Proverbe 4

proverbs 4Proverbe 4

Tată ceresc, ascult învăţătura Ta şi iau aminte, ca să pricep. Tu îmi dai sfaturi bune şi nu lepăd învăţătura Ta.

Când eram încă un copil la tatăl meu şi prunc gingaş la mama mea, ei mă învăţau atunci, şi-mi ziceau: „Păstrează bine în inima ta cuvintele noastre, păzeşte învăţăturile şi vei trăi!”

Tată ceresc, ajută-mă să dobândesc înţelepciune şi pricepere; să nu uit cuvintele gurii Tale şi nu mă abate de la ele; să nu părăsesc înţelepciunea căci ea mă va păzi; să o iubesc şi ea mă va ocroti!

Vreau să înţeleg începutul înţelepciunii, să dobândesc înţelepciunea şi cu tot ce am, să dobândesc priceperea; s-o înalţ şi ea mă va înălţa; ea va fi slava mea, dacă o voi îmbrăţişa. Ea îmi va pune pe cap o cunună plăcută, mă va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Tată ceresc, Te ascult, primesc cuvintele Tale ca anii vieţii mele să se  înmulţiască.

Arată-mi calea înţelepciunii şi povăţuieşte-mă pe cărările neprihănirii.

Binecuvântează-mă când voi umbla, ca pasul să nu-mi fie stânjenit; şi când voi alerga, să nu mă poticnesc.

Ajută-mă să ţin învăţătura, să n-o las din mână; s-o păstrez, căci ea este viaţa mea; să  nu intru pe cărarea celor răi şi să nu umblu pe calea celor nelegiuiţi, ci să mă feresc de ea; să  nu trec pe ea, ci s-o ocolesc trecând înainte!

Păzeşte-mă de cei răi, căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

Păstrează-mă pe calea celor neprihăniţi, căci cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

Păzeşte-mă de calea celor răi, căci calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Tată ceresc, iau aminte la cuvintele Tale, îmi plec urechea la vorbele Tale! Îmi doresc să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii mei, ci să le păstrez în fundul inimii mele, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Tată ceresc, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii; să izgonesc neadevărul din gura mea şi să depărtez viclenia de pe buzele mele; ochii mei să privească drept şi pleoapele mele să caute drept înaintea Ta; cărarea pe care merg să fie netedă şi toate căile mele să fie hotărâte; să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga şi să mă feresc de rău.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să luăm aminte la învăţăturile Tale!

 

Advertisements

O bucurie veşnică

2 iunieIsaia 35:8-10

Isaia 35:10

„Cei izbăviţi de Domnul

se vor întoarce

şi vor merge spre Sion

cu cântece de biruinţă.

O bucurie veşnică le va încununa capul,

veselia şi bucuria îi vor apuca,

iar durerea şi gemetele vor fugi!”

 

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Paradisul este bucurie. Cei răscumpăraţi se bucură şi vor trăi veşnic în Paradis.

Ce înseamnă să fii răscumpărat? Să fii răscumpărat înseamnă să fii liber.

Răscumpărătorul, Izbăvitorul, ne dă speranţă.

Exod 6:6 ne spune: „De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul! Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi”.” Cum te-a izbăvit Domnul pe tine?

Tit 2:14 afirmă: „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Cum Îi mulţumeşti Celui ce te-a răscumpărat şi te curăţeşte ca să fii plină de râvnă pentru fapte bune? Care sunt faptele cele bune pe care Domnul le-a pregătit pentru tine?

Galateni 3:14 ne spune: „Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Care este binecuvântarea lui Avraam? Ai primit-o prin credinţă? Ce lucreză Duhul Sfânt pe care L-ai primit în inima ta?

1 Petru 1:18-19 relatează: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci, cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” Recunoşti moştenirea spirituală pe care o ai de la părinţii tăi? Cum recunoşti răscumpărarea pe care o face Domnul în viaţa unui om? Cum recunoşti deşertăciunea în felul de vieţuire al unui om? Ce însemnătate are sângele lui Cristos pentru tine? Cum înţelegi faptul că Mielul este fără cusur şi fără prihană?

Isaia 54:8 ne spune: „Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.”

Cum vezi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum mulţumeşti Răscumpărătorului tău? Cum ne-a răscumpărat Cristos?

El a plătit pentru noi. Ne-a cumpărat cu preţul sângelui Său.

Cum răspunzi Domnului Isus, Răscumpărătorul tău?

Eu răspund: Iată-mă, Doamne, Îţi aduc mulţumirea, recunoştinţa, şi-Ţi dau slavă şi glorie.

Ce mare bucurie să fim răscumpăraţi şi izbăviţi!

Ce minunat Salvator! Ce minunat Răscumpărător!

Bucuria că avem un Mântuitor este veşnică, pentru că Mântuitorul, Dătătorul bucuriei este veşnic.

Doamne, mulţumesc că m-ai izbăvit. Tu mi-ai pus în gură cântece de biruinţă pentru că m-am întors spre Tine. Tu mi-ai încununat capul cu o bucurie veşnică. Tu ai alungat durerea şi gemetele din viaţa mea. Tu ai adus veselia în familia mea. Mă bucur să merg pe calea Ta.

Doamne, inima mea Îţi aduce recunoştinţă!

Bucuria de a fi bunică

bunicaPsalmul 17:6
,,Copiii
copiilor
sunt cununa bătrinilor,
si părinții
sunt slava copiilor lor”.
*
,,Dacă aș fi știut că este așa de minunat să fii bunică, aș fi fost bunică prima dată” asa este o zicală americană, dar acum această zicală a ajuns și zicala mea.
In anul 2011, octombrie 7, fiica noastră a născut un băietel, primul nostru nepoțel, pe care l-am așteptat cu multa bucurie. Nu pot să ma exprim cît de minuntă este această experiență de a deveni bunică.
Este un timp frumos cînd afli că fiica ta va deveni și ea mămică. A fost interesant cum m-a anunțat Patricia că voi deveni bunică; ne-a invitat la restaurant pe mine și pe Liviu (soțul meu) de ziua mea de naștere.  Am observat că Patricia a avut în mînă doua pungi cu cadouri; ne-am așezat la masă,  ne-a dat pungile și ne-a spus să le deschidem împreună, eu și Liviu, viitorul bunic. În pungi au fost cîteva lucruri de bebeluși şi atunci am realizat  că voi deveni bunica. Emoțiile au fost foarte mari, mi-au dat lacrimi de bucurie, și am dorit să le spun la toți din restaurant că voi fi bunică.
L-am primit cu mare bucurie pe micuțul Ezekiel, Jonathan, care ne-a adus atîtea zîmbete pe obrajii noștri.
Avem bucuria să-l avem în grija noastră în fiecare zi. Ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem ca și bunici de a înălța rugăciuni pentru el, de a-l educa în așa fel încît el să-L vadă pe Dumnezeu, Tatăl ceresc, în viețile noastre. ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6).
L-am învățat încă de mic să se roage inainte de masa, și el deja știe cînd se pune pe scaun pune mînuțele împreună, si spune ,,Amin” adică, haideți să ne rugăm, (are 17 luni). Ce pot eu învăța de la acest copilaș? Într-o zi s-a așezat culcat pe sofa, s-a uitat la mine, și a spus:  AMIN, adica eu trebuia să mă rog.  M-am rugat și apoi am spus Amin. El s-a uitat la mine și a spus, mai,  ok. M-am rugat din nou si din nou am spus Amin. Din nou s-a uitat la mine și a spus: mai, Amin. Deci el a vrut ca eu să mă rog mai mult. Așa că eu trebuie să mă rog la timp și ne la timp, neîncetat.
Ce înveți tu pe copilași și ce te învață ei pe tine?

o bunică, fericita, Mariana Percy (Strizu)

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

Învăţătură peste învăţătură

a invataturaIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă

învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

 

O simplă atenţionare „Stop” şi schimbarea direcţiei este iritantă, dacă trebuie să schimb direcţia maşinii sau direcţia vieţii mele. O asemenea schimbare poate salva vieţi. Isaia atenţionează mereu poporul pentru că Dumnezeu vrea să-l salveze şi să-l transforme. Isaia le atrage atenţia asupra vieţii lor trăite în falsitate, trăirea în nerecunoştinţă, necredinţă, rebeliune şi nesupunere faţă de Dumnezeu, în loc de a trăi în adevărul lui Dumnezeu,

Vai de cei ce-şi clădesc viaţa pe o altă fundaţie (temelie) decât Cristos. Vai de cei ce se bazează pe o învăţătură falsă, şi nu se bazează pe învăţătura Adevărului din Scripturi. „Vai” este un suspin adânc, o emoţie care exprimă regret, un strigăt de alarmă. Împărăţia de Nord n-a mai fost loială Domnului, ci a ales închinarea la idoli. Corupţia morală, judecătorească şi politică a mâncat rădăcinile civilizaţiei. Toată cultura şi oraşele, trecutul şi viitorul au ajuns călcate în picioare ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi (28:4). Furtuna vine şi va călca la pământ cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim. Mândria este beţie spirituală. Conducătorii Israelului în loc să fie plini de Duhul lui Dumnezeu au fost plini de alcool (28:7). Scena este dezgustătoare în versetul 8 (vărsături murdare, nici un loc curat). În aroganţa lor au refuzat să audă Cuvântul Domnului (28:9-10). Şi-au bătut joc de mesajul lui Dumnezeu transmis prin Isaia. Şi-au bătut joc de Isaia astupându-şi urechile, ca nişte copii, ca să nu audă mesajul. Pedeapsa lor va fi robia. Ironia este că ei, conducătorii spirituali, puteau să înţeleagă Cuvântul Domnului, dar nu au vrut şi acum urmează judecata asupra lor. S-au lăudat cu puterea şi cu alianţele lor omeneşti (Egiptul) făcând legământ cu moartea, învoială cu locuinţa morţilor, având ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna.

Care este temelia vieţii tale? Pe ce clădeşti? Pe ce te bazezi? Cum crezi că va judeca Dumnezeu corupţia morală, politică, judecătorească? Este corupţie în viaţa ta?

Cum vezi viitorul civilizaţiei noastre? Cum te rogi pentru conducătorii noştri spirituali?

Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi când ajungi în necaz? La cine alergi prima dată?

Pe puterea cui te bazezi la nevoie? Cauţi adevărul sau trăieşti în miniciună?

Doamne, inima mea caută

adevărul Tău,

învăţătura Ta,

porunca Ta!

Nu dispera

1 roseNu dispera în ceasul de-ncercare!
Doar grâul e ales spre-a fi cernut.
TU n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
când eşti suflare sfântă şi nu lut.
*
Priveşte norul martorilor mare.
E drum îngust dar bătătorit.
Răcneşte leul fioros de tare,
dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit!
*
Nu vezi tu peste valul de-nnorare
cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare
acela numai fi-va mântuit.
*
Şi Domnul a trecut prin suferinţe
şi a răbdat ocară şi dispreţ,
de-aceea este Domnul biruinţei
comoara cerului, cea mai de preţ.
*
În seceta-ncercării, tu ascultă
cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
n-ar fi cununa pentru-nvingător.
*
O, nu dori în ceasul de-ncercare
chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori!
Te-aşteaptă răsplătirea cea mare:
Cununa vieţii, cea de-nvingător.

*

by Tatiana Topciu

Urare

1 husband and wife*

Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşte pe câmpuri căprioara
apărută-n zorii dimineţii,
ca să pască iarba-n rouă, vara…
*
Ochii-i blânzi a neprihană cată…
Trupul ei întreg e-o-nfiorare
Arc întins… privirea încordată:
de-unde va ţâşni săgeata, oare?
*

*
O-nspăimântă şi mişcarea ierbii…
Simte pe aproape vânătorul…
Când se uită, însă, vede cerbii
şi-ntre ei… îşi vede căpriorul…
*
Ştie-acum că grija-i e luată:
Dacă va veni nimicitorul
cu săgeata lui înveninată,
pieptul şi-l va pune căpriorul…
*
Trec sub frunze unul lângă altul…
Temerile toate i se-alină…
şi, luându-şi împreună saltul,
se tot duc… în ceaţa de lumină…
*
Să-ţi iubeşti soţia tinereţii,
cum iubeşti o zi de primăvară…
cum iubeşti seninul dimineţii…
s-o iubeşti mereu ca-ntâia oară…
*
Şi de ce-ai îmbrăţişa pe lume
alte daruri, altă-nfăţişare,
când pe ea ai vrut-o tu, anume,
de soţie, unică sub soare…?
*
Pentru tine-a strâns mărgăritare
şi-astăzi ţi le dă cu bucurie.
Cum te vei purta cu fiecare,
mire drag, răspunzi o veşnicie!
*
Tu copilă scumpă, îmbrăcată
în zăpada rochiei de mireasă,
mâna ta e binecuvântată
pacea în căminul tău s-o ţeasă.
*
Să-ţi păstrezi blândeţea îngerească!
Zâmbetul să-ţi înflorească-n casă!
Sufletul într-una să-ţi sporească
şi să fii mereu, mereu mireasă!
*
Nu uitaţi genunchii a-i proşterne
spre-a urca de astăzi, împreună
către munţii gloriei eterne,
unde vă aşteaptă o cunună…

*

Tatiana Topciu