al cui este meritul? Recunoşti că Dumnezeu te-a adus acolo?

 

Doamne, păzeşte inima mea de răzbunare şi egoism!

 

by

Pe cine te sprijineşti la greu?

16mIsaia 10:20-25

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Nici un om, nici o naţiune nu se poate ridica împotriva Atotputernicului Dumnezeu!

Ziua Domnului este o zi de judecată pentru cei ce aleg să nu creadă şi o zi de salvare pentru cei ce cred.

Cum dovedesc acţiunile tale credinţa ta în promisiunile lui Dumnezeu?

Cum comunici tu altora promisiunile lui Dumnezeu?

Dacă ai primit mântuirea, cum împlineşti porunca Domnului: „Mergeţi şi faceţi ucenici!”? Cu cine împărtăşeşti vestea cea bună?

Domnul întotdeauna are urmaşi care se bazează pe El. Eşti tu unul dintre ei?

Scopul lui Dumnezeu în disciplinare este întotdeauna restaurarea noastră şi nu distrugerea noastră. Orice pedeapsă are un sfârşit. Aceasta este vestea cea bună. Nu te da bătută. Domnul va purta de grijă. Bazează-te pe Domnul. Aşteaptă ajutorul Lui în tăcere, cu umilinţă.

Oare de ce este amintită aici minunea de la Marea Roşie şi îzbânda lui Ghedeon? Pentru că atunci când omeneşte nu este cale de ieşire, Dumnezeu poate transforma imposibilul în posibil.

Oricât ar fi de dificilă situaţia ta, Domnul poate transforma şi restaura totul. În amândouă cazurile Israel a câştigat prin puterea lui Dumnezeu.

Care este atitudinea ta în ce priveşte disciplinarea copiilor tăi? Care este atitudinea ta faţă de nepoţii tăi? Vrei să-i controlezi? Vrei să restaurezi relaţia ta cu ei şi a lor cu Domnul? Crezi că trebuie schimbat ceva în relaţia ta cu copiii tăi: atitudini, metode, motivaţii?

Poate că Domnul nu te foloseşte ca un instrument al mâniei Sale, dar poate că te foloseşte să spui altora adevărul Lui. Cum sună cuvintele tale în casa ta, la locul de muncă? Nu uita că adevărul trebuie spus cu dragoste (Efeseni 4:15).

 

Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă sprijinesc pe ajutorul Tău!

 

by

De ce merg la biserică? ( 5 )

DE CE MERG LA BISERICA??

 *

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spune cineva:

,,Ce este părtășia? DEX98 explică termenul de „părtaș” după cum urmează:

 

PĂRTÁȘ, -Ă, 

 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant;

2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire.

3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană

 

A avea părtășie înseamnă deci a beneficia împreună cu alții de un bun spiritual (sau material). Într-un sens poate exista un gen de „părtășie” și între oameni care nu sunt credincioși, dar aceasta nu este părtășia creștină. Aici trebuie să fim de acord cu cei care vor spune că părtășia nu trebuie definită lingvistic sau după părerile și sentimentele noastre, ci după Scriptură. Ce zice Biblia despre părtășie? În mod deosebit Epistola 1 Ioan tratează acest subiect.

 

1 Ioan 1:3 spune „ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” De aici înțeleg că părtășia este comuniunea sau legătura spirituală dintre credincios și Dumnezeu dar și dintre credincios și frații de credință care îi împărtășesc acea comuniune cu Dumnezeu.

 

Aceeași Epistolă 1 Ioan repetă în mai multe rânduri cele trei elemente ale părtășiei creștine: ADEVĂRUL, CURĂȚIA și DRAGOSTEA. A avea părtășie creștină înseamnă a avea în comun cu alții adevărul revelat de Dumnezeu (în lipsa acestuia părtășia nu există); înseamnă a trăi în curăție (1 Ioan 1:7 „dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii”); și în același timp de a ne iubi unii pe alții.

 

Relaționarea prietenoasă și caldă poate fi părtășie creștină doar în măsura în care se bazează pe adevăr, este curată și manifestată în dragoste. Altfel devine doar atitudine afectivă, interesată și prietenoasă. Însă părtășia creștină este realizată în întâlnirea Bisericii în jurul adevărului Scripturii și a rugăciunii. Așadar, când ne strângem la închinare ca și comunitate răscumpărată noi AVEM părtășie întrucât ne închinăm împreună singurului Dumnezeu, cântăm aceeași cântare, ne unim la rugăciunea fiecăruia din noi, și ascultăm expunerea aceluiași adevăr. Având în comun toate aceste lucruri avem părtășie. Bineînțeles că la nivel personal fiecare din noi trebuie să caute și întărirea relațiilor, cunoașterea cu frații și simțirea împreună cu ei.

 

 

De ce merg cu Biserica la locul de închinare? Trei motive majore, care cuprind alte câteva implicații.

1) Pentru a mă închina lui Dumnezeu și a-i aduce glorie împreună cu Biserica Domnului („A Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor.”)

2) Pentru a fi zidit sufletește

3) Pentru a fi motivat să trăiesc și să transmit Evanghelia

 

O Biserică locală care se adună pentru părtășie aduce glorie lui Dumnezeu prin închinare, se zidește sufletește și predică Evanghelia.”

by

Slujeşti cu bucurie?

Ioan 13

Ioan 13:5

„Isus a turnat apă într-un

lighean şi a început să spele

picioarele ucenicilor

şi să le şteargă

cu ştergarul cu care S-a încins.“

*

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cu bucurie.

Domnul a dat acest privilegiu părinţilor: să ajute copiii să experimenteze bucurie în slujirea, servirea altora cu o atitudine de umilinţă şi respect. Nu este un impuls natural pentru un copil ca să-i ajute pe alţii. Dă-i ocazii să ajute pe alţii cât poţi de repede. Creşte-i treptat responsabilităţile în casă.

Învaţă-l cum se fac lucrurile, deoarece el nu ştie. Nu uita că vrei să-l înveţi să slujească cu bucurie, nu vrei să pui poveri pe umerii lui. Copilul observă o atitudine egoistă la părinţi şi începe să se plângă, să fie dezinteresat şi nu mai cooperează cu tine. Păzeşte-te de pornirea ta de a face din nou lucrurile făcute de copil. Nu trebuie să fie perfecte sau cum faci tu. Mai degrabă laudă-l că este un ajutor bun.

Fiind blândă cu observaţiile vei încuraja eforturile copilului. Prin practicare îşi va dezvolta aptitudinile.

Cântă cu copilul tău când lucraţi împreună şi vorbeşte cu el despre anumite nevoi. Lucraţi cu bucurie. Roagă-te ca el să observe nevoile altora. Laudă-l când are o iniţiativă bună.

Un copil care învaţă să vadă nevoile altora şi îşi foloseşte responsabil calităţile, deprinderile şi ştiinţa lui, este o plăcere pentru Dumnezeu, pentru părinţi, pentru alţii şi pentru el.

Domnul să te binecuvânteze cu bucurie în slujirea ta!

by

Locul întâi şi locul doi

Ioan 3:22-36

*

Ioan 3:27

„Omul

nu poate primi

decât

ce-i este dat

din cer!“

 *

Ţi-a spus cineva vreodată că Dumnezeu nu-i drept cu tine? Că tu meriţi mai mult?

Atitudinea ucenicilor lui Ioan a fost greşită. Din simpatie faţă de stăpânul lor, nu au judecat bine. Ce uşor ar fi fost pentru Ioan să se simtă neglijat, pentru că era pe locul al doilea. Câteodată simpatia prietenilor şi sugestiile lor că suntem trataţi nedrept, pot fi cel mai rău lucru pentru noi. S-ar putea să ne plângem de milă (că nu suntem noi pe primul loc), să permitem ca amărăciunea să dea lăstari şi chiar credinţa să se clatine.

Ce fel de prietene ai? Ce îţi sugerează ele? Să intri în competiţia afirmării de sine?

Ce fel de prietenă eşti tu? Ce fel de gânduri le sugerezi altora?

Ioan nu a căzut în plasa lor, ci s-a dus la rădăcina problemei. Nu poţi fi mai loial omului decât lui Dumnezeu. Nici nu trebuie să existe comparaţie, nici invidie. Ioan a fost foarte mulţumit cu locul doi. Lupta noastră pentru un loc în frunte nu-şi are rostul. Lupta noastră trebuie să fie pentru a rămâne în voia Domnului. Dacă suntem credincioşi Domnului nu vom căuta puterea ci credincioşia în lucrurile mici. El ne va ridica în lucrare acolo unde darurile Lui sunt cel mai bine exprimate în noi. Ioan a ştiut care era misiunea lui de la început: să-L prezinte pe Isus tuturor.

Misiunea noastră este să-i conducem pe oameni la Cristos. Acesta este cel mai mare şi măreţ scop în viaţă: Cristos să fie mare şi eu mică.

Vrei ca oamenii să te iubească pe tine sau pe Domnul Isus? Creşte Domnul Isus în viaţa ta şi se micşorează sinele?

Domnul să te binecuvânteze cu prietene bune!

by

Cum te pregăteşti tu pentru Casa Domnului?

Ioan 2:17b

*

„Râvna

pentru

Casa

Ta

mă

mănâncă.“

*

Care este atitudinea ta la Casa Domnului?

Am pus această întrebare de multe ori pentru că am văzut că atât eu cât şi alţii, nu avem o atitudine corectă la Casa Domnului. Este o anumită uşurătate în purtatea noastră. Mă rog Domnului să avem respect şi umilinţă în Casa Lui. „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa Domnului!“, era scris la intrare în multe biserici.

Ca să ne bucurăm la Casa Domnului trebuie să ne pregătim de acasă. Noi ducem toate problemele şi stările noastre cu noi chiar şi la Casa Domnului.

Cum te pregăteşti tu pentru Casa Domnului?

Iată câteva lucruri scrise în Psalmul 15 pe care le putem face:

„Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său.

El priveşte cu dispreţ pe cei vrednic de dispreţuit dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.

El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.

El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.

Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată.“

Cum trăieşti Psalmul 15?

Doamne, cine va locui în Cortul Tău? Vrei să locuieşti în Cortul Lui? Vrei să locuieşti în locul unde este prezenţa Domnului?

Domnul să te ajute să umbli în neprihănire, să faci voia Lui şi să spui adevărul din inimă!

Pregăteşte-te pentru Casa Domnului!

by

Haide la Casa Domnului!

Ioan 2:17b

*

„Râvna pentru

Casa Ta

mă

mănâncă.“

*

Care este atitudinea ta faţă de Casa Domnului?

Oare poţi spune aceste afirmaţii ca şi psalmistul?

„Mă bucur când mi se zice: „Haide la Casa Domnului!“  Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime! Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată. Acolo se suie seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului. Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată. Acolo sunt scaunele de domnie ale casei lui David. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea în casele tale domneşti! Din pricina fraţilor şi prietenilor mei doresc pacea în sânul tău. Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru fac urări pentru fericirea ta.“ Psalmul 122

„Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ care turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe Munţii Sionului căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa pentru veşnicie.“  Psalmul 133

„Iată, binecuvântaţi pe Domnul toţi robii Domnului care staţi noaptea în Casa Domnului.

Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul! Domnul să te binecuvânteze din Sion, El care a făcut cerurile şi pământul!“  Psalmul 134

 

Iubeşte prezenţa Domnului şi vei avea odihnă!

 

by

Îndoială sau credinţă?

Ioan 20:24-31

*

Ioan 20:29b

,,Ferice de

cei ce

nu au văzut,

şi au crezut.“

*

Ce este viaţa din belşug?

Viaţa din belşug include o mutare de pe tărâmul îndoielii la o credinţă completă.

Care sunt îndoielile tale? Ce faci cu ele?

Opreşte îndoiala şi lasă credinţa să lucreze.

Noi toţi avem îndoieli, dar nu rămânem în îndoială, ci ne mutăm pe tărâmul credinţei.

,,Ferice de cei ce nu văd dar cred.“

Toma, în urma îndoielilor a ajuns să spună: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu“.

Cum spui tu?

Toma a fost loial Domnului; a dorit să meargă cu El chiar la moarte, dar a avut o atitudine de ,,ştie tot“ care nu este bună într-o echipă care trebuie să lucreze împreună. Poate din această cauză a lipsit de la prima întâlnire. Se pare că nu a vrut să-l creadă pe Petru şi pe ceilalţi cari L-au văzut pe Domnul. Mândria nu ne lasa să credem adevărul. Voia dovezi palpabile – să vădă, să atingă.

Domnul vine şi-l provoacă să aleagă între încăpăţânare şi credinţă ,,Nu fi necredincios, ci credincios“. Domnul mustră necredinţa.

Niciunul dintre ucenici nu a rostit, în final, cuvinte aşa de înălţătoare ca şi Toma. O asemenea declaraţie este cea mai înaltă expresie a credinţei: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu“.

Eşti tu convinsă că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţă ai viaţa în Numele Lui?

Dacă nu eşti convinsă, de ce nu? El a venit ca tu şi eu să avem viaţă din belşug.

El a venit ca tu şi eu să avem viaţa veşnică.

Domnul Isus este Domnul şi Mântuitorul Tău!