crucea

by

Cina Domnului / Paştele

11 cinaCina Domnului – Paştele

Apropierea de Cina Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştelor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos. El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Biserica proclamă, prin părtășia Cinei Domnului : moartea Domnului (sacrificiul suprem), mesajul crucii (iubirea supremă), șansa mântuirii (harul suprem) dar și revenirea Sa (pregătirea supremă), dupa cum spunea Sfântul Augustin “El S-a îndepărtat din vederea noastră, astfel încât să ne întoarcem către inima noastră și să-L găsim acolo pe El. Căci El a fost plecat și, iată, El este aici.”

Paştele era cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când cei întâi născuţi ai egiptenilor au murit, iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Paștele se transformă în Cina Domnului. Prin legătura istorică dintre Paște și Cina Domnului, Isus a arătat clar că elementul esențial din primul, nu se pierde în al doilea. Ambele arată spre El, singura și atotsuficienta Jertfă pentru păcatele poporului Său. Paștele anticipează acest lucru, Cina Domnlui îl evocă. Pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt, nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând (Evrei 9:25-28).

Cina Domnului e momentul sublim în care fiecare stă cu Domnul la masă, la masa Lui, prin meritele Lui, prin jertfa Lui și spre pomenirea Lui. Nimeni și nimic nu reușește să ne strângă aşa cum o face El. Atât de diferiți prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem și totuși uniți prin El și pentru El. E momentul în care ne oprim, ne întâlnim cu noi, dar și cu ceea ce vrea El de la noi. Nu e doar un moment emoționant în care ne aducem aminte, ci retrăim acele momente pascale. Recunoaștem că trăim, existăm și visăm prin harul Său. Nimic eu, ci totul El.

Cina Domnului este un moment al cercetării personale. Foarte mult timp nu am înțeles de ce trebuie să ne rugăm cu ochii închiși. Să nu fim ispitiți. Ispitiți de cine nu se roagă, cum se roagă, cât se roagă. Să nu observăm ce se întâmplă în exterior, ci să ne adâncim în interior, dialogând cu Dumnezeu. Dilema picantă este vrednicia sau nevrednicia cuiva de-a participa la Cina Domnului. Nevrednic ești atunci când te simți vrednic, iar vrednic eşti atunci când te simți nevrednic. Totul e harul Său. Accentul cade pe comportamentul de la cină. De aceea fiecare trebuie să se cerceteze pe sine, nu pe alții. Asta pentru a se putea întâlni cu El, la Cina Lui.

By Ionuț Haidu

1end

Advertisement
by

Răscumpărătorul meu

1 Redeemer*

Isaia 59:15b-21
Isaia 59:20a „Da, va veni un Răscumpărător.”

De ce este nevoie de un Răscumpărător? Pentru că nici un om nu mijloceşte.
Ce anume Îl caracterizează pe Răscumpărătorul în comparaţie cu cei ce au nevoie de răscumpărare? Răscumpărătorul este drept, credincios, neprihănit. Numai El poate ierta păcatele.
Care este promisiunea pentru cei ce se pocăiesc de păcatele lor?
Este Cuvântul şi Duhul Sfânt.

Ce adevăr ai înţeles despre Dumnezeu şi cum te vei ruga să-l aplici în viaţa ta?
Doamne, mulţumesc că Tu eşti răspunsul rugăciunilor mele. Tu mă iubeşti aşa de mult că ai trimis Răscumpărătorul să moară pentru mine. Rugăciunea mea este ca să mă ajuţi să pun la crucea Ta toate bucuriile şi îngrijorările, de la început, nu doar când nu mai ştiu ce-i de făcut.
Doamne, mulţumesc pentru ziua de odihnă pe care o vreau o bucurie înaintea Ta, închinată Ţie şi spre plăcerea Ta. Ajută-mă să întorc spatele tuturor păcatelor şi să fac ce este drept.
Părăsirea păcatului aduce pacea lui Dumnezeu, rămânerea în păcat alungă odihna.
Noi nu ne putem salva pe noi înşine. Dumnezeu cunoaşte realitatea. Mântuirea nu se câştigă prin fapte. Este darul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate mântui. Când Domnul Isus va reveni, El va judeca pe cei necredincioşi şi va răsplăti pe cei ce s-au pocăit de păcatele lor. Domnul Isus oferă promisiunea unui nou Legământ, pecetluit apoi cu sigilul Duhului Sfânt. Această promisiune s-a împlinit astăzi în viaţa tuturor celor ce cred.
Dumnezeu a promis răscumpărare tuturor celor ce se întorc la El.
Este timpul de examinare! Te-ai întors la Domnul? Care este relaţia ta cu Domnul? Este inima ta plină de iubire şi devoţiune pentru El? Ai un simţământ călduţ acum, dar de obicei, te duci cu valul? Dacă nu eşti mântuită, te vei întoarce tu la Domnul?
Aparenţele pot fi înşelătoare. Ce este inlăuntru, nu este întotdeauna şi afară.
Care sunt domeniile din viaţa ta unde ai nevoie de o conecţie reală cu Dumnezeu? Pe El nu putem să-L înşelăm. El ştie şi cunoaşte inima noastră. Ce schimbare vei face săptămâna aceasta? Îi vei da Domnului toată inima ta? În care domenii din viaţa ta te duci cu valul? Ce schimbare vei face?

Doamne Isuse, Tu eşti Răscumpărătorul meu!
Vreau ca toată inima mea să-Ţi aparţină Ţie!

 

by

Vestea Cea Bună (6)

111 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Eşti pregătită să duci vestea cea bună mai departe şi la alţii care nu o cunosc?

Noi nu trebuie să convingem pe nimeni, ci doar să prezentăm Evanghelia.

Duhul Sfânt convinge pe oameni. Te bucură acest lucru că nu trebuie să te lupţi cu nimeni?

Ce înseamnă pentru tine că Evanghelia este o veste bună care vesteşte pacea?

Este pace în tine când vesteşti Evanghelia? Sau un duh de ceartă?

Este smerenie în inima ta sau un simţământ al superiorităţii faţă de cei ce nu cunosc Evanghelia? Vestea bună se duce cu pace!

Ce vesteşte Evanghelia ta? Mântuirea?

Cât de des te rogi pentru ocazii ca să vorbeşti celor pierduţi despre mântuire?

Fii atentă că nu este vorba despre mărturia personală (cum tu te-ai întâlnit cu Cristos), ci Evanghelia este ceea ce tu trebuie să prezinţi. Întotdeauna începe cu Dumnezeu şi autoritatea Lui. Evanghelia este o poruncă pe care trebuie să o ascultăm. Dumnezeu este mult mai interesat ca să ne facă sfinţi, decât sănătoşi şi bucuroşi. Evanghelia ne spune să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Cristos. Fii atentă să nu prezinţi fericirea şi sănătatea pe pământ (1 Tesaloniceni 1:5-10).

Gândeşte-te la câteva întrebări:

A impresionat pe cineva prezentarea mea sau Duhul Sfânt lucrează? Domnul ne cheamă să inspirăm pe alţii, nu să îi impresionăm.

Recunosc cei ce ascultă prezentarea mea că sunt păcătoşi, că au nevoie de harul Domnului?

Recunosc cei ce ascultă cât de bun este Dumnezeu şi cât de rău este păcatul?

Este prezentarea mea uşoară şi confortabilă? Realizează ei seriozitatea problemei?

Începe prezentarea mea cu „omul” sau cu Dumnezeu?

Du vestea cea bună cu pace!

 

Vestea cea bună dă pace inimii mele!

by

Astăzi vin şi-mi plec genunchii

Christmas 1Astazi vin sa-mi plec genunchii
Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.

*

Imi plec inima si fata,
Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra!

*

Nu am smirna ca si magii,
Nici tamaie si nici aur,
Lacrimile pocaintei
Imi sunt singurul tezaur!

*

Ti le-aduc acum ‘nainte
Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri
Sa porti crucea pentru mine!

(Simion Cure)

by

Crucea

Ioan 12

*

Ioan 12:33

*

„Vorbind astfel

arăta

cu ce moarte

avea să moară.“

*

Domnul Isus a murit pe cruce.

Pentru necredincioşi crucea este un simbol al umilinţei, degradării, căderii.

Pentru Dumnezeu şi pentru creştini, crucea este „lucrul făcut până la capăt de Domnul Isus“. Nimic nu atrage aşa de mulţi oameni la Cristos ca şi crucea, unde mulţi scapă de povara păcatelor. (Mulţi oameni nu recunosc vinovăţia lor, deşi în conştiinţa lor ştiu că sunt vinovaţi — de aceea sunt atâtea boli pshihice). Pavel spune: ,,Nu vreau să ştiu nimic altceva între voi decât pe Cristos, şi pe El răstignit”, sau, ,,Noi predicăm pe Cristos cel răstignit… pentru că El este puterea lui Dumnezeu”.

Când Domnul Isus le-a vorbit despre „înălţare“, oamenii au fost într-o mare confuzie. Ce au auzit nu se potrivea cu cunoştinta şi credinţa lor despre Mesia.

Cum Îl cunoşti tu pe Mesia, şi ce crezi despre El? Se potriveşte ceea ce auzi de la alţii cu ceea ce scrie în Scripturi?

Doamne, vreau să cred în Tine, să cred tot ce scrie în Scripturi, să nu-mi fie frică de nimeni, de nici o autoritate sau conducere omenească care este împotriva Ta, şi să iubesc mai mult slava Ta decât slava oamenilor. Mulţumesc că ai venit ca o lumină, ca să mă scoţi din întuneric şi să mă ajuţi să văd unde merg. Vreau să păzesc cuvintele Tale ca să nu cad sub judecată.

Tată, Te rog ajută-mă să am ochii deschişi şi inima curată. Păzeşte-mă de necredinţă, căci Tu eşti Sprijinitorul vieţii mele.

Domnul este Sprijinitorul tău!

Să nu te temi de nimic!

 

Tu poartă Crucea cu demnitate!!!

by

Credinţa dă victorie

Ioan 12

*

Ioan 12:37 

*

„Măcar că făcuse

atătea semne

înaintea lor,

tot nu credeau în El.“

*

Natura umană căzută nu s-a schimbat. Chiar şi astăzi bărbaţi şi femei spun: noi nu vrem ca acest om (Cristos) să stăpânească peste noi. Şi astăzi sunt oamenii care Îl batjocoresc şi Îl persecută pe Domnul şi pe aleşii Lui. Necredincioşii fiecărei generaţii cad sub judecata Domnului.

Crucea reprezintă eliberarea de sub vinovăţia păcatului. Păcatele credincioşilor nu mai apasă pe umărul lor.

Când Domnul Isus a murit pe cruce, păcatele lumii au fost aruncate asupra Lui.

Tot acolo la cruce s-a mai întâmplat ceva: „stăpânitorul lumii acesteia“ a fost aruncat afară, adică a pierdut puterea asupra celor ce cred în lucrarea lui Isus la cruce. De la Adam şi Eva încoace, cel rău a avut putere asupra omenirii căzute. Chiar şi Pavel spune: „Vreau să fac binele şi nu pot.“  Cum să scap de această putere a răului? Satan este numit „stăpânitorul lumii acesteia“ pentru că lumea preferă să trăiască după dorinţele ei şi-L ignoră pe Dumnezeu ca Stăpânitor. Sistemul lumii este împotriva principiilor lui Dumnezeu.

Când Domnul a înviat, a frânt puterea celui rău. Credincioşii sunt chemaţi nu numai la cruce, pentru iertarea păcatelor, ci şi la înviere pentru eliberarea de sub puterea celui rău pe care o are prin păcat, frică… Credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus aduce eliberare şi dă victorie asupra celui rău.

Crezi tu că toate păcatele tale au fost iertate? Crezi tu că învierea lui Isus înseamnă eliberarea ta de sub puterea păcatului?

Fii victorioasă prin credinţa în Domnul!

by

Alege credinţa

Ioan 19:31-42
,,De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare, Iudeii l-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. Ostaşii au venit şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: ,,Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.“ Şi în altă parte, Scriptura mai zice: ,,Vor vedea pe cine au străpuns.“ După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns de frica Iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit şi a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus acolo pe Isus.“

Iudeii au fost plini de frică. Oare de ce? Erau ei vinovaţi?
Când facem răul suntem plini de frică.
Iosif din Arimateia a fost ucenic pe ascuns, de frica Iudeilor.
Nicodim a fost şi el un ucenic pe ascuns, de frica fariseilor şi cărturarilor.
Care sunt temerile tale? Ce faci cu ele? Te rogi Domnului să te elibereze de teamă?
Înlocuieşte teama cu credinţa!

Domnul să-ţi mărească credinţa!

Să nu te temi de oameni,

dar

să te temi de Domnul!

by

Frică sau încredere

Ioan 19

*

Ioan 19:17a  

*

,,Isus,

*
ducându-Şi

crucea…“

Trebuie să ne ducem crucea!

Învaţă pe copilul tău sau al altora  să aibă curaj şi credinţă în momente grele din viaţă.
Petru, când s-a lepădat de Domnul, a avut o experienţă tristă care l-a apropiat de Domnul.

Învaţă pe copilul tău sau al altora să se aştepte la ceva bun în orice greutate din viaţă. Acest fel de a privi viaţa, face povara mai uşoară. Sunt momente în viaţă când nimic nu pare bun. Atunci avem mare nevoie de încredere în Domnul. Spune copilului: ,,Nu ştim de ce, nu înţelegem de ce se întâmplă aceste lucruri, dar ne încredem în Dumnezeu care are grijă de cei ce suferă.“

Ucenicii Domnului au fost plini de frică şi au uitat înştiinţarea Domnului, atunci când Domnul a fost arestat şi răstignit.
Când crizele vin în viaţa copilului, nu vrei să fie plin de frică, să uite adevărul sau
să-şi piardă credinţa. De aceea începe să-l înveţi de mic să aibă curaj şi credinţă în momentele grele din viaţă.
Evrei 11:1 ne spune: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

Domnul să te ajute să ai curaj şi credinţă în vremuri grele!

Încrederea ta să fie neclintită şi

încredinţarea ta să fie puternică!

by

Rugăciune sau disperare?

Ioan 19
*
Ioan 19:17a  

*

,,Isus,

*

ducându-Şi

*

crucea…“

Trebuie să ne ducem crucea!

Învaţă pe copilul tău sau al altora, prin exemplul tău, cum să înfrunte dezamăgirile în viaţă.
Dumnezeu îi călăuzeşte şi îi disciplinează pe copiii Lui, dar îi şi mângâie în necazurile lor.
Copilul va vedea în viaţa ta ce înseamnă să fii mângâiat.
Dumnezeu vede lacrimile noastre şi le numără.
Când copilul tău plânge, îl laşi să plângă? Îl ţii în braţe? Îl încurajezi? Asculţi îngrijorarea şi temerile lui?

Să ştii că prin atitudinea ta trebuie să-i dai copilului tău imaginea lui Dumnezeu care are grijă.

Ce faci atunci când un dezastru îţi dă peste cap ziua? Copilul se uită la reacţiile tale. Ajungi tu la disperare sau te duci la Dumnezeu în rugăciune? Te duci la o vecină sau la o prietenă să te plângi?
Deschizi Biblia şi cauţi ajutor?
Spui: ,,De ce mi s-a întâmplat mie aşa ceva“? Sau spui: ,,De ce să nu mi se întâmple şi mie? De ce aş fi eu scutită de necazuri?”

Cum primeşti veştile rele? Sau relaţiile rupte? Sau moartea? Sau dificultăţile financiare?

Copilul se uită la tine şi învaţă.

Tu învaţă să te rogi în ziua necazului. Psalmi 50:15 ne spune: ,,Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Domnul să te păzească de disperare în ziua necazului!

Tu roagă-te în ziua necazului!