Vestea Cea Bună (3)

12 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Vestea bună, Evanghelia ne spune ce este păcatul.

2. Adevărul despre păcat:

Păcatul este o ofensă împotriva lui Dumnezeu care ne separă de El (Isaia 59:1-2).

Noi ne simţim vinovaţi pentru unele lucruri rele pe care le-am făcut sau pentru unele lucruri bune pe care nu le-am făcut (Psalmul 32:1-5, 38:4).

Noi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava Lui. Nici unul nu se ridică la standardul lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Toţi am păcătuit neascultând de poruncile Lui şi nefiind supuşi autorităţii Lui (Exod 20:1-17, Matei 22:37-40).

Toţi trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu, toţi suntem vinovaţi, în păcat şi sub mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18, 3:10-12).

Noi avem o natură rea de aceea facem lucruri rele sau nu facem lucruri bune (Romani 7:18).

Nimic din ceea ce facem nu ne aduce favoare înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:20).

Păcatul aduce moartea (Romani 6:23).

Păcatul ne desparte de Dumnezeu şi trebuie să ne împăcăm cu El.

*

Crezi că eşti păcătoasă, vinovată pentru lucrurile rele pe care le-ai făcut şi pentru lucrurile bune pe care nu le-ai făcut?

Crezi că păcatul este ceea ce spune Dumnezeu sau ceea ce crezi tu sau alţii?

Crezi că păcatul te separă de Dumnezeu?

Faptul că funcţionăm, trăim, mergem la biserică, mai facem ceva bine,  nu garantează că păcatul a fost rezolvat şi noi ne-am împăcat cu Dumnezeu. Crezi?

Vezi păcatul tău? Crezi că omul este bun în esenţă sau crezi că are o natură rea?

Ce înseamnă să te împaci cu Dumnezeu?

 

Doamne, recunosc că inima mea este rea şi înşelătoare.

 

Condiţia noastră

Isaia 1:1-6

*

Isaia 1:2a „Ascultaţi!”

*

Inima lui Dumnezeu era zdrobită de durere pentru poporul Lui care a ajuns rebel. Iată ce spune El: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.” Dumnezeu face o comparaţie între animale şi om. Animalele îşi cunosc stăpânul dar omul nu îşi cunoaşte Stăpânul. Oamenii sunt corupţi, au abandonat binele şi Îl dispreţuiesc pe Creatorul lor. Păcatul omului este mare. Este interesant că astăzi nu se vorbeşte aşa de mult despre păcat. Oamenii au înlocuit acest cuvânt „păcat” cu greşeală, alunecare, lucru rău etc.

Cum înţelegi tu păcatul? Cum rezolvi păcatul tău?

Recunoşti păcatul în viaţa ta? Te rogi să vezi păcatele la care să renunţi?

Te doare păcatul tău?

Cine nu înţelege ce este păcatul, nu pricepe nevoia unui Salvator.

Păcatul nu este doar un lucru rău, ci o ofensă clară la adresa lui Dumnezeu. Am nevoie să văd lucrul rău şi să-mi asum responsabilitatea pentru fapta mea.

Noi suntem păcătoşi din cap până în picioare (din tălpi până-n creştet, Isaia 1:6). Recunoaşterea păcatului este un lucru bun. Este ca şi cum Divinul Medic ar înţepa punga de puroi şi ar pune presiune asupra locului infectat ca răul să iasă afară.

Uită-te întotdeauna după harul şi mila Domnului. Păcatul ne orbeşte şi nu ne putem vedea condiţia noastră jalnică. Totuşi mergem la biserică, ne aducem jertfele noastre,…dar Dumnezeu strigă: ,,Opriţi-vă!” Domnul nu are nevoie de lucrurile noastre! El are nevoie de inima noastră! Câtă vreme trăim în rebeliune şi nu vedem condiţia noastră, El nu ne ascultă.(1:15)

Doamne, ajută-mă să-mi văd păcatele din inima mea,

 şi dă-mi putere să renunţ la ele!