26 Aprilie

Geneza 12:10-20

Geneza 12:10: ,,A venit însă o foamete în ţară; şi Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască pentru o vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.” 

Avraam a căzut la acest test al credinţei. Ce putea să facă diferit? Dacă Avraam nu ar fi plecat în Egipt, ci ar fi căutat călăuzirea lui Dumnezeu în acel timp de foamete, Dumnezeu l-ar fi ajutat să experimenteze purtarea Lui de grijă prin greutăţi. Din Egipt, el s-a întors cu bogăţii şi slujitori care au cauzat neînţelegeri. Una dintre roabele luate din Egipt a fost Agar, cea care a adus multă durere în familia lui Avraam şi apoi în lumea întreagă, prin urmaşii fiului ei, Ismael.

Să nu ne bazăm pe judecata noastră atunci când vine greul. Judecata noastră poate duce la confuzie, la complicaţii şi la insecuritate. Cei din jurul nostru devin nefericiţi când nu ne bazăm pe ajutorul Domnului.

Chiar dacă Avraam a căzut la acest test al credinţei, nu a fost respins de Dumnezeu, nu a fost uitat, nu a fost abandonat. De multe ori, şi noi ne temem că vom fi abandonaţi. Biblia ne spune că Dumnezeu nu-şi abandonează copiii niciodată. El este credincios. Dacă noi cădem, promisiunile Lui rămân în picioare. Cel care a început această lucrare în noi o va duce la bun sfârşit. Să nu ne plângem de milă dacă trecem prin testele credinţei. Dumnezeu ni Se va descoperi într-un fel nou şi vom experimenta binecuvântări.

Vedem harul şi îndurarea Domnului, căci l-a protejat pe Avraam, chiar dacă el nu a ascultat şi nici nu a meritat această protecţie. Chiar dacă noi cădem, El rămâne credincios promisiunilor Lui. În 2 Timotei 2:13, ni se spune: ,,Dacă suntem necredincioşi, totuşi, El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.”

Orice persoană este responsabilă de credinţa pe care o are.

Orice persoană este responsabilă de ascultarea pe care o are faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei credincioşi, pe cei care ascultă de El.

Umblarea cu Dumnezeu este făcută pas cu pas, după cum El ne conduce.

Ascultarea de Dumnezeu înseamnă separare de lume.

Credinţa este încredere în ceea ce nu se vede.

Ce alegeri ai făcut săptămâna trecută şi care dintre ele sunt plăcute Domnului?

Doamne, Dumnezeul meu, de multe ori am căzut şi eu la testul credinţei. Dacă aş fi căutat călăuzirea Ta mai mult, aş fi experimentat purtarea Ta de grijă. Tu m-ai fi ajutat să nu cauzez neînţelegeri şi durere în relaţiile mele. Te rog să mă ierţi pentru că m-am bazat pe înţelegerea şi inteligenţa mea – am văzut că am ajuns la confuzie, nefericire şi nesiguranţă. Nu am fost un exemplu bun pentru cei din jurul meu. Îți mulţumesc pentru că nu m-ai respins şi nu m-ai abandonat,  ci, în credincioşia Ta, mi-ai mai dat o şansă să mă pocăiesc şi să umblu prin credinţă! Recunosc harul, mila şi îndurarea Ta faţă de mine!

Doamne, Îţi mulţumesc pentru protecţia Ta în orice vreme!

25 Aprilie

Geneza 12:10-20

Geneza 12:10: ,,A venit însă o foamete în ţară; şi Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască pentru o vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.” 

Oare de ce, odată ce am început călătoria spre binecuvântări, Dumnezeu ne lasă să trecem prin greutăţi (foamete, în cazul nostru). Cum înţelegem greutăţile vieţii? Primul lucru care ne ajută să înţelegem greutăţile vieţii este natura şi definiţia credinţei. În Evrei 11:1, citim: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Credinţa se ţine de promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă realităţile promise nu sunt încă experimentate.

Dacă de fiecare dată când ne rugăm ne-ar fi ascultate rugăciunile aşa cum vrem noi, în inimile noastre ar fi o credinţă mică. Dar dacă devenim oamenii care se roagă, şi se roagă, şi iar se roagă, încrezându-se în credincioşia lui Dumnezeu, chiar şi în timpul foametei – aceasta este credinţa. Domnul Isus a spus: ,,Ferice de cei care nu văd, dar cred.” În capitolul 11 din Evrei, îi vedem pe mulţi patriarhi care au avut credinţă şi au rămas puternici prin toate greutăţile vieţii. Un om al credinţei se încrede în Dumnezeu, chiar dacă promisiunile Lui nu sunt încă împlinite.

De ce trecem prin pustiu şi noi, credincioşii de azi? Dumnezeu ne duce prin pustiu ca să testeze credinţa noastră, care trebuie să crească. Te-ai rugat vreodată: ,,Doamne, măreşte-mi credinţa!”? Tăria se dezvoltă prin exerciţiu sau teste. Noi nu învăţăm până nu suntem forţaţi, împinşi la limită. Noi nu vom deveni atleţi, până când nu vom experimenta o anumită agonie. Când pornim în călătoria credinţei, credinţa ne va fi testată în pustiu. Testul lui Avraam a început în pustiu. Poporul Israel a fost testat în pustiu. Domnul Isus a fost testat în pustiu. Noi nu ne putem aştepta la altceva. Vei crede în Dumnezeu chiar dacă nu vezi promisiunile Lui? Îţi vei păstra speranţa pentru un viitor mai bun?

Este normal ca în călătoria credinţei să întâmpinăm teste care ne încearcă credinţa. Uneori, aceste teste sunt dureroase şi viaţa este aşa de grea, încât ni se pare că ne pierdem credinţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Unii oameni trec prin greutăţi foarte mari. În suveranitatea Lui, Dumnezeu foloseşte aceste situaţii ca să crească credinţa în noi. Călătoria prin pustiu poate fi lungă şi grea.

Credinţa lui Avraam a fost tânără. Încă nu ştia să-şi pună încrederea în promisiunile lui Dumnezeu, fără să vadă imediat împlinirea lor. El a ales să meargă unde era belşug: în Egipt. Alergi tu la locul unde este mai uşor, unde nu ai nevoie de o puternică rezistenţă? Ne uşurăm viaţa? Permitem compromisul? Consecinţele sunt grele. Avraam se îmbogăţeşte, dar cu ce preţ? Această călătorie în Egipt nu a dus nicăieri în ceea ce priveşte credinţa lui Avraam. Şi ce consecinţe a avut neascultarea lui! Poporul Israel nu a crescut în credinţă în călătoria lui prin pustiu; numai doi oameni – Iosua şi Caleb – au avut credinţă. Ceilalţi s-au pierdut prin pustiu. Cum ai răspuns când Domnul te-a testat?

Nădăjduieşte în promisiunile lui Dumnezeu în orice situaţie!

19 Aprilie

Geneza 12:1-9

Geneza 12:4: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.”

Credinţa ne îndeamnă la acţiune. Ne cere să facem primul pas. Să ne agăţăm de prima promisiune a lui Dumnezeu. Să trăim la un nivel spiritual nou. Să ne bucurăm în prezenţa lui Dumnezeu. Să numărăm binecuvântările în mijlocul dificultăţilor zilnice. Pentru cei care aleg să asculte de chemarea lui Dumnezeu, El  pregăteşte o împlinire care întrece toate aşteptările. Iată câteva versete care ne arată cât de binecuvântaţi suntem atunci când alegerea noastră este Domnul.

Proverbe 4:18: ,,Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.”

Efeseni 1:3: ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.”

Suntem binecuvântaţi nu numai acum, dar şi în viitor (Efeseni 2:7 : ,,… ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Hristos Isus.”).

Avraam a plecat, aşa cum îi spuse Domnul. Vedem trei paşi ai credinţei în viaţa lui Avraam: a călătorit cu Dumnezeu, a umblat prin credinţă, nu prin ceea ce se vedea şi L-a ascultat pe Dumnezeu cu un devotament total. Chiar dacă Avraam a avut şaptezeci şi cinci de ani (a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani), a răspuns chemării lui Dumnezeu. Pe unii, Domnul îi cheamă din copilărie. Pe alţii, Domnul îi cheamă la mijlocul vieţii lor, iar pe alţii, la bătrâneţe. Pe unii, Domnul, în îndurarea Lui, îi cheamă de mai multe ori. Când Domnul ne cheamă în lucrarea Lui, ne cheamă pentru tot restul vieţii. Nu ieşim niciodată la pensie atunci când suntem în serviciul Domnului. Vrei să-L slujeşti pe Domnul până la moarte? Eşti descurajată şi ai obosit? Ai dat înapoi? Te gândeşti să laşi pe altcineva să facă lucrarea ta în biserică sau acasă? Te vei încrede în Domnul, vei fi sigură că El are un scop special cu viaţa ta în toate sezoanele vieţii tale?

Avraam a umblat prin credinţă, nu prin vedere (Evrei 11:1). Dacă tu trăieşti prin credinţă, Dumnezeu nu te va dezamăgi niciodată (Romani 10:11). Toată atenţia lui Avraam a fost ca să dea tot ce avea pentru această aventură, fără să se gândească vreodată la întoarcerea înapoi. Nu putem, doar în câteva clipe,  să încercăm dacă funcţionează cu adevărat ascultarea de Dumnezeu, ci este nevoie de un angajament pe viaţă. Iată ce spune evanghelistul Luca (Luca 14:33): ,,Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Avraam a fost primul, pionierul, din familia lui, care şi-a luat acest angajament: să trăiască o viaţă de ascultare de Dumnezeu şi să creadă în promisiunile Lui.

Încrede-te în Dumnezeu, căci El nu te va dezamăgi niciodată!

18 Aprilie

Geneza 12:1-9

Geneza 12:4: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.”

Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să părăsească ţara în care trăia. Acest lucru nu este un sacrificiu mic. Să-ţi părăseşti casa, rudele, prietenii – este un lucru greu. Avraam a ascultat chemarea lui Dumnezeu. Şi astăzi, chemarea lui Dumnezeu poate avea o parte mai puţin plăcută. Când Domnul Isus  Hristos i-a chemat  pe  ucenici  să I se  alăture, le-a  cerut  să-şi părăsească familiile, serviciile şi rostul lor pământesc şi să-şi ia crucea în fiecare zi (să nu trăiască asemenea lumii). Ucenicii, de asemenea, vorbesc despre acest aspect al chemării lui Dumnezeu, care implică părăsirea felului lor vechi de viaţă (1 Petru 2:9; 1 Ioan 2:15-7). Sunt multe obiceiuri păcătoase, sunt multe păcate care trebuie părăsite. Uneori, e nevoie chiar de o separare de cei dragi, de prieteni, de opinia publică, de tiparele culturale etc. – dacă decidem să-L urmăm pe Dumnezeu. Creştinii trebuie să-şi reorienteze întreaga viaţă. Un credincios va avea un nou set de principii, bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:11, 30, 35-37, 105). Credinciosul continuă să înveţe că în viaţa spirituală nu există „a primi” fără „a renunţa” (Faptele Apostolilor 2:38). Încerci cumva să adaugi ascultarea de Hristos la toate celelalte ambiţii şi planuri după inima ta? Sau recunoşti că ai nevoie de schimbare şi de renunţare? Ori de câte ori Dumnezeu ne dă o poruncă, ne dă şi putere interioară şi ne întăreşte prin harul Lui. Ne dă voinţa şi înfăptuirea. Ne dă putere să renunţăm la ceea ce nu este bine, să ascultăm de El şi să primim promisiunile Lui. Noi alegem să primim puterea Lui şi să experimentăm tăria Lui.

Partea pozitivă a poruncii este că mergem într-o direcţie nouă, căci ne aşteaptă o viaţă nouă, o moştenire nouă. Avraam nu a înţeles pe deplin destinaţia finală a călătoriei lui, dar a înţeles că trebuie să lase totul în urmă şi să nu se mai întoarcă înapoi. Toată energia lui trebuia concentrată asupra noului loc care urma să devină casa lui în viitor. Oare ce a crezut familia lui Avraam? Cum este să părăseşti confortul şi să te duci într-o călătorie fără să cunoşti ţinta finală?

Totuşi, numai cei care înţeleg viziunea lui Dumnezeu, cunosc cât de înţeleaptă, cât de plină de bucurii şi de beneficii este ascultarea de chemarea lui Dumnezeu. Este înţelepciune să cunoaştem şi să ne încredem în ”voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2). Ascultarea de Dumnezeu a fost cea mai înţeleptă decizie pe care a făcut-o Avraam. Eviţi chiar acum să asculţi chemarea lui Dumnezeu de teamă că trebuie să renunţi la ceva sau pentru că ai putea pierde anumite lucruri dragi ţie? Vrei să mergi înainte şi să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu?

Doamne, Tu schimbi direcţia vieţii mele şi mă îndrepţi către o ţintă bună!

16 Aprilie

Geneza 12:4: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.”

Ce legătură există între binecuvântările lui Dumnezeu şi ascultarea noastră?

Te-a fascinat vreodată o imagine care prezintă oameni adunaţi să se închine la nişte moaşte (oasele unor morţi)? Ai văzut vreodată mulţimi greu de numărat (aşteptând sau călătorind ore şi zile, indiferent de vreme sau condiţii), care vor cu disperare să sărute o icoană sau un mort dintr-un sicriu? Te înspăimântă religia unor oameni care nu cunosc adevărul Scripturilor? Ce pot face oasele unor morţi? Simţi uşurare în inima ta pentru că ai înţeles salvarea prin credinţa în ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos? Câtă durere şi tristeţe simţi faţă de cei dragi ai tăi care nu merg pe calea mântuirii?

Creştinii nu trebuie să călătorească spre anumite locuri, ci să trăiască în fiecare zi credinţa cea adevărată. Viaţa noastră este o călătorie. Să călătorim alături de Dumnezeu în fiecare zi. Cerul este destinaţia finală şi cerul este casa veşnică spre care se îndreaptă cei credincioşi.   Călătoria credinţei este închinare, încredere şi ascultare!

Scopul principal al lui Dumnezeu este ca să ne facă mai sfinţi, nu să ne ajute să fim mai fericiţi, mai înţelepţi, mai bogaţi şi mai sănătoşi. Ce cauţi mai mult: fericire, înţelepciune, bogăţie, sănătate sau sfinţenie? Dumnezeu ne dă înţelepciunea de sus, ne dă adevărata bucurie şi tot ce primim de la El este mai important decât bunurile şi bogăţiile lumeşti. Ce lucruri lumeşti, ce bogăţii pământeşti te ţin pe loc în aşa fel încât nu înaintezi pe calea credinţei? Uneori, Dumnezeu ne cere să ne separăm de unii oameni dragi, ca să nu ne îndepărtăm de El. Uneori, viaţa de credinţă nu este foarte confortabilă. Noi nu putem trăi în păcat, căci pierdem binecuvântarea Domnului. Binecuvântarea primită în prezenţa Domnului este mai importantă decât orice alt lucru sau persoană. Cum te bucuri de binecuvântările Domnului? I-ai mulţumit săptămâna aceasta  pentru prezenţa Lui în viaţa ta?

Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va face faimos. Ce îi înveţi pe copiii tăi despre ceea ce înseamnă să ai un nume mare? Îi înveţi să intre în competiţii cu alţii? Îi înveţi să aştepte ca Domnul să le facă un nume? Ce vei face săptămâna aceasta ca să-i înveţi pe copiii tăi că Domnul ne ajută să avem un nume bun şi mare dacă Îl credem şi Îl ascultăm?

Doamne, vreau să călătoresc alături de Tine în fiecare zi!

14 Aprilie

Geneza 12:4-9: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară. Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. De acolo, a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.”

De ce L-a ascultat Avraam pe Dumnezeu? Pentru că L-a crezut? Pentru că a umblat prin credinţă?

În Evrei 11:1; 8-10, găsim explicaţia: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.  Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.” Ai experimentat şi tu acest adevăr? Poţi să împărtăşeşti cu cineva experienţa ta?

Ce promisiune avem dacă ascultăm de Dumnezeu şi umblăm pe calea Lui? Cu siguranţă, nu vom fi dezamăgiţi. Iată ce spune Biblia despre acest lucru în Romani 10:11: ,,După cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.”

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pe măsură ce acesta din urmă asculta. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să continue să umble prin credinţă. Cum continui tu să umbli prin credinţă? Dumnezeu are promisiuni pentru cei care Îl urmează. Care promisiune o vei avea în minte atunci când vei trece printr-o încercare?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru exemplul lui Avraam. El înainta mereu. Deşi avea şaptezeci şi cinci de ani, a plecat spre miazăzi, aşa cum Tu i-ai spus. Vreau şi eu să înaintez mereu, să mă apropii de Tine în rugăciune, în Cuvânt, în părtăşie frăţească, în cântare, în post, în meditaţie la Cuvântul Tău etc. Avraam a iubit închinarea pentru că a zidit un altar la Betel şi s-a închinat. Şi eu iubesc închinarea. Chem Numele Domnului peste mine şi peste familia mea. Tu eşti credincios şi îmi asculţi rugăciunile. Îţi mulţumesc pentru toate promisiunile Tale, pentru toate binecuvântările Tale – pe care le reverşi din belşug peste mine. Sunt recunoscătoare şi foarte mulţumitoare. Creşte-mi credinţa prin furtunile vieţii şi ajută-mă să umblu zilnic prin credinţă, nu prin vedere. Tu nu mă vei dezamăgi niciodată. Eu nu voi fi dată de ruşine, căci îmi pun nădejdea în Tine.

Înaintează prin credinţă!

11 Aprilie

Geneza 11:10-32; Faptele Apostolilor 7; Galateni 3;

Faptele Apostolilor 7:2b-3: ,,Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta”.”

Galateni 3:9: ,,Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.”

Chemarea lui Dumnezeu nu este numai pentru mine, ci întotdeauna implică şi alte persoane. Dumnezeu i-a spus lui Avraam că toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate prin el. Ce impact pozitiv, ce efect uriaş a avut ascultarea şi credinţa lui Avraam! Toate generaţiile de după el au avut un model de om al credinţei – toţi credincioşii sunt fiii lui Avraam.

Chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa ta implică transmiterea credinţei şi ascultării de Dumnezeu mai departe, tuturor celor care vin după tine.

Dumnezeu vrea ca familia mea, vecinii mei, rudeniile mele, colegii mei, societatea în care trăiesc etc., să-L cunoască pe Dumnezeul meu. Nu degeaba Dumnezeu mi S-a descoperit mie. El are un plan. Cât de mult cunosc planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa mea? Cu câtă grijă transmit mai departe, tuturor din jurul meu, mesajul Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos? Cu cine împărtăşesc dragostea lui Dumnezeu? Bate inima mea pentru cei pierduţi din jurul meu? Cu ce persoană petrec timp într-un mod regulat şi sistematic ca să o învăţ Cuvântul? Dau eu mai departe ceea ce am învăţat? Am eu un grup mic de studiu şi rugăciune, unde ofer şi primesc învăţătură din Cuvânt? Cine mă învaţă pe mine şi pe cine învăţ eu? Pe cine a pus Domnul în viaţa mea în această săptămână ca să-i prezint adevărul? Voi practica credinţa mea astăzi? Aceste întrebări trebuie să ni le punem fiecare dintre noi.

Trebuie să recunoaştem că acest proces este unul continuu. Este vorba despre experienţa noastră cu Dumnezeu, o experienţă zilnică. Ne maturizăm. Ne transformăm în asemănare cu Hristos, pe măsură ce petrecem timp în prezenţa Lui.

Credinţa în Dumnezeu este începutul unei vieţi noi.

Credinţa în Dumnezeu este responsabilitatea fiecărei persoane.

Ascultarea de Dumnezeu este responsabilitatea fiecărei persoane.

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care-L cred şi-L ascultă.

Cum ai trăit prin credinţă în săptămâna aceasta şi cum te-a binecuvântat Domnul?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru credinţa pe care mi-ai dat-o. Credinţa mea este darul Tău. Credinţa mea este bazată pe ceea ce este scris în Sfintele Scripturi. Îți mulţumesc pentru că mi Te-ai descoperit şi continui să mi Te descoperi. Mă fascinezi cu frumuseţea Ta. Mă bucur să Te am alături de mine. Eu nu sunt niciodată singură şi Tu mi-ai promis că vei avea grijă de mine. Tu eşti un Tată bun pentru mine. Niciodată nu mă vei părăsi, ci mă vei iubi cu o dragoste desăvârşită. De aceea, vreau ca şi eu să Te reprezint în toate relaţiile mele. Vreau să transmit credinţa mea mai departe, celor din jurul meu. Îmi doresc şi mă rog zi şi noapte ca să fiu o binecuvântare pentru toţi cei care mă cunosc. Doamne, Te rog să îi chemi la credinţă pe toţi cei dragi pentru care mă rog. Ajută-i să-Ţi audă chemarea şi să-Ţi răspundă. Îți mulţumesc pentru că mă asculţi – în Numele Domnului Isus.

Credinţa şi ascultarea ta faţă de Domnul îi vor afecta pe cei din jurul tău!

10 Aprilie

Geneza 11:10-32

Faptele Apostolilor 7

Faptele Apostolilor 7:2b-3: ,,Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta”.”

Din momentul în care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam ca să părăsească ţara şi poporul lui, să lase în urmă confortul şi familia părinţilor lui, Dumnezeu a testat dedicarea lui Avraam. Cel mai greu test pentru Avraam a avut loc atunci când, după o prietenie îndelungată cu Dumnezeu, El i-a cerut să-l  aducă jertfă pe  singurul său fiu,  pe Isaac,  pe care îl iubea. Lui Avraam i s-a dat ocazia să înveţe să-L iubească pe Dumnezeu mai mult decât orice pe lume. Scopul lui Dumnezeu era ca Avraam să fie matur spiritual şi acest lucru El îl doreşte de la toţi credincioşii. Acesta este caracterul lui Dumnezeu: El a dat ce a avut mai scump, pe Domnul Isus Hristos, pentru ca El să moară pentru păcatul omului. Faptul că lui Avraam i s-a cerut să-l aducă pe Isaac ca jertfă, este o trimitere directă la Jertfa Domnului Isus. Popoarele păgâne îşi sacrificau copiii, dar Dumnezeu este Dătătorul vieţii şi al vieţii veşnice. El niciodată nu va cere o jertfă umană – acest lucru a fost doar un test pentru Avraam. El nu a înţeles acest lucru, dar s-a încrezut în  Domnul şi L-a ascultat pas cu pas. Avraam l-a dăruit pe Isaac Domnului, dar Dumnezeu i l-a înapoiat. După acest incident, Isaac şi Dumnezeu au fost şi mai preţioşi în ochii lui Avraam.

Ce îţi cere Domnul să sacrifici de dragul Domnului Isus Hristos şi de dragul Împărăţiei Lui? Sacrifici din dragoste faţă de El? Îţi cere Domnul să-ţi faci timp să ajuţi o vecină sau să vizitezi un bolnav? Îţi cere Domnul să dai din banii tăi unei văduve sau unui orfan? Îţi cere Domnul să te pregăteşti să slujeşti în biserică la grupa de copii? Îţi cere Domnul să te trezeşti mai devreme ca să te rogi şi să citeşti din Biblie înainte de a ieşi din casă? Îţi cere Domnul să taci atunci când soţul tău este nervos? Îţi cere Domnul să taci atunci când ai dreptate? Îţi cere Domnul să ierţi şi să iubeşti pe cei care sunt greu de iubit? Îţi cere Domnul să faci pace într-o relaţie grea? Îţi cere Domnul să renunţi la  cumpărături de care nu ai nevoie? Ce vei sacrifica săptămâna aceasta ca să fii plăcută Domnului? Te vei ruga ca să ai ajutorul Domnului în tot ceea ce ai de făcut? Te vei ruga Domnului să alunge frica din viaţa ta şi să-ţi dea curaj să prezinţi Evanghelia celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu? Te vei ruga ca să ajungi să experimentezi puterea lui Dumnezeu pentru a-i iubi pe cei care nu sunt ca tine?

Poate Dumnezeu îţi cere să îl sacrifici pe copilul tău. Ce ai zice dacă Dumnezeu ţi-ar cere să-l sfătuieşti pe copilul tău să asculte de El şi să lucreze pentru Împărăţia Lui, într-un loc unde are mai puţini bani – lucru care ar fi în defavoarea plecării lui într-un oraş mare, unde poate găsi un loc de muncă mai bine văzut şi mai bine plătit?  Îl vei încredinţa pe copilul tău lui Dumnezeu, prin credinţă? Vei experimenta faptul că Dumnezeu este  credincios  pentru că întotdeauna ne dă mai mult decât noi Îi oferim lui?

Care este testul pe care îl înfrunţi în săptămâna aceasta? Vei rămâne în credinţă şi în ascultare faţă de Domnul? Vei alege să foloseşti această provocare ca o oportunitate să vezi credincioşia lui  Dumnezeu?  Vei alege să umbli prin credinţă?

Fii înţeleaptă în testele vieţii!