Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Eşti pregătită să duci vestea cea bună mai departe şi la alţii care nu o cunosc?

Noi nu trebuie să convingem pe nimeni, ci doar să prezentăm Evanghelia.

Duhul Sfânt convinge pe oameni. Te bucură acest lucru că nu trebuie să te lupţi cu nimeni?

Ce înseamnă pentru tine că Evanghelia este o veste bună care vesteşte pacea?

Este pace în tine când vesteşti Evanghelia? Sau un duh de ceartă?

Este smerenie în inima ta sau un simţământ al superiorităţii faţă de cei ce nu cunosc Evanghelia? Vestea bună se duce cu pace!

Ce vesteşte Evanghelia ta? Mântuirea?

Cât de des te rogi pentru ocazii ca să vorbeşti celor pierduţi despre mântuire?

Fii atentă că nu este vorba despre mărturia personală (cum tu te-ai întâlnit cu Cristos), ci Evanghelia este ceea ce tu trebuie să prezinţi. Întotdeauna începe cu Dumnezeu şi autoritatea Lui. Evanghelia este o poruncă pe care trebuie să o ascultăm. Dumnezeu este mult mai interesat ca să ne facă sfinţi, decât sănătoşi şi bucuroşi. Evanghelia ne spune să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Cristos. Fii atentă să nu prezinţi fericirea şi sănătatea pe pământ (1 Tesaloniceni 1:5-10).

Gândeşte-te la câteva întrebări:

A impresionat pe cineva prezentarea mea sau Duhul Sfânt lucrează? Domnul ne cheamă să inspirăm pe alţii, nu să îi impresionăm.

Recunosc cei ce ascultă prezentarea mea că sunt păcătoşi, că au nevoie de harul Domnului?

Recunosc cei ce ascultă cât de bun este Dumnezeu şi cât de rău este păcatul?

Este prezentarea mea uşoară şi confortabilă? Realizează ei seriozitatea problemei?

Începe prezentarea mea cu „omul” sau cu Dumnezeu?

Du vestea cea bună cu pace!

Vestea cea bună dă pace inimii mele!