God gives us beauty for ashes
and His love washes away our tears.
He stills the storms around us
and gives hope to replace our fears.
*
God gives strength for our weakness
and comfort when we are in pain.
He gives peace to calm our anxieties
and sends sunshine after the rain.
*
God gives us joy for our sadness
and wisdom to direct our way.
He sends healing for our sicknesses
and His grace keeps us every day.
*
God gives sweet rest from our labor
and His mercy eases our sorrows.
He meets us when we are in the valley
and promise a bright tomorrow.
*
God’s compassion never fails
His mercies are new every morning.
He gives living water to quench our thirst
and He satisfies our every longings.
~ Lenora McWhorter
Maică, ce în dar mi te-a dat Dumnezeu,
Ca prin tine Cel Sfânt, a făcut ca și eu,
Să mă naști pe pământ, în durere și chin,
Și mi-ai fost tu portița, către-a lumii destin.
*
Îndrăznesc cu sfială, și astăzi să-ți scriu,
Că sunt bine măicuță, în al lumii pustiu.
Dar dorul de tine, din nou mă îndeamnă,
Să-ți spun cât de sfântă, te am dragă mamă !
*
La fel ca și puiul ce aripi întinde,
Spre albastru din ceruri, ce zboară prin nori,
Lăsata-m odată, eu cuibul în urmă,
De-atunci stai și plângi, după-ai tăi puișori.
*
Câte nopți nedormite, ți-au fost mângâieri,
Când la sân mă strângeai legănând…
Veghetor te-ai făcut, ca și îngerii-n cer,
În amurg ațipeai, tot cu mine în gând.
*
Plânsul meu, nu ți-a fost niciodată străin,
Când la piept mă aveai ca pe-o floare de crin.
Tu ai plâns și oftat, pentru mine în noapte,
Pe genunchi mă adormea-i, prin cuvinte și șoapte.
*
Dar ani au trecut, anotimpuri de atunci,
Puișorii tăi, nu-ți mai sunt astăzi prunci.
Zile și vremi, bătrânețea te-a învins,
Peste părul tău mamă, cu zăpadă a nins.
*
Pe cerdac, pe la poartă, tu stai mai mereu,
Și oftezi lăcrimând, când te rogi la Dumnezeu,
Ca pe uliță-n deal, cu cireși și cu poamă,
Puiul tău ca să vină, din străini dragă mamă !
*
Poate mult ți-ai dori, ani să tragi înapoi,
Armăsarul ce-i timpul, să îl ții în priboi,
Ca pe brațele tale, puii tăi să-i alinți,
Cum făceai ca pe vremuri, cu rugi multe, fierbinți
…
*
Astăzi ale tale brațe, sunt mai mult decât slăbite.
Palmele îți sunt crăpate, necăjite, obosite.
Pe obraji stau mărturie, urma lacrimii săpate,
Ce-ai vărsat-o pentru mine, dragă mamă zi și noapte.
*
Mulțumesc pentru tot, dragă mamă vreau să-ți spun,
N-am făcut-o la timp, la moment oportun.
Mulțumesc lui Isus, pentru tine mamă sfântă,
Și că ești a mea măicuță, inima în piept îmi cântă !
*
Calendarul îmi arată, că e ziua ta măicuță.
Știu că zorii iar te-au prins, așteptând pe-a ta băncuță.
De aici din depărtare, îți trimit a mele rânduri,
Că îmi ești icoana vieții, ce-mi trezesc a mele gânduri .
M-a coplesit de-atatea ori iubirea ta plina de-ardoare
Si nicaieri nu am vazut o dragoste asa de mare!
M-am tot gandit la printi si zâne, la dragostea dintr-o poveste…
Dar n-am gasit chiar in nici una acea caldura a mamei mele.
*
Uitandu-ma atent la tine, am incercat sa iau din toate,
Sa ma inspire pentru viata, credinta ta traita-n fapte.
Am fost uimita de puterea ce o aveai ca sa ne cresti
Si imi doream, cand voi fi mare, sa pot si eu sa te-ocrotesc…
*
Cand insetata de iubire veneam in poala-ti sa m-asez,
Tu imi zambeai si-o vorba dulce aveai mereu sa-mi adresezi.
Ma bucuram sa stau cu tine si imi placea sa ma alinti
Cantam adesea impreuna avand pe-obraji lacrimi fierbinti…
*
Acum, cand ai plecat departe, si nu mai pot sa te ating,
Ma mangaie doar glasu-ti dulce din amintiri ce nu se sting…
Iar ochii tai de sus vegheaza la viata mea de pe pamant;
Sa nu te-ngrijorezi, mamico, caci eu, aici, cu Domnul sunt!
Nu dispera în ceasul de-ncercare!
Doar grâul e ales spre-a fi cernut.
TU n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
când eşti suflare sfântă şi nu lut.
*
Priveşte norul martorilor mare.
E drum îngust dar bătătorit.
Răcneşte leul fioros de tare,
dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit!
*
Nu vezi tu peste valul de-nnorare
cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare
acela numai fi-va mântuit.
*
Şi Domnul a trecut prin suferinţe
şi a răbdat ocară şi dispreţ,
de-aceea este Domnul biruinţei
comoara cerului, cea mai de preţ.
*
În seceta-ncercării, tu ascultă
cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
n-ar fi cununa pentru-nvingător.
*
O, nu dori în ceasul de-ncercare
chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori!
Te-aşteaptă răsplătirea cea mare:
Cununa vieţii, cea de-nvingător.
ANA TATAR ANDRAS 