Tăcerea din ceruri

1nufar*

Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…

Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…

Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.

Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.

Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!

 By Valentin Popovici

Crucea lui Hristos

Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”….  bratele ei se intind liber in  cele patru vanturi, imbratisand  Universul, fara ca  sa isi schimbe forma  sau centrul.

Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.

Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei  voluntare in alegerea Stapanului. 

Crucea, este  rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.

De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie,  pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea  este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).

Kierkegard, filosoful danez, declara clipa  singura realitate a vietii;  el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea  verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.

Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul  nostru. (fg) Florian Guler

11crown

 

De ce ?

1crown*

De ce ?

De ce-ai ales să mori Isus
Pe-o cruce rece-ntins
Şi trupul jertfă ţi-ai adus
C-un dor atât de-aprins?

De ce mai bine ai primit
Pe-obraz să fii scuipat
Iar pe vrăjmaşi Tu i-ai iubit
Pe toţi cu-adevărat?

De ce la Tatăl ai cerut
Iertarea lumii-ntregi
Şi de blestemul morţii-ai vrut
Pe veci să o dezlegi?

***

Ai răbdat vorbe mincinoase,
Ca praful Tu ai fost călcat,
Pe spate biciurile aspre
Urme de sânge ţi-au lăsat.

Când m-ai aveai doar o suflare,
Cu ultima putere-n glas,
Tu te-ai rugat pentru iertare,
Atunci în cel mai groaznic ceas!

***

Şi totuşi, Tată l-ai lăsat
Să simtă chinul greu al morţii;
Pe haina Lui de in curat
Ostaşii lacomi pus-au sorţii.

Atât de mult Tu m-ai iubit
Încât pe singurul Tău Fiu
L-ai dat să moară răstignit
Ca să nu pier, ci să fiu viu.

Prin suferinţă şi ruşine
Mi-ai arătat cum pot avea
O viaţă veşnică cu Tine:
Crezând deplin în jertfa Ta.
Amin.
18 aprilie 2009

blog personal: http://pauladita.wordpress.com/

În aceste zile de sarbătoare, adevărul istoric al patimilor și al învierii Domnului Isus, ne obligă să ne gîndim, mai mult, la Jertfa Lui pentru păcatele noastre și la dragostea Tatălui pentru întreaga lume. Să petrecem aceste sărbători mișcîndu-ne privirea și inima dinspre Dumnezeu spre starea noastră, pentru a ne smeri înaintea Celui ce a venit să ne ducă în slava Tatălui. Să sărbătorim cu o inimă plină de mulțumire, cu dorință de a face voia Domnului și cu multă bucurie.

Hristos a înviat și e viu în vecii vecilor.

Cina Domnului / Paştele

11 cinaCina Domnului – Paştele

Apropierea de Cina Domnului reprezintă o experienţă sufletească tulburătoare şi emoţionantă datorită semnficaţiilor adânci pe care le comportă. Cina cea de Taină a avut loc în perioada sărbătorii Paştelor, imediat înaintea morţii Domnului Hristos. El a instituit mai mult decât un ceremonial pe care a cerut să îl respectăm şi noi, fiind cea mai înaltă expresie de închinare creştină. Biserica proclamă, prin părtășia Cinei Domnului : moartea Domnului (sacrificiul suprem), mesajul crucii (iubirea supremă), șansa mântuirii (harul suprem) dar și revenirea Sa (pregătirea supremă), dupa cum spunea Sfântul Augustin “El S-a îndepărtat din vederea noastră, astfel încât să ne întoarcem către inima noastră și să-L găsim acolo pe El. Căci El a fost plecat și, iată, El este aici.”

Paştele era cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când cei întâi născuţi ai egiptenilor au murit, iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Paștele se transformă în Cina Domnului. Prin legătura istorică dintre Paște și Cina Domnului, Isus a arătat clar că elementul esențial din primul, nu se pierde în al doilea. Ambele arată spre El, singura și atotsuficienta Jertfă pentru păcatele poporului Său. Paștele anticipează acest lucru, Cina Domnlui îl evocă. Pâinea vorbeşte despre trupul Său care urma să fie frânt, nu era vorba despre frângerea oaselor, ci despre o frângere care Îl făcea greu de recunoscut (Psalmul 22:12-17, Isaia 53:4-7). Vinul vorbeşte despre sângele Său, indicând moartea pe care El urma să o experimenteze în curând (Evrei 9:25-28).

Cina Domnului e momentul sublim în care fiecare stă cu Domnul la masă, la masa Lui, prin meritele Lui, prin jertfa Lui și spre pomenirea Lui. Nimeni și nimic nu reușește să ne strângă aşa cum o face El. Atât de diferiți prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem și totuși uniți prin El și pentru El. E momentul în care ne oprim, ne întâlnim cu noi, dar și cu ceea ce vrea El de la noi. Nu e doar un moment emoționant în care ne aducem aminte, ci retrăim acele momente pascale. Recunoaștem că trăim, existăm și visăm prin harul Său. Nimic eu, ci totul El.

Cina Domnului este un moment al cercetării personale. Foarte mult timp nu am înțeles de ce trebuie să ne rugăm cu ochii închiși. Să nu fim ispitiți. Ispitiți de cine nu se roagă, cum se roagă, cât se roagă. Să nu observăm ce se întâmplă în exterior, ci să ne adâncim în interior, dialogând cu Dumnezeu. Dilema picantă este vrednicia sau nevrednicia cuiva de-a participa la Cina Domnului. Nevrednic ești atunci când te simți vrednic, iar vrednic eşti atunci când te simți nevrednic. Totul e harul Său. Accentul cade pe comportamentul de la cină. De aceea fiecare trebuie să se cerceteze pe sine, nu pe alții. Asta pentru a se putea întâlni cu El, la Cina Lui.

By Ionuț Haidu

1end

După Psalmul 22

1 jesus*

O, Doamne, Doamne, ce m-ai părăsit
De nu-mi ajuți în clipa de durere
Căci noaptea ziua-ntreagă a-nghițit
Și ochii mi se pierd în întuneric.

Tu, Doamne, doară ești acel ce ești –
S-au încrezut în Tine generații
Și ai salvat din frământări lumești
Pe orice om ce îți venea în brațe.

În pântecele mamei m-ai țesut,
Din naștere Tu m-ai primit în palme,
Eram un prunc când mi-ai sădit în lut
Speranța apărării de sodoame.

De ce azi, Doamne, nu îmi dai răspuns
Și strig în gol cu vocea disperării
Dușmanii când în ură m-au străpuns
Cu cuiele pe lemnul răzbunării.

Ca viermele neputincios mă zbat,
Ajunse-i în dispreț și de ocară,
Pe cel neînvățat și pe-nvățat
Priveliștea aceasta-i încântară.

Toți anii mei îmi deveniră grei
Și eu mă scurg înspre pământ ca ape –
Ce-aproape sunt osânditorii mei,
Dar unde-s cei ce-ar vrea ca să mă scape?

Limba în gura mea mi s-a uscat,
Lesne mi-ar fi ca oasele să-mi număr
Căci ele între ele se despart
Și s-a-nmuiat puterea ca o humă.

Se îmbulziră tauri-cărturari
Mugind ceva de pedepsiri din lege
Și triumfând cu glasurile tari:
” De ce nu vine Domnul să-l dezlege?„

Păstori-dulăi mi-arată colți haini
Cu-apucături de lideri de bazaruri,
Fără vreo jenă-n haitele de câini
Pentru cămașa mea s-aruncă zaruri.

O ceară moale inima mi-i, ci
Ea nu mă doare-așa precum strigarea:
„Vedeți cum Dumnezeu îl pedepsi?
Iar el spunea că Domnul i-i salvarea!”

Nu mă lăsa-ntre batjocoritori,
Ajută-mă în neputință, Doamne,
Salvează-mă din colții carnivori
Și de la tauri nemiloși din coarne.

Căci văd cum mâine Numele-Ți slăvesc
Acelor însetați pentru Credință
Ca să cunoască-n veacul pământesc
Cine-i Stăpân pe orișice ființă.

Căci Tu nu părăsești un om în chin
Dacă din suflet ajutoru-Ți  cere
Și-i vei deschide un înalt senin,
Și-i vei turna în inimă putere.

Voi spune-n  lume-n veac și peste veac
Săracilor să vină să îi saturi
Că în colibe viața și-o prefac,
Că își încântă traiul în palaturi.

Îi voi chema să creadă-n fața Ta,
Dreptății Tale numai să se-nchine
Căci, Doamne, îl vei binecuvânta
Pe-oricine ce se sprijină în Tine.

Își va-nflori în suflet bucurii
Cine spre Tine, Doamne, se va trage
Și Te-a slăvi cu inimi mii de mii
Pământul de la margini peste margini.

Pe unde, Doamne, Tu cuvânți și treci
Se-nalță învierile de Paște –
Cuvântul să-L trăiască-n veci de veci
Toți oamenii ce după noi s-or naște!

by Victor Bragagiu

Nu-i singur Iuda vinovat

Versuri de Costache Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă: “Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?…

Răstignirea

jesus is aliveSENTINTA

Ca pe un hot  L-au   judecat
Pe  Cel  ce  a venit  din Slavă
Voiau  să  fie   vinovat,
Voiau  să-L  vadă o  epavă.

Dar El  era  fără  cusur
Venit să  dea la  oameni  stire
Că   printr-un trai  senin si pur
Ajunge-vor  la  fericire,

Că viata  fără  Dumnezeu
E doar  pustiu, nimicnicie,
Că  este  un  îngust  traseu
Spre  Plai  stelar si Vesnicie.

Stia  că  trebuia  să  moară
Avea  de-ndeplinit  un  plan
Lucrarea  Lui  atât  de  clară
A  dat la oameni sfânt  elan.

Dar  iubitorii  de traditii
N-au  acceptat  ce le spunea
N-au înțeles  ce investitii
In  El puteau cu toti  avea.

De-aceea căutau să-l prindă,
Să denigreze   ce  făcea
Ura  spre  El s-o mai  aprindă,
Spre  El, neprihănita  STEA.

L-au prins usor: printr-o trădare
Dar n-a  chemat ostiri  de  Sus
C-avea  o  vrednică  chemare
Si-un  nume  îndrăgit: ISUS.

Apoi le-a  spus cu-asa  iubire
Că  e  Mesia si-mpărat!
Soboru-atunci  s-a  supărat
Si-a  dat sentinta: RĂSTIGNIRE!

Sentinta  pusă-n aplicare
Era  o  scenă de  cosmar
Îl  torturau  cu  încântare
Iar El  răbda  cruntul  calvar.

L-au  pus pe lemnul de ocară
Bătând prin palme cuie  mari
Îl  schingiuiră  si-L  scuipară
Soldati  romani   cu  brate  tari.

Pilat n-a  vrut să  vadă  actul
Prin care-L  chinuiau cumplit
Căci cu Satan  făcură  pactul
Să  fie  Fiul  răstignit.

Dar  Fiul  se uita  cu milă
Si  la  evrei si la  romani
Stia  că  lumea  e  ostilă,
Că-n ea  există  multi dusmani.

Când era-n culme  agonia
A  glăsuit – cu  ochii-n sus
“Arată-ti, Tată, omenia
Si iartă-i pentru ce  mi-au spus,

Iartă-le-acum   nelegiuirea
Ei  nestiind  ce-nfăptuiesc
Să vadă  toti ce e  iubirea
Ce  vine  dintr-un  plai  ceresc.”

Si   a  intrat, senin, în moarte
Înfăptuind  ce era scris
Ca  cei ce  cred  să  aibă  parte
De  fericiri   de nedescris.

Iar  jertfa Lui, jertfă curată
Si azi  are  efect  sublim
Poate  să  spele  orice  pată
La  cei  ce la Mesia   vin.

George  Cornici / 13  Martie, 2008