Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Misiunea noastră

prayer-conversations-*

Isaia 61:1-11

Isaia 61:1a „Domnul M-a uns să aduc veşti bune.”

*

Îţi place să aştepţi?

Îţi place să aştepţi la cabinetul medical sau la dentist?

Îţi place să aştepţi la coadă la cumpărături? Sau în trafic?

Îţi place să aştepţi ca soţul tău să repare o priză care nu funcţionează de luni de zile?

Îţi place să aştepţi răspuns la rugăciunile tale? Pentru care rugăciune aştepţi răspuns?

Îţi place să aştepţi împlinirea promisiunilor Lui? Pentru care promisiune aştepţi răspuns?

Noi suntem în perioada de aşteptare. Suntem nerăbdători. De cele mai multe ori vrem totul acum, aici şi repede.

Isaia şi poporul lui erau în aşteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu (după disciplinarea lor, după şaptezeci de ani în exil, aşteptau întoarcerea în ţara lor şi revenirea Domnului Isus pe pământ). Pe vremea lui Isaia aceste promisiuni nu erau împlinite aşa că poporul era obosit de aşteptare.

Care este atitudinea ta în timp ce aştepţi? Îndoiala? Încrederea? Bucuria? Ce schimbare trebuie să faci în perioada de aşteptare?

În timp ce aşteptăm trebuie să lucrăm. Trebuie să ducem mai departe Vestea cea Bună.

Este mult de lucru în timp ce aşteptăm pe Domnul.

Poporul Domnului trebuie să petreacă timp în rugăciune şi închinare în aşteptarea împlinirii promisiunilor Lui.

Trebuie să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul ca să ne descopere lucrarea la care suntem chemaţi. Nu ne frecăm mâinile, nu manipulăm pe alţii, nu pierdem vremea, ci, avem timp să ne rugăm şi să-L lăudăm pe Domnul. Ne uităm la Tatăl, la strategia Lui, la planurile Lui, ne uităm la Fiul care împlineşte planul Tatălui şi ne uităm la Duhul Sfânt care atrage oameni la Hristos şi le dă putere să lucreze pentru Împărăţie.

 Doamne, dorinţa inimii mele este

să mă rog şi să Te laud

în timpul acesta de aşteptare!

Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!

Suferinţa şi durerea

53,5Isaia 53:4-6

Isaia 53:4a

„Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat

şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.”

Cât de grea este suferinţa ta? Cât de grea este durerea ta? Te-ai gândit vreodată cât de grea este suferinţa şi durerea lumii întregi? Pentru mine suferinţa este grea şi durerea mea uneori este aşa de mare că nu o pot purta; şi atunci mă rog şi cer ajutor Domnului. Nu ştiu dacă aş putea purta suferinţa altuia sau durerea lui, de aceea mă gândesc la greutatea poverilor şi suferinţelor lumii întregi pe care Domnul Isus le-a luat asupra Lui. Cred că a fost foarte greu şi numai Fiul lui Dumnezeu putea să facă acest lucru.

Cum explici faptul că Domnul Isus a murit în locul nostru?

Domnul ne-a spus încă din cartea Geneza, că plata pentru păcat este moartea. Cineva trebuia să moară pentru păcat. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca datoria păcatelor noastre să fie pusă asupra Domnului Isus. El a plătit preţul pentru păcatele noastre.

Pentru cine a suferit Domnul Isus? Pentru întreaga omenire. Dumnezeu nu are favoriţi, ne iubeşte pe toţi. Era nevoie de jertfă ca să împace omenirea păcătoasă cu Dumnezeul cel Sfânt. Mânia lui Dumnezeu îndreptată spre omenirea păcătoasă a lovit în Domnul Isus, la cruce.

Ce beneficii are suferinţa (pedeapsa) Domnului în viaţa noastră? Pace şi vindecare.

El suferinţele mele le-a purtat, durerile mele le-a luat asupra Lui, a fost pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit, în locul meu. El a fost străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele. Pedeapsa care îmi dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui sunt tămăduită.

Eu rătăcesc de multe ori (am o natură păcătoasă, dar poate fi şi alegere păcătoasă) şi mă duc pe drumul meu, totuşi, El a plătit pentru neascultarea mea. El a suferit de bună voie pentru mine (1 Petru 2.24). Domnul Isus nu a avut păcat, ci a fost făcut păcat pentru mine (2 Corinteni 5:18, 19, 21). Cred acest lucru şi mă bucur că prin credinţa mea voi scăpa de suferinţa veşnică care va fi în absenţa lui Dumnezeu. Într-o zi, când voi muri, voi fi în Împărăţia Lui. Sufletul meu va trăi veşnic.

Care este mărturisirea ta?

Crezi că Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatul tău ca să te împace cu Dumnezeu?

Dacă şi tu L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor al vieţii tale, cui ar trebui să-i spui vestea bună că Domnul este Salvatorul? Când îi vei spune?

Inima mea este plină de pace şi vindecare!

Ce vei face cu Vestea Cea Bună?

-thanksgiving*

Se apropie sărbătorile:  Thanksgiving, apoi Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului. Aceste sărbători adună familia laolaltă. Cine din familia ta nu cunoaşte pe Domnul? Cine nu ştie Vestea Cea Bună? Te gândeşti să te pregăteşti ca să vesteşti Evanghelia tuturor celor deschişi cu inima? Te rogi pentru oportunităţi ca să-L prezinţi pe Mântuitorul?

Cele 8 articole de pe blog (posts: Vestea Cea Bună 1,2,3,4,5,6,7,8) te pot ajuta.

Mă rog pentru tine ca să ai ocazia să vesteşti Evanghelia măcar unui copil.

christmas

Vestea Cea Bună (6)

111 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Eşti pregătită să duci vestea cea bună mai departe şi la alţii care nu o cunosc?

Noi nu trebuie să convingem pe nimeni, ci doar să prezentăm Evanghelia.

Duhul Sfânt convinge pe oameni. Te bucură acest lucru că nu trebuie să te lupţi cu nimeni?

Ce înseamnă pentru tine că Evanghelia este o veste bună care vesteşte pacea?

Este pace în tine când vesteşti Evanghelia? Sau un duh de ceartă?

Este smerenie în inima ta sau un simţământ al superiorităţii faţă de cei ce nu cunosc Evanghelia? Vestea bună se duce cu pace!

Ce vesteşte Evanghelia ta? Mântuirea?

Cât de des te rogi pentru ocazii ca să vorbeşti celor pierduţi despre mântuire?

Fii atentă că nu este vorba despre mărturia personală (cum tu te-ai întâlnit cu Cristos), ci Evanghelia este ceea ce tu trebuie să prezinţi. Întotdeauna începe cu Dumnezeu şi autoritatea Lui. Evanghelia este o poruncă pe care trebuie să o ascultăm. Dumnezeu este mult mai interesat ca să ne facă sfinţi, decât sănătoşi şi bucuroşi. Evanghelia ne spune să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Cristos. Fii atentă să nu prezinţi fericirea şi sănătatea pe pământ (1 Tesaloniceni 1:5-10).

Gândeşte-te la câteva întrebări:

A impresionat pe cineva prezentarea mea sau Duhul Sfânt lucrează? Domnul ne cheamă să inspirăm pe alţii, nu să îi impresionăm.

Recunosc cei ce ascultă prezentarea mea că sunt păcătoşi, că au nevoie de harul Domnului?

Recunosc cei ce ascultă cât de bun este Dumnezeu şi cât de rău este păcatul?

Este prezentarea mea uşoară şi confortabilă? Realizează ei seriozitatea problemei?

Începe prezentarea mea cu „omul” sau cu Dumnezeu?

Du vestea cea bună cu pace!

 

Vestea cea bună dă pace inimii mele!

Vestea Cea Bună (5)

faith and repentanceIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce

veşti bune,

care vesteşte pacea,

picioarele celui ce aduce veşti bune,

care vesteşte mântuirea!

Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea bună, Evanghelia ne spune că suntem datori cu un răspuns lui Dumnezeu.

4. Adevărul despre răspunsul rezonabil al omului:

Suveranitatea lui Dumnezeu în ce priveşte mântuirea nu neagă responsabilitatea omului.

Credinţa – încrederea în Dumnezeu şi pocăinţa supunerea faţă de Domnul, sunt un răspuns rezonabil pentru ceea ce a făcut Cristos pentru om.

Răspunsul credinţei se bazează pe încrederea în promisiunile lui Dumnezeu -iertarea de păcat, siguranţa mântuirii, speranţă pentru viaţa nouă după voia lui Dumnezeu- (Romani 12:1; Tit 3:4-7). Credinţa este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8). Vei primi darul Lui?

Pocăinţa este evidenţa credinţei adevărate.

Pocăinţa este o schimbare a minţii şi a inimii, care se vede în purtare. Este o renunţare la sine şi slujire faţă de Împăratul salvator (Romani 12:2; Tit 3:8).

Pocăinţa este refuzul de a pune limite lui Dumnezeu în ce priveşte lucrarea pe care El o face în inima şi viaţa omului. El este Împăratul şi are tot dreptul să lucreze cum doreşte.

Singurul răspuns rezonabil la ceea ce a făcut Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos cuprinde două părţi: credinţa şi pocăinţa.

Pe ce se bazează credinţa ta?

Cum se vede pocăinţa prin purtarea ta?

Care este răspunsul tău în lumina acestor adevăruri?

Care este relaţia ta cu Dumnezeu?

Este Domnul Isus, Mântuitorul tău?

Doamne, inima mea a ales credinţa şi pocăinţa!