Nelegiuirile noastre

1 isaia 59*

Isaia 59:1-15
Isaia 59:1-2a   „Nu,

mâna Domnului nu este prea scurtă

ca să mântuiască,

nici urechea Lui prea tare

ca să audă,

ci nelegiuirile noastre

pun

un zid de despărţire.”

*
*
Oare de ce a fost important pentru israeliţi să înţeleagă că problema nu e că Dumnezeu nu aude şi nu poate ajuta? Oare de ce e important pentru noi să înţelegem că problema nu e că Dumnezeu nu ne aude şi nu ne poate ajuta?
Nu Dumnezeu S-a depărtat de noi, ci nerecunoaştinţa noastră faţă de El a creat un zid de despărţire între noi şi El. Păcatele noastre au pus o barieră între noi şi Dumnezeu (Romani 5:12-21; Iacov 1:13-18; 2:10; 1 Ioan 1:8-10).
Putem fi înşelaţi? Putem fi ispitiţi? Care sunt păcatele care îi despărţeau pe Israeliţi de Dumnezeu? (Romani 3:10-11)
Păcatul a început cu primii oameni. Adam şi Eva au păcătuit, şi de la ei încoace toată omenirea. Cum afectează păcatul relaţia omului cu Dumnezeu? Relaţia este ruptă.
Crezi că dreptatea (justiţia), neprihănirea, adevărul şi cinstea lucrează împreună?
Este dreptate la curtea judecătorească? Este recunoscut adevărul? Onestitatea este respinsă.
Şi noi mergem cu valul?
Dumnezeu este drept, adevărat, neprihănit şi cinstit. El doreşte ca şi noi să fim ca El.
Care este dorinţa ta?
Doamne, eu doresc ca să dezvolţi în mine calităţile Tale: dreptatea, adevărul, cinstea, smerenia, bunătatea, dragostea, îndurarea, bucuria, înţelepciunea, pacea, credincioşia, blândeţea, mulţumirea, iertarea etc.
Păcatul aduce distrugere, îl separă pe om de Dumnezeu. Care este păcatul de care trebuie să ne pocăim? Mâinile mânjite de sânge, degetele de nelegiuiri, buzele mincinoase, limba plină de nelegiuiri, nedreptatea, bizuirea pe lucruri deşerte, neadevărul, răul, nelegiuirea, picioarele care aleargă spre rău, gândurile rele. Suntem vinovaţi din cap până în picioare, din creştet până-n tălpi.
În starea lui naturală, omul este rău, căci nimic bun nu locuieşte în om. Nici un om nu este fără păcat. Dacă cineva crede că este bun pentru că urmează un ritual religios, trăieşte în întuneric.
Isaia a recunoscut păcatul lui şi păcatul poporului şi i-a spus pe nume. Ce faci tu?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea lui aduce restaurare.
Darul salvării lui Dumnezeu, fără plată, transformă viaţa omului.

Doamne, îmi pare rău, şi-mi cer iertare pentru păcatul din inima mea.

 

Vestea Cea Bună (3)

12 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Vestea bună, Evanghelia ne spune ce este păcatul.

2. Adevărul despre păcat:

Păcatul este o ofensă împotriva lui Dumnezeu care ne separă de El (Isaia 59:1-2).

Noi ne simţim vinovaţi pentru unele lucruri rele pe care le-am făcut sau pentru unele lucruri bune pe care nu le-am făcut (Psalmul 32:1-5, 38:4).

Noi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava Lui. Nici unul nu se ridică la standardul lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Toţi am păcătuit neascultând de poruncile Lui şi nefiind supuşi autorităţii Lui (Exod 20:1-17, Matei 22:37-40).

Toţi trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu, toţi suntem vinovaţi, în păcat şi sub mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18, 3:10-12).

Noi avem o natură rea de aceea facem lucruri rele sau nu facem lucruri bune (Romani 7:18).

Nimic din ceea ce facem nu ne aduce favoare înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:20).

Păcatul aduce moartea (Romani 6:23).

Păcatul ne desparte de Dumnezeu şi trebuie să ne împăcăm cu El.

*

Crezi că eşti păcătoasă, vinovată pentru lucrurile rele pe care le-ai făcut şi pentru lucrurile bune pe care nu le-ai făcut?

Crezi că păcatul este ceea ce spune Dumnezeu sau ceea ce crezi tu sau alţii?

Crezi că păcatul te separă de Dumnezeu?

Faptul că funcţionăm, trăim, mergem la biserică, mai facem ceva bine,  nu garantează că păcatul a fost rezolvat şi noi ne-am împăcat cu Dumnezeu. Crezi?

Vezi păcatul tău? Crezi că omul este bun în esenţă sau crezi că are o natură rea?

Ce înseamnă să te împaci cu Dumnezeu?

 

Doamne, recunosc că inima mea este rea şi înşelătoare.

 

Învaţă pe copil (1)

1 teachIsaia 45

Isaia 45:5a

„Eu

sunt

Domnul

şi

nu este

altul.”

*

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a adevărurilor Lui este foarte importantă!

Ce ştiu copiii tăi despre Domnul şi adevărurile Lui?

Copiii au multe întrebări. Dacă te întreabă copilul cine este Dumnezeu, cum îi răspunzi?

Dacă Îl ascultăm pe Dumnezeu când vorbeşte, putem să-L cunoaştem. Cuvintele lui Dumnezeu sunt întotdeauna adevărate. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu unde aflăm răspunsurile corecte în toate domeniile vieţii noastre. Pentru copii, conceptele religioase sunt greu de înţeles. De multe ori nu este uşor de explicat pe înţelesul copiilor.

Cum explici unui copil ce este păcatul? Dorinţa de a fi stăpân pe viaţa mea, în loc de a recunoaşte că Dumnezeu este Stăpânul, este păcat. Faptul că gândesc, vorbesc şi lucrez cum vreau eu, nu cum doreşte Dumnezeu (în Cuvântul Lui), este păcat (Romani 3:9-18).

Cum explici unui copil ce este naşterea din nou?

Când un copil se naşte în familie, devine membru al acelei familii. Dumnezeu i-a dat viaţă şi l-a dăruit unei familii. Aceasta este prima naştere. Mai este o naştere pe care o dă Dumnezeu şi se numeşte naştere din nou. Aceasta se întâmplă când o persoană înviază spiritual, când începe să cunoască, să iubească şi să asculte de Dumnezeu. Părinţii nu pot face acest lucru pentru copiii lor. Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu face acest lucru. Nu este ceva ce se poate vedea ca şi naşterea unui prunc. Este invizibil pentru ochii noştri. Se întâmplă ceva nou înlăuntrul acelei persoane. Când o persoană este născută din nou devine membru în familia lui Dumnezeu. (Ioan 3:5-7)

Cum explici unui copil să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor în inima şi în viaţa lui?

Să-L primeşti pe Domnul Isus este ca şi cum ţi-ai deschide braţele larg ca să primeşti un cadou mare de la poştaş. Când înţelegi cine este Domnul Isus, când înţelegi iertarea de păcat şi-L alegi ca Domn al vieţii, înseamnă că primeşti darul (cadoul) lui Dumnezeu. Când o persoană este născută din nou, Îl primeşte pe Domnul Isus ca Salvator, Duhul Sfânt vine în inima sa şi locuieşte acolo. Dacă un doctor se uită în inimă, nu-L vede pe Domnul Isus. Numai Dumnezeu poate să-L vadă pe Domnul Isus. Domnul Isus ne ajută să gândim, să credem şi să facem alegeri bune (Galateni 4:6).

Doamne Isuse, Tu eşti Domn al inimii mele!

Domnul a hotărât

20aIsaia 24:1-13

*

Isaia 24:3b

*

„Domnul

a

hotărât

aşa.”

 *

Domnul a hotărât să ne avertizeze, să ne facă de cunoscut pericolele care pot afecta viaţa noastră. De ce avem semnele de circulaţie? Ne ajută dacă le vedem? Ce se întâmplă dacă nu ne oprim la stop? Sau la semnul căii ferate? Sau nu luăm curba?

Suntem în pericol. Dacă neglijăm semnele de circulaţie, ajungem în accidente.

Orice semn este o avertizare, o pregătire pentru ceea ce urmează.

Orice semn de avertizare a unei posibile primejdii este un semn al compasiunii. A fi avertizat înseamnă a ţi se arăta compasiune.

Toate avertizările lui Dumnezeu sunt un semn de compasiune din partea Lui pentru noi.

El vrea ca noi să fim pregătiţi pentru ceea ce urmează. El ne dă sfaturi cu mult înainte, ca să fim pregătiţi pentru ceea ce urmează. Acest capitol ne vorbeşte despre judecata finală. Ce ştii tu despre judecata finală a lui Dumnezeu?

Dumnezeu ne spune că pământul va fi distrus. Să ne amintim că oamenii merită judecata lui Dumnezeu. El stabileşte regulile. El are standardul Lui. El spune „NU” păcatului. Nu are favoriţi. Nu se uită la apartenenţa religioasă, la condiţia socială, nici la cea economică. Se poartă cu dreptate faţă de toţi. Ceea ce spune El, se va întâmpla. El nu minte, nici nu se schimbă. Judecata va veni din cauza păcatului. Noi merităm mânia şi pedeapsa Lui.

Păcatul este condiţia naturală a omului. Omul este păcătos din fire. Cine zice că omul este bun în natura lui, este greşit.

Cum ai explica tu că orice om este păcătos?

Dumnezeu este Sfânt. El ne-a creat şi are dreptul să ne spună cum să trăim.

Crezi că Cel ce ne-a creat are tot dreptul să ne spună (ceară) cum să trăim?

Doamne, pune în inima mea

dorinţa de a trăi aşa cum ceri Tu!

 

Ocultismul

2mIsaia 8:19-22

Isaia 8:19b

„Nu va întreba oare

un popor pe

Dumnezeul său?

Va întreba el pe cei

morţi pentru cei vii?”

*

 

Cuvântul Domnului este foarte clar în ce priveşte ocultismul.

Levitic 19:31, ne spune: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori. Să nu-i întrebaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

În Levitic 20:6-7, Dumnezeu afirmă: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi îl voi nimici din mijlocul poporului lui. Voi să vă sfinţiţi ca să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Deuteronom 18:9-14, ne atenţionează să spunem nu pentru: ghicitor, cititor în stele, vestitor al viitorului, vrăjitor, descântător, cel ce cheamă duhurile sau dă cu ghiocul, cel ce întreabă pe morţi, ci, să ne ţinem în totul totului tot numai de Domnul.

Istoria poporului Israel dovedeşte că ocultismul este păcat. Dumnezeu a pedepsit poporul pentru neascultarea de legile şi poruncile Lui. Împăratul Saul a cerut unei vrăjitoare să vorbească cu Samuel (mort) şi acesta i-a vestit moartea.

De ce să trecem prin agonia sufletului şi a minţii?

De ce să suferim întunericul când Lumina a venit?

Trebuie să ne examinăm cu umilinţă pe noi înşine înainte de a arăta cu degetul spre alţii. Dumnezeu nu ia păcatul cu uşurinţă. Tot păcatul îşi are originea în refuzul de a recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Interesul în lumea ocultă creşte şi este evident că oamenii întorc spatele lui Dumnezeu. Să nu ne înşelăm. Jocul cu ocultismul ne duce departe de Domnul Dumnezeu. Pas cu pas ne trage într-o bătălie pe care nu o putem stăpâni, nu o putem controla. Romani 6:16,  ne spune că suntem robii celui de care ascultăm: ai păcatului, care duce la moarte, sau ai ascultării de Domnul, care duce la neprihănire.

Ai experimentat vreodată întuneric spiritual? Ştii pe cineva care trece prin întuneric spiritual? Unde te uiţi după ajutor când eşti în întuneric?

Cum ai putea ajuta pe cineva care este în întuneric?

Doamne, fie lumina Ta în inima mea!

Cine tolerează păcatul?

Isaia 5:1-30

Isaia 5:25a

„De aceea

Se şi aprinde Domnul

de mânie.”

 

Noi alegem să fim credincioşi Domnului sau să nu Îl ascultăm.

Dacă alegem să-L ascultăm, nu vom trăi plini de frica mâniei lui Dumnezeu. Frica ne ţine robi. Romani 8:15 ne spune: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Ava” adică „Tată”.

Te urmăreşte frica uneori? Aminteşte-ţi acest verset.

Dumnezeu va judeca pe cei ce au luat decizii să nu asculte de El şi L-au ignorat pe Dumnezeu.

Mânia lui Dumnezeu trebuie satisfăcută. El este Conducătorul şi foloseşte duşmanii Lui şi ai noştri ca să ne pedepsească.

Respingerea (ignorarea) lui Dumnezeu atrage judecata asupra omului.

Dumnezeu este sfânt şi nu poate să tolereze păcatul. El judecă astăzi păcatul din viaţa mea. Mă disciplinează ca să nu fiu pedepsită odată cu cei necredincioşi.

Păcatele celor credincioşi au fost judecate la cruce, de aceea nu simţim întreaga mânie a lui Dumnezeu asupra noastră.

Avertizările lui Dumnezeu sunt har pentru mine astăzi. Mâine? Nu se ştie.

Ce ştii despre ziua judecăţii finale?

Unde vei fi tu în ziua judecăţii? Între cei credincioşi? Dacă nu, de ce nu?

Vrei să scapi de judecata din urmă?

Astăzi este ziua mântuirii. Primeşte-L pe Isus Cristos în inima ta. Crede astăzi tu şi toată casa ta. Apoi aşteaptă venirea Domnului umblând în lumina Lui.

Doamne, umple inima mea

de credincioşie şi ascultare de Tine!

Limba este un foc!!!

Isaia 5:18-19

„Vai de cei ce trag după ei

nelegiuirea

cu funiile minciunii,

şi păcatul cu şleaurile unei căruţe

şi zic: „Să-Şi grăbească,

să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem!

Să vină odată hotărârea

Sfântului lui Israel

şi să se aducă la îndeplinire,

ca s-o cunoaştem.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce-şi bat joc de Dumnezeu!

Vai de cei mincinoşi!

Vai de cei ce se joacă cu Dumnezeu zicând că El nu pedepseşte.

Unii oameni vorbesc aşa de uşor despre păcat, chiar fac glume la care lumea râde. Decăderea morală este pedepsită de Domnul.

Mândria şi aroganţa sunt păcate care trebuie pedepsite de Domnul. Unii oameni se cred mai importanţi decât Dumnezeu, totul se învârte în jurul lor.

O viaţă trăită fără Dumnezeu este păcat. Păcatul înşeală. Plăcerea pe care o promite îşi face aripi şi zboară. Nimeni nu o poate prinde.

Numai binecuvântările pe care le dă Cristos sunt veşnice.

Spui că ţinta ta este Cristos?

Sau Îl învinuieşti pe Dumnezeu pretinzând că vrei să vezi planul Lui pe care îl crezi doar în parte? Este dorinţă în tine pentru pocăinţă?

Vrei să te scape Domnul de păcat sau numai de consecinţele lui?

Care păcat ţi se pare acceptabil şi te-ai obişnuit cu el?

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc gura şi limba ca să nu vorbesc minciuni şi să nu batjocoresc Numele Tău. Nu mă lăsa să râd la glume proaste. Învaţă-mă ce înseamnă să nu iau în deşert Numele Tău.

Doamne, păzeşte inima mea de minciună, joacă şi batjocură!